Pe zi ce trece, și în pofida unei rezistențe eroice, „dinamica războiului” început de Rusia în februarie 2022, este „împotriva Ucrainei”, spune politologul Vladimir Socor de la Fundația americană Jamestown, pentru că „în fiecare zi, Ucraina pierde oameni, infrastructură, economia este distrusă”.
„Dacă Rusia câștigă” controlul asupra întregii regiuni Donbas, spune Socor, „atunci se va întoarce și va încerca, cu siguranță, să pătrundă până la Odesa”.
Principalele idei:
- Prin invazia din Ucraina, Rusia are trei obiective: Ucraina, Europa, lumea.
- Rezistența armatei ucrainene a surprins Occidentul, dar sprijinul mai ales militar pe care Ucraina îl primește este „insuficient” : „înarmarea Ucrainei se face picătură cu picătură”, aliații occidentali din NATO „trebuie convinși de fiecare dată că Ucraina merită să i se trimită arme mai eficiente și sofisticate”.
- Rusia se bucură de ceea ce militarii numesc un sanctuar, o arie inviolabilă, de siguranță totală. Ucraina nu are astfel de sanctuare, așa că este o asimetrie totală.
- Ucraina pierde populație, este poate cea mai dureroasă dintre toate aceste pierderi.
- Paradoxal, Occidentul „nu pare să vrea ca Ucraina să câștige” printr-o victorie definitivă pe câmpul de bătălie războiul cu Rusia, de „teama că Rusia va recurge la arme nucleare”.
- „Rusia dorește cu certitudine să se extindă pe litoralul nordic al Mării Negre, să ajungă până la Odesa și să facă joncțiunea pe uscat cu Transnistria.”
Europa Liberă: De la începutul invaziei în Ucraina, Rusia și-a redefinit constant țelurile. Care credeți că sunt acum obiectivele Moscovei, în cel de-al doilea an al războiului?
Vladimir Socor: „Primul scop este acela de a controla Ucraina într-un mod sau altul. Acesta lucru nu a fost definit clar încă de Moscova. Al doilea este de a schimba actuala ordine politică și de securitate în Europa, împingând alianța NATO îndărătul liniilor din 1997 [când a avut loc primul val al extinderii spre est]. Și al treilea scop este acela de a accelera schimbarea ordinii mondiale, în așa mod încât Statele Unite să nu mai dețină primatul de putere mondială.
În linii mari, Rusia are trei obiective: Ucraina, Europa, lumea.
În ceea privește controlul Ucrainei, [Vladimir] Putin și toată gruparea din jurul său sunt convinși că Rusia nu poate să devină din nou o mare putere dacă nu controlează Ucraina.
Noțiunea de control rusesc asupra Ucrainei este o noțiune care a evoluat, Putin a preluat această noțiune de la generalii albi din timpul războiului civil rus, în primul rând de la generalul [Anton] Denikin.
(...) Putin a spus că a învățat trei lucruri de la generalul Denikin legate de relațiile dintre Rusia și Ucraina: în primul rând, Ucraina nu este o națiune aparte, rușii și ucrainenii sunt unul și același popor, deci Ucraina nu are dreptul la statalitate proprie.
Al doilea principiu este că nicio terță parte nu are dreptul să se amestece în relația dintre ruși și ucraineni. Și al treilea principiu este că resursele Ucrainei, integrate cu resursele Rusiei asigură poziția de mare putere a Rusiei în Europa.”
Europa Liberă: Cum ați califica stadiul actual al războiului?
Vladimir Socor: „În situația actuală, Ucraina pierde războiul. (...)
Nu are suficient sprijin militar din Occident sau mai bine zis din țările NATO. Acestea cheltuiesc resurse financiare enorme cu ajutorarea Ucrainei, deci nu putem să punem la îndoială dorința statelor NATO de a ajuta Ucraina. Și totuși ajutorul este insuficient, deoarece Statele Unite în primul rând dar și alți membri NATO se tem de o victorie a Ucrainei.”
Europa Liberă: Ajută cu sume imense dar în același timp s-ar teme de victoria Ucrainei, este paradoxal?
Vladimir Socor: „Este un paradox dar este un paradox pe care chiar oamenii de stat occidentali îl explică. În primul rând se tem de amenințarea Rusiei de a recurge la arma nucleară. Liderii americani dar și unii lideri europeni se auto intimidează cu ipotetica amenințare nucleară din partea Rusiei. ”
Europa Liberă: Cum ar arăta încheierea acestui război din perspectivă Occidentală?
Vladimir Socor: „Armata ucraineană a arătat că ar putea câștiga războiul împotriva Rusiei, cu condiția să fie înarmată corespunzător. Înarmarea din partea statelor NATO a decurs însă picătură cu picătură.
Pentru fiecare sistem [nou de arme], statele NATO, în primul rând Statele Unite, au trecut printr-un proces lung de deliberări, de decizii birocratice, un proces de învățare.
Pentru fiecare sistem, au trebuit să se convingă pe ele însele că Ucraina merită și că nu riscă un război nuclear [cu Rusia] dacă livrează acest armament Ucrainei.
Artileria livrată Ucrainei a fost la început cu rază mică, apoi cu rază medie, acum este cu o rază mai lungă dar nici pe departe cea mai lungă.
Statele Unite interzic Ucrainei să lovească cu artileria americană ținte pe teritoriul Rusiei. Practic Rusia se bucură de ceea ce militarii numesc un sanctuar, o arie inviolabilă, de siguranță totală. Ucraina nu are astfel de sanctuare, așa că este o asimetrie totală.”
Europa Liberă: De ce credeți că în acest moment Ucraina pierde războiul, cum ați spus mai devreme?
Vladimir Socor: „Liniile frontului , pentru moment, sunt relativ fixe, s-au stabilizat dar s-au stabilizat în interiorul Ucrainei.
Cursul războiul este însă dinamic și dinamica este împotriva Ucrainei.
Cu fiecare zi care trece, Ucraina pierde infrastructură, pierde populație. Impactul economic asupra Ucrainei este devastator.
Rusia controlează cele mai importante resurse minerale ale Ucrainei. Rusia controlează cele mai valoroase zone agricole ale Ucrainei (...) Rusia ține mâna pe robinetul exporturilor de cereale din Ucraina prin Marea Neagră.
Ucraina pierde populație, este poate cea mai dureroasă dintre toate aceste pierderi.”
Previziuni economice pentru Ucraina și Rusia (dacă războiul se încheie în 2023)
- Banca Națională a Ucrainei a estimat în octombrie 2022 că PIB-ul ucrainean va crește cu 4% dacă războiul se încheie până la jumătatea anului 2023 și cu 2% dacă războiul va dura mai mult.
- În noiembrie 2022, FMI a estimat o creștere de 1% pentru 2023.
- Se așteaptă o rată medie a inflației de 21,1% în 2023. Pentru 2024, rata medie a inflației ar putea să scadă la 12,1%.
- FMI se așteaptă ca economia Rusiei să crească în 2023 cu 0,3%, în ciuda costurilor războiului din Ucraina și a sancțiunilor internaționale fără precedent.
Sursă: FMI, Banca Mondială, Banca Națională a Ucrainei
Două milioane de ucraineni, este cifra estimată de autoritățile ruse, sunt refugiați pe teritoriul Rusiei. Mulți dintre ei sunt deportați sau luați cu forța din Ucraina și sunt repartizați în Rusia, pe toată întinderea Rusiei. Între aceștia și câteva sute de mii de copii. Acești ucraineni împrăștiați pe tot întinsul Rusiei riscă să fie rusificați, în decursul unei generații sau chiar mai repede.
De asemenea Rusia, pe socoteala Ucrainei, își acoperă nevoile de forță de muncă.
Pe de altă parte, între cinci până la șapte milioane de ucraineni se află în Europa.
Ucraina suferă de o hemoragie de populație. Totodată se îndeplinește scopul Rusiei de a slăbi Ucraina în mod decisiv.”
Victimele primul an de război în Ucraina
- Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) a verificat un număr total de 8.006 decese în rândul populației civile, de la lansarea invaziei ruse pe 24 februarie 2022.
- Dintre aceștia, 487 erau copii.
- Numărul civililor răniți este estimat la 13.287.
- OHCHR a precizat că cifrele reale ar putea fi mai mari.
- Cel mai mare număr de decese în rândul civililor a fost înregistrat în martie 2022, peste 3.900.
- Numărul militarilor decedați nu poate fi verificat în acest moment, fiind raportat de de autoritățile guvernamentale din Rusia și Ucraina.
- Între 14 aprilie 2014 și 31 decembrie 2021, se estimează că au murit în jur de 14.400 de persoane, inclusiv civili și militari, în lupte din regiunile separatiste ucrainene Donețk și Luhansk, susținute de Rusia.
- Dintre acestea, cel puțin 3.400 erau civili.
(sursă: OHCHR, 25 februarie 2023)
Europa Liberă: Se vorbește despre o posibilă nouă ofensivă a Rusiei? Ce ar putea încerca să obțină?
Vladimir Socor: „Probabil că Rusia ar vrea să controleze mai mult teritoriu decât deține acum dar nu cu mult mai mult. Rusia acum înțelege că nu poate să ocupe Ucraina centrală, nu poate să ocupe bazinul Niprului, nemaivorbind de capitala Kiev, pentru că Rusia înțelege acum, cu întârziere, că nu are suficientă forță militară, nu are destule trupe ca să ocupe mult mai mult din Ucraina.
Dar Rusia dorește cu certitudine să se extindă pe litoralul nordic al Mării Negre, să ajungă până la Odesa și să facă joncțiunea pe uscat cu Transnistria.”
Europa Liberă: Mai este acum un proiect de actualitate sau este numai un proiect care a existat la început dar la care s-a renunțat din cauza modului cum merg lucrurile pe teren?
Vladimir Socor: „(...) Șansele Rusiei de a pătrunde pe uscat, în direcția Odesei, depind de modul în care evoluează situația din Donbas. Donbas este acum teatrul principal al luptelor, acolo are loc un război de uzură, un război care amintește comentatorilor, pe bună dreptate, de luptele din Primul Război Mondial. Lupte „statice”, în care trupele și materialul militar se uzează într-un ritm extrem de rapid. Rusia avansează acum în Donbas, kilometru cu kilometru, după modelul Primului Război Mondial. Dacă ucrainenii pierd material miliar și uman mai rapid decât rușii, atunci Rusia ar putea câștiga acest război în Donbas.
Acolo, obiectivul politic prioritar al Rusiei este de a ocupa regiunile Donețk și Lugansk în hotarele în care ele existau în Ucraina.
Kremlinul a anexat oficial aceste regiuni în hotarele fostelor regiuni ucrainene Donețk și Lugansk.
Dacă reușește, se va întoarce și va încerca, cu siguranță, să pătrundă până la Odesa.”
Timp de un deceniu, Vlad Socor a fost analist al centrului de cercetări al Europei Libere la München, și primul care din 1989 a început să integreze analize despre transformările rapide care începuseră să aibă loc în Moldova sovietică, în emisiunile de radio ale Europei Libere.
A fost și rămâne un prolific comentator al actualității politice din R. Moldova și fostul spațiu sovietic, și a fost caracterizat cândva de politologul britanic George Lucas, analist la The Economist, drept „ un pro-moldovean, în tabăra celor care văd relațiile cu Rusia prin prisma confruntării” („a hawkish pro-Moldovan”).
