„Transnistria să fie separat. San Marino o duce bine – de ce n-am putea și noi?”

O emisiune moderată de Lina Grâu.

Din sumar:

Transnistria este problema internă a Republicii Moldova, declară la Chişinău șeful adjunct al administrației prezidențiale ruse, Dmitri Kozak. Care de această dată nu a mers și la Tiraspol. Ce însemnă această vizită pentru viitorul relațiilor moldo-ruse, des și pentru reglementarea transnistreană? Opinii ale experților. În ajunul vizitei lui Kozak, administrația de la Tiraspol l-a eliberat din detenție pe activistul de transnistrean Ghenadie Ciorba, care a stat mai mult de un an în închisoare fiind acuzat de extremism pentru postări pe rețelele de socializare. Ce soluții sunt pentru a opri abuzurile împotriva drepturilor omului în regiunea transnistreană?

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Chiar dacă a fost eliberat din detenția administrației de la Tiraspol, activistul din regiunea transnistreană, Ghenadie Ciorba, nu este liber să-și reia viața de dinainte de arestare – instanța transnistreană nu i-a anulat sentința de trei ani și trei luni de închisoare pronunțată pe 19 iulie, ci i-a transformat-o în una cu suspendare. Astfel, dacă în următorii patru ani Ghenadie Ciorba va mai intra măcar o dată în vizorul administrației, sentința cu închisoarea va reintra în vigoare. Activistul a fost ținut în detenție mai bine de un an, pentru participarea la un protest pașnic și exprimarea opiniilor pe rețelele de socializare.

Procesul educațional în cadrul Liceului Teoretic „Lucian Blaga” de la Tiraspol va continua de la 1 septembrie, chiar dacă administrația transnistreană a decis anterior suspendare a activității singurului liceul cu predare în limba română de la Tiraspol pentru o perioadă de trei luni. Biroul de reintegrare anunță că s-a implicat în acest caz, după ce a fost sesizat de avocatul poporului pentru drepturile copilului. „Biroul de reintegrare în comun cu Ministerul Educației și Cercetării vor monitoriza constant situația tuturor celor 8 instituții de învățământ cu predare în limba română din regiunea transnistreană pentru a asigura buna lor funcționare”, se spune în comunicat.

La Chișinău au mai ajuns aproape șase mii de doze de vaccin Pfizer, pe fondul efortului autorităților de a convinge oamenii să se vaccineze, în vreme ce pandemia prinde din nou viteză inclusiv din cauza unei noi variante, mai contagioase.

Lotul face parte dintr-o partidă cumpărată de Ministerul Sănătății. Chişinăul transmite regiunii transnistrene 10 la sută din vaccinurile primite ca donație sau cumpărate, în efortul de a asigura accesul la vaccinare și cetățenilor săi din stânga Nistrului. De altfel, este singura sursă de vaccinuri pe care o are în acest moment regiunea transnistreană. Joi, 12 august, la Chișinău au sosit și 26.500 de doze de vaccin AstraZeneca donate de Lituania, după alte asemenea ajutoare din partea partenerilor de dezvoltare. Până la 12 august, peste 1 milion 110 mii de doze de vaccin au fost administrate în Republica Moldova, iar 545.219 persoane au fost vaccinate complet. Autoritățile medicale moldovene spun că, în ciuda disponibilității vaccinurilor, campania de vaccinare decurge lent, rata vaccinării fiind de aproximativ 20%. Cel mai scăzut ritm de vaccinare este în regiunea transnistreană, unde au încheiat cursul de vaccinare doar 17 la sută din populație.

Rusia a anunțat sâmbătă, 14 august, un număr record de 819 decese cauzate de noul coronavirus, cel mai mare de la începutul pandemiei de COVID-19. Noile date vin la o zi după ce autoritățile municipale din Moscova au spus că rata mortalității în capitala rusă a fost în luna iulie cu 70% mai ridicată decât în iulie 2019, înainte de pandemie, și cu 60% mai ridicată decât în iulie 2020.

Pandemia de COVID-19 se intensifică în lumea întreagă în special din cauza variantei Delta, mai contagioase, a virusului, iar autoritățile medicale spun că se îmbolnăvesc și fac forme grave în marea lor majoritate persoanele nevaccinate.

Talibanii sunt pe punctul de a prelua controlul deplin în Afganistan, relatându-se că au intrat duminică în capitala Kabul, iar președintele afgan Ashraf Ghani a părăsit țara. Abdullah Abdullah, șeful Consiliului Național de Reconciliere din Afganistan, a confirmat într-un mesaj video postat pe Facebook prezența insurgenților la periferiile capitalei afgane, singurul mare oraș care se mai afla în mâinile guvernului. Oficiali afgani au spus jurnaliștilor în condiții de anonimat că președintele Ghani ar fi zburat în Tadjikistanul vecin. Gruparea militantă fundamentalistă care și-a lansat ofensiva de reocupare a Afganistanului în luna mai, după începerea retragerii trupelor americane și internaționale, și-a întețit avansul în ultima săptămână, capturând oraș după oraș. Statele Unite și Marea Britanie au decis să trimită înapoi trupe pentru a sprijini evacuarea propriilor cetățeni civili și a cetățenilor afgani care au lucrat pentru coaliția internațională în ultimele două decenii.

Agenția Națiunilor Unite pentru refugiați solicită vecinilor Afganistanului să-și mențină granițele deschise într-o vreme când Talibanii își continuă ofensiva-fulger în toată țara. „Suntem în pragul unui dezastru umanitar", a declarat purtătorul de cuvânt al UNHCR, Shabia Mantoo, într-un briefing la Geneva, la 13 august, în timp ce mii de bărbați, femei și copii fugeau din calea militanților talibani. Între timp, un purtător de cuvânt al Programului Alimentar Mondial al ONU a avertizat că aprovizionarea cu alimente pentru aproximativ o treime din populația afgană nu mai este garantată. Două milioane de copii au nevoie de ajutor urgent, a spus purtătorul de cuvânt, Tomson Phiri, adăugând: „Ne temem că va fi mai tot mai rău”. Aproximativ 390.000 de persoane au fost alungate de la caselor lor în Afganistan de la începutul anului, conform estimărilor ONU, dar numărul real este probabil să fie mult mai mare.

***

Șeful adjunct al administrației prezidențiale ruse, Dmitri Kozak, a declarat după întâlnirea avută la Chişinău și președinta Maia Sandu că Moldova și Rusia au decis să suprime barierele comerciale între cele două țări, dar mai ales că rezolvarea conflictului din Transnistria este o problemă internă a Moldovei.

La Chișinău, Dmitri Kozak a avut convorbiri cu președinta Maia Sandu și alți oficiali ai noii puteri moldovene, dar și cu opoziția reprezentată de liderii socialist și comuniști, foștii președinți Igor Dodon și Vladimir Voronin. Despre vizita emisarului rus relatează Alla Ceapai:

Emisarul președintelui rus pentru relații comerciale și economice cu Republica Moldova, Dmitri Kozak, le-a spus jurnaliștilor, în urma întrevederii cu președinta moldoveană Maia Sandu, că Moscova așteptă un „dialog constructiv” cu autoritățile moldovene în chestiuni bilaterale, inclusiv în privința reglementării transnistrene, a exporturilor moldovene în Rusia și importurilor de gaze rusești în R. Moldova.

„E nevoie de dialog, de decizii reciproc avantajoase… Sunt oportunităţi mari de a fi atinse înţelegeri. Am văzut asta în urma discuţiilor cu președintele R. Moldova”.

Kozak a vorbit cu jurnaliștii la poarta președinției, de unul singur, iar Maia Sandu nu a făcut declarații de presă. Întrebat cum comentează înfrângerea favoriților Moscovei, Igor Dodon și aliaților săi, la recentele alegeri parlamentare, Kozak a spus că Rusia „respectă alegerea cetățenilor” R. Moldova și că va continua să colaboreze cu Chișinăul.

„Vom prieteni în mod sigur și, de asemenea, vom colabora”, a spus Kozak.

Vorbind despre problema transnistreană, emisarul de la Kremlin a afirmat că aceasta este o „chestiune internă a R. Moldova și Transnistriei”, că Rusia „nu va înainta propriile condiții în procesul de reglementare a conflictului”, dar că dorește să contribuie la dialogul dintre Chișinău și Tiraspol.

La întrevederea lui Dmitri Kozak cu preşedinta Maia Sandu a mai participat ministrul moldovean de externe Nicu Popescu şi vicepremierul responsabil de reglementarea transnistreană Vladislav Kulminski. A fost singura întrevedere oficială a emisarului rus în scurta sa vizită la Chişinău anunțată de ministerul moldovean de externe cu o zi mai devreme.

În mediul analiștilor şi comentatorilor politici de la Chişinău vizita oficialului rus e văzută mai curând ca un prim contact cu noua guvernare pro-europeană instaurată după victoria categorică la recentele alegeri parlamentare a partidul pro-prezidențial PAS.

Chiar dacă nu au fost anunțate rezultate concrete pe anumite probleme bilaterale din multiplele acumulate de-a lungul anilor, începând de la cele comerciale şi energetice, la cele legate de muncitorii moldoveni din Rusia şi până la reglementarea conflictului din stânga Nistrului, există așteptări, după această vizită, de relansare a relațiilor moldo-ruse, afirmă fostul vicepremier responsabil de dosarul transnistrean Alexandru Flenchea:

„Asemenea vizite a unui demnitar de asemenea rang de la Moscova pentru mine este un indiciu clar şi univoc de intenţie, cel puţin din partea Moscovei, de a avea discuţii serioase la Chişinău cu o putere asumată, cu autorităţi care ţi-au asumat deplinătatea puterii.”

Europa Liberă: Credeţi că se poate avansa pe subiecte problematice de pe agenda bilaterală, inclusiv pe cele legate de regiunea transnistreană?

Alexandru Flenchea: „Uitați-vă, nu am mai avut dialog consistent cu Moscova la nivel înalt cred că de cel puţin 6-7 ani, chiar mai mult. pe asemenea fundal negativ chiar şi iniţierea unor discuţii serioase deja este un progres. Vedem disponibilitate şi dorinţă atât din partea Chișinăului, cât şi din partea Moscovei de a se angaja într-un dialog serios la nivel înalt. Asta în sine este un progres. În ce măsură acest potenţial va putea fi valorificat de Chişinău, urmează să vedem.”

Pe dosarul transnistrean, Alexandru Flenchea nu se așteaptă să se producă evoluții imediate, dar speră, între altele, să fie reluate discuțiile, iniţiate în 2019, pe durata scurtului mandat al guvernului condus de Maia Sandu, legate de evacuarea muniţiilor şi armamentului rusesc de la depozitul din Cobasna:

„Riscurile pe care aceste muniţii epuizate le reprezintă sunt conştientizate de toată lumea, inclusiv şi poate în primul rând chiar de decidenţii de la Moscova. Or Moscova nu are nevoie de incidente de securitate majore oriunde în afara granițelor sale care să-i prejudicieze imaginea şi poziţia politică în plan regional.”

Pe dimensiunea comercială şi economică principala problemă bilaterală care ar trebui imediat soluționată este, la părerea economistului Vadim Gumene de la Centrul analistic independent Expert-Grup, cea legată de barierele comerciale la exportul produselor moldovenești impuse de Rusia imediat după semnarea de către R. Moldova a Acordului de liber schimb cu UE. Economistul pune la îndoială însă că ar exista voinţă din partea rusă pentru eliminarea acestor bariere:

„Aceste taxe sunt un fel de lesă economică şi de multe ori se joacă pe asta. este un joc urât din partea Federaţiei Ruse. Vorbim despre acele taxe vamale care sunt aplicate pentru un şir de produse de origine moldovenească, ne referim la fructe, legume şi conserve din fructe şi legume care sunt aplicate de Federaţia Rusă, iar în ultima perioadă au fost ridicate pentru jumătate de an ca un favor din partea Rusiei pentru fosta guvernare. în general aceste taxe contravin spiritului şi prevederilor acordului de comerţ liber cu CSI.”

Înaintea vizitei oficialului rus Dmitri Kozak la Chişinău, Asociaţia Promo-LEX care apără drepturile locuitorilor din regiunea transnistreană a cerut guvernării moldovene să abordeze și această chestiune, care nu e limpede dacă a fost atinsă în cadrul discuţiilor emisarului rus Dmitri Kozak cu preşedinta Maia Sandu.

***

Pe rețelele de socializare și canalele de mesagerie din regiunea transnistreană s-a discutat intens faptul că Dmitri Kozak nu a mers și la Tiraspol. Ar fi fost un semnal de sprijin pentru actualul lider transnistrean Vadim Krasnoselski în preajma începerii campaniei electorale pentru un al doilea mandat în fruntea regiunii, unde susținerea Rusiei este decisivă.

Gestul, la pachet cu declarația lui Kozak că Transnistria este problema internă a Moldovei, a întărit și mai mult temerile Tiraspolului că Moscova n-ar mai vrea să susțină regiunea separatistă la fel de mult ca în trecut. În ultimul an, vizitele decidenților de la Tiraspol la Moscova au devenit tot mai dese, însă rezultatele – tot mai modeste, iar gradul funcționarilor ruși care acceptau să pozeze cu liderii transnistreni – tot mai mic.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit pe străzile orașelor și au întrebat trecătorii cum au văzut ei această vizită și cum ar vedea un viitor al regiunii în statul reunificat Republica Moldova:

Eu aș fi de acord să fim în componența Moldovei ca Găgăuzia – o autonomie…

Vox:

- Dar eu aș vrea separat. Să fie republică separată. San Marino o duce bine – de ce n-am putea și noi?

- Cum să trăim mai departe? Tot așa cum am mai trăit. Trebuie să facem ceva ca Moldova să ne lase în pace. Poate fi doar recunoaștere și independență. Așa cum a fost pe vremea Uniunii Sovietice. Ei vor să facă o Moldovă unită și apoi să se ducă în România. Iar nouă nu ne convine așa ceva. Găgăuzia nu a putut face ce am făcut noi. Găgăuzia nu are nimic care să-i susțină independența sau chiar autonomia – nu au industrie, au doar agricultură. Iar în Transnistria este industrie. Și putem fi independenți, fără Moldova.

- Nu trebuie să ne unim împreună. Pentru că nimic bun nu a fost atunci când ei au venit în 1992 și i-au omorât pe toți pe aici. Și ar fi bine să nu ne pună piedici. Înainte Ucraina era mai mult sau mai puțin cu noi. Iar acum și Ucraina…

- Vrem pace, dragoste și înțelegere. Și atunci totul va fi bine. Pace în toată lumea să fie.

- Eu aș fi de acord să fim în componența Moldovei ca Găgăuzia. Să fie Găgăuzia, Transnistria și Moldova. Să fim o autonomie. Și acum văd, în acte se spune că președintele nostru este „șeful administrației din Transnistria”. Păi, iată-așa că fie.

***

Analistul politic transnistrean, Vladimir Iastrebciak, fost negociator-șef din partea Tiraspolului, spune că nu vede motive de îngrijorare. Refuzul lui Kozak de a veni la Tiraspol arată că Moscova vede probleme în altă parte, adică la Chişinău, explică expertul într-un interviu cu corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul.

Vladimir Iastrebciak: „Cred că de aici trebuie să înțelegem că deficitul cel mai mare de comunicare și de înțelegere Moscova îl are cu malul drept. Iar în ceea ce privește relațiile cu Transnistria, lucrurile sunt clare - și reprezentanții noștri merg destul de des la Moscova, dar și reprezentanții Moscovei vizitează destul de des Transnistria. Însă autoritățile noi de la Chişinău rămân într-o oarecare măsură terra incognita pentru Moscova și este logic că ei au vrut să afle și să înțeleagă ce planuri are „mono-majoritatea” din Republica Moldova, având în vedere că dna Sandu și partidul cu care este ea legată direct nu mai trebuie să împartă nimic cu nimeni.

Așa că eu cred că aici nu trebuie să căutăm teorii ale conspirației și comploturi. În primul rând interesul acum este pentru puterea nou-aleasă a Republicii Moldova și abordările ei. Federaţia Rusă este în continuare atașată statutului său de mediator, iar rolul unui mediator este nu de a participa la elaborarea unor documente, ci de a ajuta ca părțile să se înțeleagă între ele. În cazul nostru formatul este destul de clar: sunt două părți în conflict – Republica Moldova și Transnistria, care sunt responsabile de reglementare. Iată de ce era previzibil ca Federaţia Rusă să-și repete poziția de mediator și de garant în reglementare. Așa că nu este nimic nou. Este o poziție clasică pentru cei care își fac în mod onest rolul de mediator – părțile caută un numitor comun, iar restul cel puțin nu încurcă, iar în cazul cel mai bun – ajută.”

Europa Liberă: La Chişinău s-a discutat în mod sigur despre trupele ruse dislocate la Tiraspol, despre evacuarea munițiilor și misiunea de pacificare a Rusiei. Cum credeți că vor evolua mai departe discuțiile?

Vladimir Iastrebciak: „Există angajamente clare, inclusiv angajamente trilaterale cu participarea Rusiei, Moldovei și Transnistriei, cu privire la faptul că orice discuții despre o posibilă transformare a misiunii de pacificare sunt clar legate de reglementarea finală. Așa ceva ar fi posibil doar după o reglementare definitivă. Și nu cred că Moscova ar putea avea o altă poziție.

În chestiuni de securitate, în opinia mea, nu se poate pune căruța înaintea calului. Așa că trebuie să ajungem să avem un „cal” cu adevărat format, puternic și bine hrănit de toată lumea, care va trage apoi în urma sa reglementarea. Și de acest „cal” deja vor putea fi agățate tot felul de „căruțe”. Dar trebuie să hrănim bine calul mai întâi. Și de dorit să nu-l omorâm.”

***

Analistul Fundației americane Jamestown, Vladimir Socor, trage un semnal de alarmă în legătură cu vizita lui Kozak și intențiile reale ale Moscovei. Acesta nu exclude, într-un interviu cu Valentina Ursu, că Transnistria ar putea deveni un fel de „experiment de laborator” pentru o soluție de compromis între Rusia și Occident.

Vladimir Socor: „Kozak a dorit, desigur, din însărcinarea președintelui Vladimir Putin, să testeze noua conducere de stat. Republica Moldova nu este o prioritate pe agenda de politică externă a Rusiei. Totuși, Kremlinul ar dori să inițieze în Republica Moldova un experiment pentru o soluție de reconciliere a intereselor Rusiei și intereselor occidentale în una dintre țările situate între Europa și Rusia.

Și în Europa, și în Rusia multora li se pare că în Republica Moldova conflictul din Transnistria ar fi mai lesne de rezolvat decât conflictele de pe teritoriile Georgiei sau Ucrainei. Și de aceea conflictul din Transnistria ar putea servi drept un experiment de laborator pentru o soluție de compromis între Rusia și Occident.

Eu cred că acesta este cel mai important dintre interesele Rusiei în Republica Moldova. Altfel, interesul geopolitic al Rusiei în Republica Moldova este foarte mic. Dintre toate țările din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, Republica Moldova prezintă cea mai mică valoare geopolitică pentru Rusia în virtutea geografiei specifice a Republicii Moldova.

Moldova prezintă cea mai mică valoare geopolitică pentru Rusia…

De asemenea, Republica Moldova nu are hotar comun cu Rusia. Acesta a fost un mare avantaj cu care Republica Moldova a pornit la drum din 1991 încoace. Neavând hotar comun cu Rusia, Republica Moldova putea să se dedice în liniște reformelor interne. Și a fost o mare șansă pe care Republica Moldova a ratat-o până acum.

Am încredere că noua conducere a Republicii Moldova, în frunte cu Maia Sandu, va reuși să recupereze acest handicap, dar va avea nevoie de câțiva ani în acest scop. Iar în acești câțiva ani, Republica Moldova are nevoie de liniște pentru a se concentra asupra reformelor interne. De aceea, din punctul de vedere al Republicii Moldova, problema Transnistriei nu reprezintă o prioritate de vârf.”

Europa Liberă: Ziceți că acum cele două părți trebuie să se focuseze mai mult pe cooperarea comercial-economică. Dar asta ar însemna că demnitarii de la Chișinău nu mai trebuie să ceară retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, să amintească Moscovei că actuala misiune de pacificare nu mai corespunde realităților? Aceste subiecte pot fi abandonate?

Vladimir Socor: „Eu nu văd nicio corelație între agenda economică, pe de o parte, și problema trupelor rusești din Transnistria, pe de altă parte. Rezolvarea politică a problemei Transnistriei nu va putea în niciun caz avea loc în viitorul apropiat, sigur nu în următorii 4 ani, adică nu în acest termen al președinției dnei Sandu și în acest termen al legislativului.

Am mai spus și cu alte ocazii, Republica Moldova nu este pregătită să reabsoarbă Transnistria în această fază. Întâi trebuie să avem domnia legii în Republica Moldova, statul trebuie reconstruit din temelie, dna Maia Sandu a preluat o ruină de stat, el trebuie reconstruit din temelie. Va fi necesar, cel puțin, un termen prezidențial și, cel puțin, un termen legislativ, timp în care rezolvarea politică a problemei Transnistriei trebuie să fie amânată.

Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că timpul respectiv trebuie irosit, mai ales că există riscul ca Republica Moldova să fie supusă unor presiuni de a face noi cedări în procesul așa-numiților „pași mici”.

Deci, perioada aceasta, până când va deveni posibilă rezolvarea politică a problemei Transnistriei, trebuie folosită pentru a nu permite știrbirea în continuare a suveranității Republicii Moldova în privința Transnistriei. Procesul așa-numiților „pași mici” era menit să știrbească prerogativele și titlurile suverane ale Republicii Moldova în Transnistria. De aceea acest proces trebuie oprit. Și dna Sandu a spus că are rezerve foarte mari față de acest proces.

Guvernele de până acum nu au întreprins nimic pentru a avansa retragerea trupelor rusești…

În afară de aceasta, Republica Moldova are obligația de a cere în continuare retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova și înlocuirea trupelor rusești cu o operațiune internațională. Și guvernele de până acum au cerut aceste lucruri, dar guvernele de până acum nu au întreprins nimic pentru a avansa un asemenea proces. Guvernele de până acum s-au mulțumit să vorbească despre acest proces fără consecințe practice.

Republica Moldova trebuie să inițieze niște pași concreți și să ceară unui for internațional, probabil Uniunii Europene, să purceadă la pregătiri pentru un contingent civil de observatori care să înlocuiască trupele rusești.”

***

Activistul din regiunea transnistreană, Ghenadie Ciorba, a fost eliberat din detenția administrației de la Tiraspol, după mai bine de un an în care a fost închis pentru participarea la un protest pașnic și exprimarea opiniilor pe rețelele de socializare. Anunțul a fost făcut de Asociația Promo Lex de la Chişinău.

Ghenadie Ciorba nu este însă liber să-și reia viața de dinainte de arestare – instanța transnistreană nu i-a anulat sentința de trei ani și trei luni de închisoare pronunțată pe 19 iulie, ci i-a transformat-o în una cu suspendare. Astfel, dacă în următorii patru ani Ghenadie Ciorba va mai intra măcar o dată în vizorul administrației, sentința cu închisoarea va reintra în vigoare.

Ghenadie Ciorba a fost pus în libertate la scurt timp după ce delegațiile SUA și Canadei la OSCE, precum și Biroului pentru democrație și drepturile omului al Departamentului de Stat al SUA au avut declarații în care au cerut eliberarea lui, dar și a altor deținuți politici de la Tiraspol. „Exprimarea opiniilor nu este o crimă”, se spunea în declarația Biroului pentru democrație și drepturile omului al Departamentului de Stat. Cele două declarații au condamnat de asemenea „încălcarea flagrantă continuă a drepturilor omului în regiunea transnistreană de către regimul secesionist” de la Tiraspol.

Cazul lui Ghenadie Ciorba figurează și în recentul raport al organizației Freedom House privind drepturile omului în lume, ca exemplu de limitare drastică a drepturilor la întruniri. Raportul plasează regiunea transnistreană în categoria teritoriilor „nelibere”.

Într-un alt caz recent, pensionarul Mihail Ermurachi, de 70 de ani, a fost condamnat pentru extremism la Tiraspol și amendat cu echivalentul a 550 de dolari pentru că într-o discuție privată a spus că Vadim Krasnoselski este „mercenar” și „marionetă”, iar militarii ruși din Transnistria sunt „ocupanți”.

Oponent al actualei administrații, Ghenadie Ciorba l-a criticat pe liderul regiunii Vadim Krasnoselski și pe așa-numitul ministru de interne de la Tiraspol de atunci. Ciorba a fost arestat pe 3 iulie 2020, a doua zi după protestul spontan de lângă podul de la Râbnița, protest care s-a declanșat după ce administrația transnistreană a închis circulația peste Nistru sub pretextul pandemiei, iar sute de oameni nu au mai putut merge pe malul drept la muncă, la tratament sau în vizite.

Ghenadie Ciorba a fost acuzat de extremism. Asociația Promo Lex a anunțat că recursul a fost examinat marți, 10 august, de către pretinsa judecătorie supremă de la Tiraspol, care a decis eliberarea activistului. „Ghenadie Ciorbă s-a aflat în detenție ilegală mai mult de un an, perioadă în care avocații Promo-LEX au depus mai multe eforturi pentru a obține eliberarea a acestuia”, se spune în comunicatul Promo Lex. „Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului și nu acțiune de extremism. Aceasta trebuie garantată pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană”, subliniază comunicatul.

Persecuțiile împotriva oponenților au loc în condițiile în care în stânga Nistrului de facto a început campania electorală pentru așa-zisele alegeri prezidențiale din toamnă.

Numărul dosarelor penale pornite în ultimii ani la Tiraspol împotriva oponenților politici se ridică la ordinul zecilor. Primul astfel de dosar al fost deschis pe numele unei tinere scriitoare, Larisa Kalik, pentru o carte despre abuzurile la limita torturii din așa-numita armată transnistreană. Au urmat dosare penale pe numele unor reprezentanți ai opoziției, printre care deputatul comunist Alexandr Samonii și activista Irina Vasilakii. Ambii au fost nevoiți să fugă din regiune.

***

Într-un interviu acordat publicației NewsMaker, Ghenadie Ciorba spune că acuzațiile împotriva sa au avut la bază peste 20 de postări pe care le făcuse pe Facebook, iar o așa-zisă „expertiză lingvistică” a arătat că activistul l-ar fi „jignit” pe liderul regiunii Vadim Krasnoselski.

Ciorba spune că i s-a pus la dispoziție un avocat din oficiu abia după șapte luni de la arestare, în februarie 2021. „Avocatul Viktor Kaliko, membrul Uniuni juriștilor din Transnistria, a spus mereu că nu există niciun fel de încălcări”, spune Ghenadie Ciorba. Dosarul lui a fost trecut la „secret de stat”, statut care nu permite accesul unor juriști „din străinătate”, adică din Republica Moldova. „Este o tactică cunoscută, spune activistul, așa a fost și cu dosarul lui Oleg Horjan și Ghenadie Kuzmiciov, pentru a nu permite accesul avocaților moldoveni”.

NewsMaker notează că din momentul reținerii sale acum un an, Ciorba nu a primit la mână nicio decizie de judecată. Acum tot ce are la dispoziție este certificatul de eliberare din detenție. Nu se știe nici măcar în baza căror argumente instanța transnistreană a decis suspendarea pedepsei. Ședința de judecată a avut loc în absența lui Ghenadie Ciorba, iar decizia i-a fost comunicată de avocat, care a venit la el în închisoare.

Ciorba spune că a fost închis 395 de zile. Ultimele nouă luni a stat într-o cameră de o persoană în închisoarea din Hlinaia. A putut comunica cu alți deținuți doar în timpul plimbărilor. Nu a avut acces la nicio sursă de informații. A obținut un aparat de radio doar în ultimele trei luni și abia din luna martie a primit drept de corespondență cu familia. În restul timpului, vizitele nu erau permise sub pretextul carantinei, iar apelurile telefonice erau interzise.

Ghenadie Ciorba mai povestește că în închisoare împreună cu el erau închise nu doar persoane cu cetățenie transnistreană, ci și cetățeni ai Rusiei și Ucrainei, care veniseră în regiunea transnistreană cu treburi sau în tranzit. Ciorba susține că aceștia sunt ținuți în închisoare în Transnistria ilegal și nu li se permite să ia legătura cu ambasadele statelor lor.

Activistul de la Tiraspol consideră că a fost eliberat în urma presiunilor SUA și Uniunii Europene, dar și în legătură cu vizita în Republica Moldova a vicepremierului rus Dmitri Kozak. În plus, susține activistul, conducerea holdingului Sheriff și administrația pe care o controlează „și-au pierdut protecția” la Chişinău după ce alegerile au fost câștigate de Maia Sandu.

Ghenadie Ciorba spune că este conștient că poate fi arestat din nou în orice moment. „Ei ca și cum au cedat presiunilor, dar în același timp au păstrat posibilitatea de a mă închide în orice moment”, spune activistul. În plus, din cauza cazierului unde figurează condamnarea penală, el nu mai poate candida în structurile puterii în stânga Nistrului. „În perioada lui Șevciuk, Sheriff își cumpăra puterea. Iar acum o controlează prin frică. Puterea Sheriff-ului se ține pe frică – funcționarii acum nici măcar nu sunt corupți, ei sunt speriați”, spune Ghenadie Ciorba în interviul pentru NewsMaker.

***

Anunțul cu privire la eliberarea din detenție a lui Ghenadie Ciorba a fost făcut de Asociația Promo Lex. Unul dintre juriștii organizației, Pavel Cazacu, spune că abuzurile de la Tiraspol sunt posibile pentru funcționarii de acolo au un sentiment de impunitate și știu că nu vor fi trași la răspundere pentru aceste abuzuri.

Pavel Cazacu: „Astfel de situații când instanța superioară din stânga Nistrului anulează, practic, sentința de condamnare sunt foarte puține.

Într-adevăr, pe acest caz, dar și pe multe altele au fost o serie de reacții, inclusiv de la organizații internaționale, misiuni diplomatice, dar și autoritățile de la Chișinău au insistat de fiecare dată, noi, Asociația Promo-LEX pe căile noastre de fiecare dată am luat atitudine.

Mai ales în contextul în care anul 2019-2020 a fost unul foarte greu din perspectiva respectării libertății de exprimare. Am documentat foarte multe cazuri când oamenii doar pentru o simplă opinie au fost condamnați sau privați de libertate sau unii au fost forțați să părăsească regiunea transnistreană.

Acesta este și scopul celor de la Tiraspol, să închidă gurile celor vocali…

Nu este clar care este motivul anulării sau modificării acestei sentințe. Pentru că el până la urmă oricum, teoretic, rămâne condamnat în stânga Nistrului. El în continuare suportă consecințele, pentru că este un termen de probă de 4 ani, care i s-a aplicat. Dacă va face ceva care celor de la Tiraspol li se va părea că este o ilegalitate, se va activa această pedeapsă de 3 ani și 3 luni. Deci, partea bună este că el se află la libertate, iar partea proastă este că el se află încontinuu sub monitorizare și nu știu dacă va mai îndrăzni pe viitor să fie la fel de vocal și critic la adresa administrației de la Tiraspol.

Acest lucru spune foarte multe despre sistemul din regiunea transnistreană, pentru că acesta este și scopul celor de la Tiraspol, să închidă gurile celor vocali.”

Europa Liberă: Un detaliu important, dacă puteți Dvs. să vorbiți despre acest lucru – Ghenadie Ciorba este acum în regiunea transnistreană?

Pavel Cazacu: „Nu pot să spun acum, dar din câte cunosc, era la Tiraspol ultima dată când vorbisem cu cineva din anturajul lui.”

Europa Liberă: Multă lume a fugit de acolo, când era amenințată de aceste dosare penale. Este cel mai sigur să pleci.

Pavel Cazacu: „Este adevărat. În gestiunea noastră a fost și este, de fapt, cazul lui Alexandr Samoni, un alt activist, de data aceasta politic, din regiunea transnistreană, care a spus foarte ferm: „Mai bine să plec din regiune și să-mi ajut familia cum pot, decât să fiu arestat, privat de libertate și familia sau soția să-mi aducă mâncare în fiecare săptămână”. Și aceasta este un adevăr și o realitate care se întâmplă acum în stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Această atmosferă de frică care există în societate în stânga Nistrului, de ce credeți că ar avea nevoie administrația transnistreană de acest lucru?

Pavel Cazacu: „Cred că orice regim dictatorial are nevoie de niște politici foarte restrictive, pentru că nu are nevoie de opinii liber exprimate, de critici la adresa administrației. Iar acest lucru se observă clar în stânga Nistrului, pentru că este o politică foarte complexă. Pe de o parte este pretinsul „Cod penal” din stânga Nistrului, care prevede sancțiuni foarte dure pentru diferite fapte care într-o societate democratică nu ar trebui să fie.

Deci, critica pentru misiunea de pacificare poate aduce închisoare, critica adusă liderului de la Tiraspol aduce închisoare, pentru că ea este interpretată ca și o insultă și sunt și multe alte astfel de componente de infracțiune. Mai mult, în martie 2020 a fost adoptată, aprobată o politică sau Strategie pentru combaterea extremismului, care observăm noi dacă ne uităm în trecut, anume începând cu această strategie s-a pornit valul de acuzații pentru pretinsele fapte de extremism.

Răspunsul este simplu: ei nu au nevoie de oameni care critică, care au curajul să critice și au nevoie doar de o politică unanimă, opinie care este una la unison, că „totul este bine în regiune, ne descurcăm, suntem bine economic și social” și cei care afirmă contrariul nu au dreptate și trebuie să stea la pușcărie.”

Europa Liberă: Asemenea practici unde pot duce? Am văzut, istoria ne-a arătat în anul ‘37 represiunile staliniste ș.a.m.d. Acum suntem în sec. XXI, credeți că asemenea practici, inclusiv aplicate la Tiraspol, cât de departe pot merge?

Pavel Cazacu: „În primul rând, aceste practici sunt organizate în contextul în care există un fenomen de impunitate, persoanele care sunt responsabile nu sunt trase la răspundere.

Mi-e greu să cred că este posibil mai grav decât atât…

În momentul în care persoanele implicate în abuzuri grave de drepturile omului vor fi trase la răspundere sau, cel puțin, vor cunoaște că există sancțiuni grave sau dure pentru aceste fapte, se vor gândi de 2-3 ori înainte de a băga la pușcărie persoane care încearcă să fie curajoase, să-și spună pur și simplu punctul de vedere.

Cel puțin în 2019-2020 s-a atestat o înrăutățire a situației drepturilor omului. Mi-e greu să cred că este posibil mai grav decât atât, dar important este că autoritățile de la Chișinău sau toți autorii implicați în reglementarea transnistreană să ia atitudine. Am observat în ultimele două luni reacții destul de dure la abuzurile grave din stânga Nistrului. Cred că acesta este un început bun, dar nu este suficient. Atâta timp cât persoanele responsabile vor rămâne la libertate, vor circula liber, aceste abuzuri, cu regret, vor continua.”

Observăm că practic nu există cazuri când încălcările grave ajung în instanța de judecată. În anul 2020 a fost o singură situație de acest gen, care probabil este unica, când un fost colaborator al miliției transnistrene a fost tras la răspundere și a fost condamnat la 15 ani de detenție pentru răpire și tortură. Deci, acest caz este unic și acest lucru este, cu regret, un factor negativ, pentru că în momentul în care la 30 de ani distanță tu ai un singur dosar sau poate mai sunt, dar de care noi nu cunoaștem, în care a fost tras la răspundere pentru fapte grave una dintre persoanele responsabile din stânga Nistrului, atunci este un fenomen extrem de negativ și care alimentează aceste alegații ce privesc impunitatea în stânga Nistrului.

După mine, aceasta ar fi un fapt important – pedepsirea, sancționarea persoanelor care sunt responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului în stânga Nistrului.”

Aici e Radio Europa Liberă