Nu contează nici culoarea pisicii, nici valoarea adevărată a imobilului în care locuiește demnitarul de stat, nici proveniența banilor cu care și-a tras mașină ultimul răcnet, nici dacă are venituri dubioase, cheltuieli nesăbuite și ibovnică împodobită cu Swarovski, nici dacă trage pe nas pentru a avea drive! Important este să facă treabă!
Acesta este conceptul filosofic al non-filosofului Platon, în totală disonanță cu ceea ce vor să cunoască alegătorii, presa și fiscul. Văzându-se la libertate (Ștefan Gligor promite să ne spună cum), el savurează setea răzbunării și păcăleala tot mai sofisticată, pe care o brodează cu răbdarea pușcăriașului care sapă cu lingura un tunel ca să fugă din celulă. Or el evadează sfidător, în văzul lumii. Mai și revendică numaidecât cununa de mucenic și adeverință de profet care, citez cu aproximare, se teme că nu va putea îndreptăți așteptările oamenilor care îl vor urma neapărat în căutarea adevărului. Pentru asta a acceptat ipostaza de reprezentant oficial al unui concurent electoral - ca să-și citească pe unde apucă predicile. Și nu scapă ocazia să o ciuruiască, vorba lui Traian Băsescu, pe învingătoarea alegerilor prezidențiale. La limita decenței, calomnios și discriminatoriu. À la guerre comme à la guerre, ne spune privirea de fiară rănită, pictată cu dibăcie pe chipul blajin de înger. Sau invers, de acvilă cu aripi diafane.
Firește, nu este singurul ori singura vedetă de ocazie care a înțeles șmecheria democratică de a profita din plin de timpul de antenă acordat de posturile de televiziune ca să se facă auzit, văzut și memorat. Cu ce scop? С какого перепугу? For what reason? À qoi bon? Ca să-și asigure apriori un fel de imunitate pentru foarte probabila situație în care va trebui să dea seama pentru coțcăriile săvârșite ori în plină derulare. La prima tentativă de a fi luat la bani mărunți, va răcni în gura mare că este persecutat/persecutată pentru curajul de a lupta cu sistemul. Pentru asta fac bătături în cerul gurii și suportă inevitabila prestație penibilă, poate, poate adună oleacă de notorietate care să-i țină o vreme pe linia de plutire. Sunt o prezență obligatorie în meniul televizat numit dezbateri electorale. Dacă era să fiu microbist, aș fi avut alternativa sigură – meciurile de fotbal. Cum nu sunt enoriaș al acestei biserici mondiale, prefer să mă uit la spectacolul garantat al răsăritului de soare. Încercați și voi când vi se strepezesc dinții.
