Serviciul de Securitate din Ucraina (SBU) a publicat a începutul lui octombrie o listă cu cetățeni ai Federației Ruse și ai altor state despre care se spune că sunt mercenari din cadrul ai așa-numitei companii militare private Wagner, iar mulți dintre ei au participat la ostilitățile în estul Ucrainei și Siria.
Potrivit SBU, din cele 206 de persoane din listă, 58 au murit în Siria, la începutul lunii februarie, în timpul unei confruntări cu armata americană, lângă orașul sirian Deir ez-Zor.
Serviciul de Securitate al Ucrainei susține că toți acești oameni, mercenari din grupul Wagner, au fost racolați de Directoratul principal de spionaj din Rusia - Direcția Principală a Statului Major, cunoscută ca GRU.
Mai mult, responsabilii SBU afirmă că dețin deja și rezultatele unei noi investigații, în urma căreia au reușit să stabilească identitatea a 2.000 de mercenari din grupul Wagner, care au luptat în estul Ucrainei și în Siria. Serviciul ucrainean de Securitate susține că a identificat până și adresele acestor persoane.
Jurnaliștii Current Time au stat de vorbă cu responsabili SBU, ba chiar au încercat să verifice câteva persoane din lista secretă.
Lista „Wagner”
Corespondentul Current Time, Vladimir Runeț, și-a început investigația cu întâlnirea pe care a avut-o cu unul din foștii combatanți ucraineni, care a fost luat în captivitate la Donbas, în 2014.
Nazaria Cighin a participat la operaţiunea de apărare a aeroportului din Luhansk. După capturarea aeroportului, a fost însă grav rănit și a fost luat prizonier de către separatişti. Ajuns prizonier, Nazaria s-a putut convinge personal că cei care luptă de cealaltă parte a frontului nu sunt neapărat ucrainenii separatiști.
Nazaria Cighin, participant la luptele din Donbas: „Erau militari ruși și nici nu încercau să ascundă acest lucru. Erau tineri de 25-20 de ani. Erau și ofițeri. Ce-i drept, nu purtau însemne militare de grad. Dar, după cum se comportau cu ei ceilalți, era evident că sunt persoane de răspundere.”
Potrivit serviciilor secrete ucrainene, gruparea Wagner a suferit cele mai mari pierderi în timpul luptelor pentru aeroportul din Luhansk, iar apoi la Debalțeve. Apărarea aeroportului era condusă atunci de către colonelul Andrei Kovalciuk – astăzi, general și erou al Ucrainei.
Andrei Kovalciuk, general-maior al Forțelor Armate din Ucraina: „Am fost informați de cartierul general al sectorului nostru despre posibile atacuri din parte grupării banditești Wagner. Fapt confirmat ulterior și de mărturiile localnicilor, care, deși nu dispuneau de date foarte exacte, auziseră această denumire. Evident, toate aceste informații ajungeau și până la mine, fiind conducător acolo, pe aeroportul din Luhansk.”
Igor Guskov, responsabil de rang înalt din cadrul SBU investighează activitatea grupului Wagner din mai 2014. Guskov susține că această armată de mercenari din Rusia se deosebește radical de companiile militare private din alte țări.
Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Este vorba despre o unitate specială a serviciilor secrete din Rusia. Avem toate motivele să credem că aceasta este o unitate specială a Directoratului principal de spionaj din Rusia, mai bine cunoscută ca GRU.”
Responsabilul SBU este convins că, deși mercenarii din grupul Wagner au fost observați în premieră la Donbas și abia mai târziu în Siria, Libia, ba chiar în Africa Centrală, mulți dintre ei au participat și la anexarea Crimeei.
Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Acești indivizi au trecut frontiera, din Rusia în Crimeea, de regulă, la bordul unor feriboturi, și au participat la luptele acolo. Gruparea respectivă (Wagner), așa cum o cunoaștem astăzi, ca formațiune cu o structură și funcții bine stabilite, a apărut însă abia în mai 2014, în regiunea Luhansk.”
La începutul lunii octombrie, Serviciul de Securitate al Ucrainei a publicat o listă cu 206 de persoane pe care cei din Serviciul de Securitate îi consideră a fi membri ai armatei de mercenari Wagner. Deși, de regulă, nu scapă nicio ocazie să comenteze niciuna din declarațiile oficialilor ucraineni, canalele federale rusești au ignorat această informație. Totuși, „Agenția federală de știri”, controlată de Evgheni Prigojin, a publicat un material în care citează o declarație a lui Serghei Țekov, membru al comitetului Consiliului Federației pentru relații internaționale. Senatorul îi declară eroi pe figuranții din lista publicată de SBU.
Serghei Țekov, membrul Consiliului Federației pentru Afaceri Externe, Federația Rusă: „În cazul dat aș spune următoarele: ei nu luptă, ei apăra Donbasul. Ei acționează în calitate de apărători. Din punct de vedere moral, îi pot înțelege, când se decid să vină la Donbas sau într-un alt punct în care există nedreptate (iar nedreptate există destulă în lume – în aceeași Siria sau altele state).”
Ulterior, site-ul proiectului de voluntariat „Inform-napalm” a publicat copiile scanate ale pașapoartelor presupușilor mercenari din grupul Wagner, numele cărora apăruseră anterior în listele SBU. Am verificat informațiile respective în baza de date a Serviciului Fiscal din Rusia și am constatat că persoane cu astfel de pașapoarte există într-adevăr. Să iei legătură cu astfel de persoane este, practic, imposibil: profilurile lor sociale sunt blocate, iar telefoanele deconectate:
„Ați accesat căsuța vocală a abonatului. Lăsați un mesaj după semnalul sonor…”
Potrivit SBU, în total, mai bine de cinci mii de oameni au trecut prin armata de mercenari ai grupului Wagner. Acum un an, Conflict Intelligence Team publica o fotografie cu jetonul unui mercenar din cadrul acestei grupări paramilitare, care avea numărul de serie - 4293. La ora actuală însă, după importante pierderi în Siria și Donbas, formațiunea Wagner se confruntă cu o criză de personal, susțin cei de la SBU.
Igor Guskov, Serviciul de Securitate al Ucrainei: „Din câte vedem, cel puțin 20% din mercenari au un trecut criminal. Astfel, putem conchide că cerințele față de cei care sunt acceptați în grupul Wagner au scăzut mult. Anterior, candidații trebuiau să treacă testul cu poligraful la această etapă. Știm sigur asta, ba chiar cunoaștem și numele celor care nu au trecut testul și știm și de ce era folosit poligraful. Astăzi, însă, din cauza pierderilor uriașe pe care le-a suferit grupul Wagner, angajarea oamenilor se face deja în baza unor criterii mult modeste.”
În viitorul apropiat vor fi date publicității mai multe informații despre membrii grupului Wagner, susțin responsabilii SBU. Până atunci, însă, în interesul anchetei e să nu fie divulgate toate detaliile. Autoritățile ucrainene intenționează să folosească informațiile adunate de serviciile secrete împotriva Federației Ruse, în instanțele internaționale.
Cine sunt mercenarii „Wagner”?
Este întrebarea la care a încercat să afle răspunsul corespondentul Current Time, Iuri Baraniuk, care a decis să verifice o parte a listei publicate de SBU, oprindu-se doar asupra persoanelor care locuiesc sau au trăit în regiunea Samara, din Rusia, regiune care s-a dovedit a fi cât se poate de potrivită pentru recrutarea mercenarilor într-o armată privată.
Regiunea Samara este un loc propice pentru recrutarea mercenarilor - se află departe de Moscova, iar în orice clipă, localnicii se pot trezi fară un loc de muncă, pe care e destul de greu să-l găsești.
În cazul Toliatti, viața acestui oraș industrial depinde în întregime de faptul cum merg treburile la AvtoVAZ.
Să dai de urma celor care au murit, pe timp de pace, în diverse puncte fierbinți de glob nu e greu.
Nu trebuie să fii nici detectiv, nici cercetaș pentru asta. Multe date sunt publice și sunt lesne ne găsit, mai ales pe rețele de socializare și mass-media regionale.
Unul dintre cei care figurează în lista SBU se numește Grigori Mecitanov. Bărbatul nu mai e în viață. Pe piatra funerară de la cimitirul din Toliatti, unde a fost înhumat, scrie că a murit
pe 31 ianuarie 2015. Și că a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse.
Grigori Mecitanov era om de afaceri. Începând cu 1994 a deținut propria sa agenție de turism TurMed. Dar afacerea n-a mers și i-a făcut lui Mecitanov numai probleme și datorii. Din materialele instanței rezultă că bărbatul nu a reușit să întoarcă un credit la bancă.
La Tolliati, l-am găsit pe tatăl lui Mecitanov - Ghenadi Grigorievici Mecitanov. Bărbatul nu ascunde că și-a pierdut feciorul în război și nici faptul că acesta a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse. Dar în ce război și pentru ce anume a fost decorat fiul său – nu a putut răspunde, întrucât: „Este o informație clasificată, iar când va deveni publică - nu se știe”, - a spus bătrânul cu tristețe, adăugând că e o mare durere pentru întreaga familie.
Autorul unui articolul de pe site-ul ucrainean myrotvorets.center îl numește pe Grigori Mecitanov - combatant al autoproclamatei republici Donețk.
Într-un alt material publicat de portalul volga.news se spune că Grigori Mecitanov a fost decorat pentru participarea la operațiunile militare din Cecenia.
Cu toate acestea, mormântul său nu e de găsit însă pe Alea Eroilor din Toliatti, acolo unde, de regulă, sunt înmormântați cadrele militare.
Următorul din listă este Valisi Iurlin (1.04.1983 - 22.02.2017), decedat în februarie 2017. La fel ca și Mecitanov, bărbatul a fost decorat post-mortem cu Ordinul pentru Curaj al Federației Ruse. Și în acest caz însă meritele pentru care i-a fost oferită această distincție - rămân un secret.
În contul din rețeaua Vkontakte a lui Valisi Iurlin, acesta apare în mai multe poze în compania unor tineri cu berete albastre, care, după cum reiese din fotografiile publicate, sărbătoreau cu regularitate Ziua Forțelor Aeropurtate Ruse.
Potrivit SBU, Iurlin și-a făcut serviciul militar în Trupele Aeropurtate la începutul anilor 2000, iar ulterior a participat la luptele din Cecenia și Daghestan.
Din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice reiese că la jumătate de an înainte de moarte, Valisi Iurlin a încercat să facă bussines, înregistrându-se ca antreprenor privat, dar, până la urmă, a ales să plece în Siria, fapt conformat și de vecinul lui Iurlin. Acesta afirmă că Iurlin a ajuns în Siria fiind deja civil, deoarece, oficial, își încheiase demult serviciul militar, absolvise Universitatea de Stat din Toliatti, iar apoi a lucrat la uzină, dar a plecat de la serviciu din cauza salariului mic.
„S-a înrolat pe bază de contract în Siria, acolo a murit și murit. Cinci oameni au murit atunci, exploadase o mină”, - povestește vecinul lui Iurlin.
Și în cazul lui Andrei Șreiner, Ordinul pentru Curaj i-a oferit bărbatului deja post-mortem. Potrivit versiunii oficiale, medalia i-a fost decernată pentru participarea la ostilitățile din Cecenia, deși la începutul lui 2015 nu a existat nicio luptă acolo. Data morții sale corespunde, în schimb, cu data luptelor de lângă Debalțeve din estul Ucrainei.
Site-ul gruz200.net a publicat un Certificat de deces pe numele lui Șreiner, din care reiese că acesta a murit în regiunea Donețk, Ucraina. Jurnaliștii nu au reușit să confirme însă autenticitatea acestui document. Au găsit însă mormântul său, Șreiner fiind înmormântat ca un erou în Cimitirul Banîkin din Toliatti.
În lista SBU figurază și numele șui Andrei Elmeev, de cedat în aceeași zi cu Șreiner și îngropat chiar lângă acesta. Și în acest caz, Ordinul pentru Curaj, atribuit post-mortem, a fost gravat pe piatra funerara.
Jurnaliștii nu au reușit să dea însă de rudele lui Șreiner sau ale lui Elmeev ca să le pună întrebarea: ce făceau rudelor lor în Donbas?
În cadrul unei anchete publicate deja în 2016 pe site-ul Fontanka.ru, jurnalistul Denis Korotkov, stabilise că și oficial că cei doi au decedat în ianuarie 2015, în timpul luptelor de lângă Debalțeve, dar nici Șreiner, nici Elmeev nu au avut nimic în comun nici cu miliția populară, nici cu armata națională a Federației Ruse, întrucât ambii erau rezerviști și erau angajați pe bază de contract de grupul Wagner.
Grigori Mecitanov, Valisi Iurlin, Andrei Șreiner, Andrei Elmeev - din câte reiese din datele investigației Current Time, cu toții aveau grad miliar, dar și probleme financiare în trecut. Ei nu sunt însă nici pe departe singurii mercenari recrutați la Samara de grupul Wagner. Potrivit Serviciului ucrainean de Informații, în cei patru ani de război, în total, mai bine de cinci mii de oameni au trecut prin armata de mercenari Wagner. Ulterior, mulți dintre cei rămași în viață au participat la ostilitățile din Siria.
Cum este posibilă existența unei armate de mercenari în Rusia?
Companiile militare private preiau funcții pe care altădată le îndeplineau în exclusivitate forțele armate, iar această tendință, care poate fi urmărită acum atât în Rusia, cât și la nivel global, este extrem de periculoasă. Este opinia directorului adjunct al „Institutului SUA și Canada” din cadrul Academiei de Științe din Rusia, Pavel Zolotarev, general maior în rezervă. Jurnalistul Current Time Timur Olevski a încercat să afle opinia expertului despre diferența și punctele comune ale companiilor militare private din Rusia și a celor din țări occidentale?
Pavel Zolotorev: Este o tendință extrem de periculoasă la nivel mondial, iar Rusia nu e o excepție în acest caz, când companiile militare private preiau funcții care, altădată, le reveneau în exclusivitate forțelor armate. Practic, este o tendință generală, la nivel global, care este legată de pierderea „monopolului statal asupra violenţei militare legitime”.
Rusia nu a adoptat această lege, pentru că asta ar însemna să legalizeze această funcție.
Pe de altă parte, nici nu poți afirma că acțiunile și interesele respectivei armate de mercenari ar fi în dezacord cu interesele statului.
Current Time: De ce?
Pavel Zolotorev: Pentru că, oficial, statul poate să nu susțină astfel de companii sau poate avea o atitudine neutră față de acestea, fără să întreprindă vreo acțiune împotriva lor dacă acestea acționează în interesul statului, fie și din proprie inițiativă.
Current Time: De ce statul nu întreprinde acțiuni împotriva lor?
Pavel Zolotorev: Tocmai pentru că aceste companii acționează în interesul statului. La fel se întâmplă și în cazul persoanelor fizice care finanțează aceste companii. Dacă însă acțiunile lor nu sun în dezacord cu interesele statului, statul le poate accepta ca atare.
Current Time: Clar.
Pavel Zolotorev: Mai ales, în situația în care, de facto, nu există o lege care i-ar permite statului să susțină oficial astfel de companii.
Companiile militare private ar putea fi ghidate, în primul rând, de propriile lor interese financiare sau de interesele celor care finanțează aceste companii.
Current Time: În aceste condiții, despre ce fel de control a serviciilor speciale poate fi vorba, când ne referim la companii cu oameni atât de bine pregătiți și înarmați?
Pavel Zolotorev: Îmi vine greu să spun ce fel de control pot întreprinde serviciile speciale...
Current Time: Mă refeream, de fapt, la controlul statului. Cum poate tolera statul existența unor companii paramilitare, în condițiile în care el este preocupat, prin definiție, de integritatea sa, pe când aceste companii pot destabiliza situația în orice clipă?
Pavel Zolotorev: Ați spus foarte bine. Trebuie să recunoaștem că serviciile speciale au specificul lor. Acestea au posibilitatea să desfășoare diverse operațiuni secrete, unele dintre care ar putea fi chiar foarte puțin controlate de structurile oficiale ale statului. Această libertate o au, practic, toate serviciile secrete. Sunt convins că așa cum serviciile speciale își au oamenii lor în tot felul de organizații teroriste sau organizații care se ocupă de comerțul ilegal de arme și altele, la fel au oamenii lor și în aceste companii militare private.
În aceste condiții - da, putem folosi termenul de „servicii speciale”. Dar atunci când vă referiți la stat, nu mi se pare tocmai potrivit să folosiți astfel de termeni.
Current Time: Nu cred că există un anume document care să ateste crearea grupului Wagner. Evident, în spatele tuturor acestor lucruri există numeroase persoane, companii, nume concrete, etc.. Înțeleg că în realitate lucrurile sunt mult mai complexe. Totuși, întrebarea mea se rezumă la următoarele: cine sunt cei cărora i se subordonează toată această schemă, oameni „buni” sau „răi”? Cum credeți?
Pavel Zolotorev: Ei se subordonează celor care plătesc bani. Iar printre oamenii cu bani sunt și „oameni buni” și „oameni răi”. Iar dacă vorbim despre Rusia zilelor noastre, ne referim totuși mai mult la „oameni răi”, probabil.
(Traducere și adaptare: Diana Benea)
