Evgheni Prigojin, fostul infractor mărunt în vârstă de 62 de ani, devenit patron de restaurant și miliardar belicos, a îndeplinit multe misiuni dificile de-a lungul anilor în calitate de aranjor pentru Kremlin: de la sprijinirea conducătorilor africani cleptocrați și autoritari, până la jefuirea orașului ucrainean Bahmut.
Acum, în urma unei revolte eșuate care a pus la încercare armata rusă și i-a provocat președintelui Vladimir Putin o criză politică majoră, Prigojin se află pe marginea prăpastiei, la începutul celei mai dificile misiuni de până acum: Să rămână în viață. Sau să nu ajungă la închisoare. Sau ambele.
La patru zile după marșul trupelor Wagner spre Moscova și, mai apoi, după acordul negociat în parte de Aleksandr Lukașenko, conducătorul autoritar al Belarusului, locul unde se află Prigojin este încă necunoscut.
Prigojin se află în Belarus, spunea Lukașenka la 27 iunie, deși nu avem o confirmare independentă a acestui lucru.
Luptători Wagner văzuți într-un oraș cheie din Rusia după apelul la „rebeliune"
„Dacă aș fi în locul lui Prigojin, m-aș uita permanent peste umăr”
Putin a declarat în mod oficial că singurul lucru pe care nu îl poate ierta este trădarea. El a susținut acest lucru de-a lungul anilor prin violență, uneori letală, exercitată împotriva celor despre care credea că s-au întors împotriva lui sau a națiunii.
În dimineața zilei de 24 iunie, după ce forțele lui Prigojin au cucerit cartierul central al districtului militar de sud al Rusiei din Rostov pe Don, Putin l-a denunțat pe fostul său aliat ca fiind un „trădător” și a transmis un avertisment sever cu privire la consecințele iminente ale asocierii cu Prigojin și cu rebeliunea acestuia.
„Ca regulă generală, Putin nu îi lasă pe trădători să scape ușor. Așa că îmi imaginez că zilele lui Prigojin sunt numărate”, susține Thomas Graham, care a fost director pentru Rusia în cadrul Consiliului de Securitate Națională al Casei Albe la mijlocul anilor 2000. „Dacă aș fi în locul lui Prigojin, m-aș uita în permanență peste umăr”, a mai spus Graham pentru RFE/RL. „Belarus nu este cel mai sigur loc în care să stea”.
Sub conducerea lui Putin, serviciile speciale rusești au efectuat tentative de asasinat împotriva „trădătorilor” de pe teritoriul străin, inclusiv al națiunilor occidentale.
Aleksandr Litvinenko, un fost ofițer al Serviciului Federal de Securitate care a murit la Londra după ce a fost expus unui izotop puternic radioactiv, și Serghei Skripal, un fost ofițer al serviciilor secrete militare rusești și agent dublu care a fost aproape ucis în Marea Britanie de un agent neurotoxic din epoca sovietică, sunt două dintre cele mai cunoscute exemple.
Belarus, un aliat de nădejde al Rusiei, poate fi infiltrat mult mai ușor de agenții ruși.
Dar intențiile Kremlinului sau ale agențiilor de informații rusești - unde se crede că Prigojin are aliați și susținători - rămân neclare.
Serviciul Federal de Securitate, cunoscut sub numele de FSB, a declarat la 27 iunie că renunță la acuzațiile penale de „revoltă armată” împotriva lui Prigojin și a membrilor Wagner.
Având în vedere retorica dură a lui Putin și condamnarea istorică a trădătorilor, unii experți au spus că acest lucru pare a fi un semn de slăbiciune.
Cu toate acestea, aliații și susținătorii lui Putin pretind că zdrobirea rebeliunii Wagner ar fi produs mult mai rău Rusiei și președintelui, al cărui sprijin public - bazat pe menținerea stabilității și prosperității - a început să scadă pe fondul invaziei din Ucraina.
La rândul său, Prigojin nu a mai fost văzut din seara zilei de 24 iunie, când susținătorii au făcut selfieuri și au pozat alături de SUV-ul său în timp ce fondatorul grupului Wagner părăsea orașul Rostov pe Don.
El a postat un mesaj audio pe canalul său Telegram la 26 iunie, în care spunea că Lukașenko a luat legătura cu el „pentru a găsi soluții care să permită grupului Wagner să își continue activitatea în mod legal”. El nu a precizat unde se află.
O zi mai târziu, vorbindu-le ofițerilor militari belaruși la Minsk, Lukașenko afirma că Prigojin a ajuns în țară.
În aceeași zi, un avion de afaceri privat folosit anterior de Prigojin a aterizat la o bază aeriană militară din afara capitalei belaruse, Minsk. RFE/RL nu a putut confirma dacă liderul mercenarilor se afla la bordul acestuia.
„Ultimul lucru pe care Prigojin vrea să îl facă este să meargă în Belarus și să renunțe la controlul trupelor Wagner”, a declarat Dmitri Alperovici, expert în Rusia și președinte al Silverado Policy Accelerator, un think tank cu sediul la Washington, într-un podcast din 26 iunie. „Nu sunt sigur că așa se va întâmpla de fapt”.
O ascensiune meteorică
Chiar dacă prezența lui Prigojin în Belarus este confirmată, o întrebare mai presantă este dacă va rămâne acolo sau se va muta în altă țară - de exemplu, într-una dintre cele câteva țări africane în care companiile sale și soldații săi au avut operațiuni de afaceri de ani de zile.
Olga Romanova, comentatoare de politică rusă și fostă jurnalistă, se îndoiește că Prigojin va rămâne în Belarus din cauza problemelor de securitate. „Cred că va părăsi Belarusul foarte discret și va apărea brusc undeva în Africa, dacă va mai apărea”, a declarat ea pentru Current Time, rețeaua în limba rusă administrată de RFE/RL în cooperare cu VOA. „Nu cred că Prigojin va trăi o viață lungă. Cu siguranță nu va supraviețui până la sfârșitul anului”.
Cum va ajunge în Africa este o altă întrebare.
Statele Unite au sancționat grupul de mercenari, precum și o serie de companii și persoane fizice afiliate, pentru „amestec și destabilizare a țărilor din Africa, pentru comiterea de abuzuri pe scară largă a drepturilor omului și însușirea resurselor naturale”.
Prigojin însuși a fost pus sub acuzare de Statele Unite în 2018 pentru presupusul amestec în alegerile prezidențiale din SUA, cu doi ani mai devreme.
Acest lucru face ca, pentru el, drumul până în Africa, chiar și cu avionul său privat, să fie o provocare.
Ascensiunea lui Prigojin a fost meteorică: a ajuns dintr-un vânzător de hot-dog în Sankt Petersburg, un miliardar influent care se ocupa de cateringul evenimentelor fastuoase ale lui Putin, apoi a condus o grupare de mercenari supervizată de stat, activă în Africa și în Orientul Mijlociu.
Omul de afaceri și-a îndreptat atenția spre Ucraina anul trecut, în timp ce invazia Rusiei lâncezea ineficientă, în parte din cauza lipsei de trupe. El a suplimentat efectivele lui Wagner cu condamnați din închisorile rusești și i-a aruncat în asaltul asupra Bahmutului, capturând în mare parte orașul în luna mai, primul mare atac al Rusiei.
Încurajat de а victoria pe muchie de cuțit din Bahmut, care, potrivit lui, a costat viața a aproximativ 20 de mii de mercenari Wagner, Prigojin a atacat conducerea militară a Rusiei, acuzând-o că a gestionat greșit efortul de război și că a reținut proviziile pentru mercenarii lui.
Putin, temându-se probabil de autonomia și popularitatea în creștere a lui Prigojin, a fost de acord ca trupele Wagner să ajungă sub controlul direct al Ministerului Apărării până la 1 iulie. Mulți experți spun că acesta a fost un factor major în declanșarea revoltei.
Prigojin a văzut decretul ca pe o „amenințare existențială” la adresa imperiului său de afaceri, spunea, într-un podcast transmis pe 26 iunie, Catrina Doxsee, expert la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
Viitorul trupelor Wagner în sine este neclar.
Ministerul Apărării a declarat că luptătorii grupului vor preda armatei echipamentul militar. De asemenea, Putin s-a plâns în mod public că grupul Wagner a primit 80 de miliarde de ruble, adică aproximativ 1 miliard de dolari, în ultimul an, ca finanțare de stat, un semnal că finanțele Wagner ar putea fi investigate de autoritățile fiscale.
Unii dintre cei care au luptat pentru Wagner susțin că nu vor fi niciodată de acord să servească sub comanda regulată a Ministerului Apărării.
Legătura cu Belarus
Deși Lukașenko a susținut că a intervenit pentru a detensiona situația, experții cred că liderul belarus ar fi fost pur și simplu un intermediar folosit pentru a-l scuti pe Putin de rușinea de a negocia cu un rebel.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a părut să susțină afirmația lui Lukașenko, spunând că liderul belarus și Prigojin se cunosc de 20 de ani.
Deși în 2020 Lukașenko a arestat și deportat peste 30 de membri ai Wagner pe care i-a acuzat că au încercat să provoace tulburări, este posibil ca de data aceasta să dorească să îi păstreze în preajmă pentru propriile nevoi, au declarat experții.
Mercenarii Wagner- care ar putea fi în număr de 25 de mii - sunt considerați a fi unii dintre cei mai experimentați din armata rusă.
„Dacă comandanții lor vin la noi și ne ajută și ne spun ce este important în acest moment... asta este neprețuit”, afirma Lukașenko la 27 iunie. Belarusul nu trebuie să se teamă de prezența mercenarilor Wagner în țară, a spus el, deoarece guvernul său „îi va supraveghea îndeaproape”.
Mark Katz, specialist în Rusia la Universitatea George Mason de lângă Washington, DC, e de părere că Lukașenko s-ar putea să aibă propriile interese în această afacere. „A-l avea pe Prigojin în Belarus îi conferă un anumit grad de influență”, a declarat el pentru RFE/RL. Lukașenka nu este „o marionetă a lui Putin”.
Katz a spus că acordul a fost pus la cale atât de repede și că Lukașenko, Putin și Prigojin sunt atât de bănuitori unul față de celălalt, încât înțelegerea s-ar putea destrăma. De asemenea, este foarte posibil ca Prigojin să fie asasinat în câteva luni, a spus el.
„Posibilitatea ca acești tipi să se întoarcă unul împotriva celuilalt este destul de mare”, a spus Katz. „Există un amestec de lăcomie și frică la mijloc aici din partea tuturor actorilor principali. Niciunul dintre ei nu poate avea încredere unul în celălalt”.
Discursul lui Putin
Nu este clar dacă forțele Wagner îl vor urma pe Prigojin în Belarus, în cazul în care liderul mercenarilor va alege să rămână acolo. Prigojin a susținut că doar aproximativ 2% dintre luptătorii săi sunt dispuși să semneze un contract cu Ministerul Apărării.
Vorbind la televiziunea de stat pe 26 iunie, Putin a rostit un discurs dur pentru a-i convinge pe oamenii lui Wagner să renunțe la Prigojin și să se alăture forțelor armate ruse, care se confruntă încă cu probleme de personal în Ucraina. Există informații potrivit cărora regimul lui Lukașenko ar fi început să construiască o tabără pentru până la opt mii de mercenari Wagner la Osipovichi, în centrul țării.
„Îmi este greu să îmi imaginez că Putin îi va permite lui Prigojin să se stabilească în Belarus cu mercenarii lui”, este de părere Graham. „De ce nu ar face Prigojin din Belarus ceea ce a făcut din estul Ucrainei?” Oricum, conchide Graham, Lukașenko „nu îl poate proteja”.
