Guvernarea a anunțat că o va implementa, fără a oferi prea multe alte detalii. Într-un interviu pentru Europa Liberă, Adrian Ermurachi, a spus că unul dintre factorii care cauzează tărăgănarea acestei reforme este „frica de eșec”.
Expertul amintește în acest sens de costurile politice foarte mari pe care le-au suportat forțele care au inițiat o reformă la începutul anilor 2000. Reformă pe care guvernarea comunistă a anulat-o, revenind la vechea structură administrativ-teritorială a Republicii Moldova, rămasă astfel până astăzi printre cele mai fragmentate din Europa.
Principalele declarații pe scurt:
Despre termenul limită al reformei: Această reformă, așa cum o vedem acum, este doar vârful aisbergului, pentru că în spatele ei sunt oameni, servicii, patrimonii care, de altfel, în reforma trecută, în acea tranziție, oarecum „s-au pierdut”. De aceea, această reformă trebuie foarte bine pregătită și abia apoi făcută.
Această reformă necesită timp, iar Republica Moldova este mereu contracronometru cu orice reformă...
Dacă vedem cât de aproape este următorul ciclu electoral din 2023, este extrem de dificil să faci reforma ca la carte și integral, ci poate doar cu jumătăți de măsură. Frica de eșec și lipsa timpului au tărăgănat realizarea acestei schimbări în structura administrativ-teritorială. Această reformă necesită timp, iar Republica Moldova este mereu contracronometru cu orice reformă. De asemenea, este nevoie de capacități și resurse suficiente ca o astfel de reformă să fie realizată.
Despre formula de realizare: Reforma administrației publice locale nu înseamnă doar amalgamare: comasarea a 5-7 primării în una singură, cu aceleași competențe și probleme în continuare. Multe primării au astăzi resurse financiare doar cât să-și plătească aparatul administrativ și le rămân 5-10 % din bugetul total pentru investiții capitale. Este un buget infim și nu se poate face nimic cu aceste resurse financiare la nivel local.
Despre linia roșie a reformei: Indiferent de modelul de reformă administrativ-teritorială care se va propune, viața cetățeanului nu trebuie să se înrăutățească. Cea mai mare greșeală în reforma din 1998 a fost că viața cetățenilor s-a înrăutățit destul de mult odată cu amalgamarea sau reforma administrației publice locale, când serviciile au plecat de la raioane la județe. Acum trebuie să existe siguranța că, în acest nou model al administrație publice locale care va fi propus, cetățeanul să nu aibă de suferit în niciun fel.
Dacă cetățeanul dintr-o localitate mai mare sau mai mică suferă, atunci modelul administrației publice locale are o problemă. Nu putem vorbi despre servicii mai proaste după reformă, pentru că aceasta ar înseamna deja eșec.
