A murit, așadar, Silvio Berlusconi omul care popularizase conceptul de "bunga-bunga".
Este în această dimineață principalul subiect în presa italiană: starea lui se înrăutățise în ultimele zile și el a trebuit să fie internat din nou, de data aceasta în terapie intensivă, la spitalul Saint Raffaele din Milano, clinică pe care o co-fondase și cofinanțase cu prietenul său Don Verzè. Fostul premier [din 1994 până în 1995, din 2001 până în 2006 și din 2008 până în 2011] a murit de pneumonie, o maladie care în principiu se vindecă, dar care s-a dovedit fatală pentru un om de 86 de ani, care a avut o existență extraordinar de zbuciumată.
Berlusconi detesta să vorbească despre moarte, boală, sau înaintarea în vârstă. Nu-i plăceau înmormântările și, dacă ar fi putut, ar fi sărit cu plăcere peste a lui, pentru totdeauna. Într-o zi, medicul său personal - care avea să devină parlamentar - Umberto Scapagnini a declarat că Il Cavaliere este „nemuritor din punct de vedere tehnic”. Berlusconi lasă in urma lui un imperiu editorial si financiar, intr-o lume din ce in ce mai puțin televizata si din ce in ce mai cibernetică. Un imperiu ale cărui frâie au fost de mult încredințate copiilor săi. De asemenea, el lasă în urmă o mișcare politică, Forza Italia, al cărei viitor rămâne necunoscut.
„După mine - potopul”
Giorgia Meloni abordase problema de mai multă vreme, presimțind că o dispariție bruscă a lui Berlusconi ar putea duce la o prăbușire la fel de brutală a partidului acestuia, lucru care, de altfel, nu poate fi exclus.
La Repubblica explică în ce vor consta funeraliile de stat de care va beneficia Berlusconi. El va fi îngropat, cu toate onorurile, miercuri, cum o precizează în detaliu și Corriere della Sera, la Milano.
Tot La Repubblica scrie în editorialul din această dimineață că: „În ultimii 50 de ani, nu a existat o zi în care numele lui să nu fi fost menționat, la televizor, în ziare, în Parlament, în baruri sau pe stadion."
La Stampa, din Torino, estimează că odată cu Berlusconi a murit a doua republică italiană. Până și cotidianul Vaticanului, L’Osservatore Romano, publică o telegramă a Papei Francisc, alături de un mesaj al președintelui republicii italiene, Sergio Mattarella, care a transmis un mesaj de condoleanțe în care spune că a aflat „cu profundă tristețe vestea morții lui Silvio Berlusconi, fondatorul și liderul Forza Italia”.
Evident, presa străină e mai puțin complezentă, iar The Guardian la Londra amintește lungul lanț de scandaluri în care a fost implicat fostul premier italian, mai ales scandaluri sexuale (de tip “bunga-bunga”).
Le Monde, în Franța, amintește posibilele sale legături cu Mafia italiană, scriind că o ascensiune cum a fost a lui ar fi fost desigur imposibilă fără un sprijin politic sau mafiot semnificativ. Silvio Berlusconi a putut conta pe prietenia, dar și complicitatea, lui Bettino Craxi, un om puternic din Milano și viitor premier socialist, cu care el s-a împrietenit de la mijlocul anilor 1970. Italia de atunci, afectată de violența politică a anilor de plumb și amenințată de ascensiunea Partidului Comunist Italian (PCI), a fost un câmp de luptă geopolitică între Vest și Est.
Într-o postură mai sobră, Il Cavaliere ocupă astăzi prima pagină a cotidianului francez Libération, care scrie că Berlusconi a inventat „partidul politic personal”, sau: „partidul la purtător”.
Rămânând la nivelul organizațiilor oculte, dacă pe Berlusconi nu îl ating anchetele operațiunii „Mani pulite” („Mâinile curate”) asupra vastei rețele de corupție care va duce la dispariția Creștin-Democrației italiene și a Partidului Socialist, Silvio Berlusconi aderă la influenta lojă masonică Propaganda Due (P2), fondată de Licio Gelli, fondată de nostalgici ai lui Mussolini. Această asociație secretă își propune pe atunci să salveze Italia de comunism, chiar dacă asta înseamnă să creeze un haos care să conducă la stabilirea unei puteri puternice. Silvio Berlusconi se freacă atunci cu foști miniștri, oameni de afaceri, ofițeri corupți ai serviciilor secrete.
Mai trebuie amintit și cum, după ocuparea Crimeei, în august 2015, procurorii ucraineni i-au interzis fostului premier italian și prieten personal al lui Putin - Berlusconi accesul pe teritoriul țării și au deschis o anchetă împotriva lui după ce, în vizită împreună cu Putin in Crimeea anexată de Rusia, Berlusconi a băut, în podgoria Massandra, o sticlă de vin veche de 240 de ani, din timpul împărătesei Caterina.
Sticla de vin băută de Berlusconi, datând din 1775, a fost atunci estimată la 100 de mii de dolari.
Legiunea străină franceză, unde fanii lui Putin «sunt ca o sectă»
În sfârșit, la Paris, același Libération scrie astăzi despre un incident revelator pentru efectele secundare și deseori total neașteptate pe care le poate avea războiul din Ucraina până și asupra… Legiunii Străine franceze.
Totul a pornit de la un biftec prea făcut de către bucătarul regimentului 2 de parașutiști al Legiunii Străine, încartiruit în Corsica. Nemulțumit de biftec, colonelul care conduce regimentul i-a trântit caporalului bucătar 20 de zile la arest.
Aici începe problema: caporalul-bucătar, un anume Mykhaylo Jerdin, este ucrainean, iar șeful lui e rus, furios admirator pe față al lui Putin. Așa încât, caporalul ucrainean a refuzat ca șeful rus să-l vâre în temniță, privat de telefon ca să-și sune nevasta și copiii rămași în Ucraina… sub bombele rusești.
Cazul acestuia mai fusese pomenit și de săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné (numai în ediția pe hârtie).
"Tiens, voilà du boudin !”
Dar în armată, refuzul de a merge la zdup este nesupunere, ceea ce poate duce la curtea marțială și la doi ai de închisoare!
Pentru a stinge afacerea, generalul care comandă Legiunea a preferat să-l radieze pe caporalul ucrainean, dându-l afară din legendarele trupe de elită, ceea ce a constituit un foarte rău calculat gest față de restul trupelor, din care 40% provin din Europa de Est.
În anii 1990, Legiunea Străină franceză cunoscuse deja mari tensiuni interne și asistase la dezertarea unui mare număr de sârbi. Astăzi, legionarii ucraineni sunt circa 700, iar rușii vreo 500.
Caporalul bucătar cu tigaia îndoielnică a făcut apel, refuzând să fie expulzat din armată din cauza persecuțiilor unui superior rus, iar delicata afacere este acum în mâinile ministrului francez al apărării (Ministre des Armées, cum a rebotezat funcția Emmanuel Macron) Sébastien Lecornu, care trebuie să “tranșeze” și să decidă cum să o servească: à point, bien cuit sau saignant?
