Suceava, orașul din România cu o populaţie de peste 100 de mii de locuitori, și încă opt comune din jur au fost pus în carantina totală – au fost izolate complet. Măsura a fost luată după ce aproape 600 de oameni din Suceava au fost confirmați ca fiind infectați cu noul coronavirus. 22 de oameni au murit cu diagnosticul Covid-19, 13 fiind anunțați la finalul zilei de luni. O treime din totalul deceselor de până acum în România vin de la Spitalul din Suceava. În România, numărul celor decedați este de peste 70. Nu mai există zboruri, trenuri și transport în comun în oraș. Este interzisă deplasarea în interiorul orașului. La ieșirea din oraș Poliția și Armata verifică și controlează accesul în zona carantinată. Cele opt comune limitrofe afectate sunt Adâncata, Salcea, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți și Mitocu Dragomirnei. Valentina Ursu a stat de vorbă cu jurnalistul Adrian Ianovici, aflat la Suceava.
Adrian Ianovici: „Pot să judec și eu despre atmosferă cumva din interiorul casei, pentru că totuși noi avem un regim, ca și toți ceilalți, un regim mai special zilele astea, cred că nu am ieșit din casă de mai bine de o săptămână.”
Europa Liberă: Chiar nici la magazin?
Adrian Ianovici: „Nici la magazin, sunt suficiente servicii de livrare, asta a fost tot timpul, facem comandă pe internet și le livrează la ușa casei. Pot să zic că, în general, atmosfera nu-i foarte panicată, oamenii sunt conștienți că sunt niște măsuri impuse de anumite circumstanțe și majoritatea oamenilor vor să facă tot ce pot ei ca să ajute, pentru ca starea asta de tensiune să dureze cât mai puțin și să revenim cât mai repede la normal. În general, se întâmplă niște lucruri foarte frumoase chiar în perioada asta complicată, timp de patru zile oamenii au strâns peste 400 de mii de euro pentru spitalul din Suceava. Deci e vorba despre donații care să meargă la utilarea spitalului…”
Europa Liberă: Tocmai am văzut știrea și o să-l citez pe un ierarh al bisericii de la Suceava care spunea că e vreme și de rugăciune, dar și de acțiune și că arhiepiscopia a donat 100 de mii de euro sau cât?
Se întâmplă niște lucruri foarte frumoase chiar în perioada asta complicată...
Adrian Ianovici: „Era vorba despre două aparate foarte scumpe de testare, unul din care face teste în timp real, și 2000 de chituri, iarăși, de testare a virusului de tip nou. Sunt niște lucruri care demonstrează că oamenii sunt conștienți de pericolul care ne paște și, uite, se solidarizează și pun umărul la lucruri bune.”
Europa Liberă: Apropo, credincioșii de acolo s-au împăcat cu gândul că trebuie să stea acasă și să nu meargă la biserică, la mănăstire?
Adrian Ianovici: „Da, eu am văzut dintre primele zile cumva că oamenii au fost conștienți, cel puțin dacă vorbim despre mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, acolo de obicei era un flux foarte mare de credincioși. Veneau tot mai puțini înainte ca să se recomande să fie slujbele religioase fără credincioși și nu pot să zic că au existat, nu știu, anumite proteste sau altfel de manifestări împotriva măsurilor impuse de autorități. Oamenii, repet, sunt conștienți sau cel puțin așa mi se pare mie, oamenii sunt conștienți de starea lucrurilor și încearcă să acționeze în conformitate cu timpurile pe care le trăim.”
Europa Liberă: Se cunoaște cam câți cetățeni din Republica Moldova s-ar fi stabilit acolo, e și un număr mare de tineri care își fac studiile?
Adrian Ianovici: „Exact. În primul rând, este vorba de studenți, cifra pe care o știam eu, este vorba despre aproape 1.000 de studenți basarabeni în Suceava. Pe toate grupurile astea pe care sunt inclusiv eu înregistrat de Facebook, înțeleg că marea majoritate au plecat acasă cu câteva săptămâni în urmă, pentru că a devenit clar că această stare de lucruri o să dureze mai mult decât o lună și toată lumea care a vrut să plece – a plecat, ceilalți care sunt angajați, nu sunt atât de mulți ca și studenții, dar suntem aici, deși spitalul acum, că asta-i marea problemă, spitalul nu mai primește oamenii cu alte afecțiuni, dacă se întâmplă să ai nevoie de o urgență, să mergi la spital, nu mai poți să mergi la spitalul din Suceava și ești redirecționat acum la Fălticeni, la Rădăuți sau la spitale din alte zone, asta e marea problemă. Oricum înțelegem că există anumite soluții.”
Sunt aproape 1.000 de studenți basarabeni în Suceava...
Europa Liberă: Până acum testele se trimiteau de la Suceava la Iași, iar rezultatul venea, unii spun că cu întârziere. Acum se fac testele acolo, pe loc, la spital?
Adrian Ianovici: „Din câte înțeleg eu, încă nu se fac testele pe loc. Erau mai multe propuneri sau mai multe posibilități să le facă, înțeleg că nu sunt asamblate, nici aparatele nu există, nici linia de testare care a fost donată de Universitatea din Suceava spitalului nu a fost încă asamblată, certificată, deci, încă mai durează până când se vor face teste aici, pe loc. E adevărat, s-a pierdut foarte mult timp aici, la spital, cu toate problemele, cu toată perioada în care spitalul nu a funcționat, cu toată investigația ș.a.m.d. și, mai ales, cu faptul că mai mult de jumătate dintre medici și personalul medical pur și simplu era izolat acasă sau era scos din circuitul acesta profesional. De asta s-a pierdut foarte mult timp, lucrurile trebuie să revină încă la normalitate, acum noul manager încearcă să pună pe picioare tot sistemul acesta foarte mare, pentru că era un spital și este în continuare un spital foarte mare.”
Europa Liberă: Medici basarabeni sunt acolo care activează?
Adrian Ianovici: „Nu știu despre asta, dar basarabeni în general nu sunt foarte mulți care s-ar fi mutat de ceva timp, sunt foarte puțini, sunt trei care au un permis de ședere, adică nu au cetățenie, dar vin cu contract de muncă... În rest, ceilalți bănuiesc că au dublă cetățenie și nu sunt foarte mulți. În general, trebuie să înțelegem că Suceava e un oraș, așa, foarte micuț, puțin peste 100 de mii de oameni.”
Europa Liberă: Voi, familia voastră, s-a gândit să-și facă testul?
S-a pierdut foarte mult timp, lucrurile trebuie să revină încă la normalitate...
Adrian Ianovici: „Nu, nu cred, pentru că din start, de acum câteva luni am luat cu mare seriozitate tot ceea ce se întâmpla în China inclusiv, am reușit să ne facem de acum, hai să zic, niște provizii, am reușit să ne pregătim, în primul rând, emoțional de ce urmează, de o perioadă în care lucrurile ar fi altfel și asta ne-a ajutat foarte mult. Nu pot să zic că ne miră foarte mult direcția în care merg lucrurile acum, pentru că înțelegeam că asta ar urma să se întâmple și noi nu suntem cu nimic mai buni decât cei din Italia sau din alte părți ale lumii care trec printr-o criză complicată și, din păcate, asta urmează să se întâmple și la noi, dar, dacă ești pregătit pentru asta, îți oferi, cumva, o stabilitate. Nu știu cât e de mare și sigur că urmează foarte multe lucruri imprevizibile, dar atâta timp cât urmezi anumite reguli, stai doar prin casă și sigur că poți să ai acces și la alimente, nu trebuie să ieși din casă, poți să lucrezi la distanță, atunci ai un sentiment de siguranță...”
Europa Liberă: Pentru că Suceava este un oraș închis, înseamnă că România a intrat în scenariul 4 și că autoritățile, din observațiile tale, se descurcă totuși cu acest dificil examen?
Există comunicare din partea autorităților, oamenii înțeleg ce se întâmplă...
Adrian Ianovici: „Da, vreau să vă zic că urmăresc în paralel ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și în România. Există o comunicare permanentă între autoritățile locale, primarul Sucevei a ieșit in live pe rețelele de socializare la 12 noaptea ca să anunțe despre carantina instituită. În primul rând, se explică foarte bine ce se întâmplă, sau cel puțin mai mult decât văd eu la Chișinău, se explică ce măsuri sunt luate, de ce sunt luate și pe partea responsabilității cetățenești, oamenii înțeleg că trebuie să respecte regulile. Asta pentru că de ele depinde și bunăstarea lor, dar și a membrilor familiei. Deci, ziceam că există comunicare din partea autorităților, oamenii înțeleg ce se întâmplă, există o linie de telefon și persoanele vulnerabile nu sunt lăsate pur și simplu să depindă de bunătatea celor din jur, dar autoritățile locale merg și le oferă suportul necesar – fie că e vorba de alimente, fie că e vorba de medicamente. Și cred eu că în situația aceasta nu e atât de puțin. Da, sigur că se puteau face lucruri mai multe, mai bune, dar cred că totuși nu putem spune că nu există implicare.”
