Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și vă prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Chişinăul califică drept gest neprietenesc prezența ambasadorului rus la inaugurarea pentru un nou mandat de cinci ani a liderului de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Totalurile anului în reglementarea transnistreană. Și un membru al echipei liderei de opoziție Belaruse, Svetlana Tihanovskaia, vorbește într-un interviu pentru Europa Liberă despre abuzurile regimului Lukașenka.
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.
Chişinăul a insistat asupra necesității respectării formatelor de dialog neutre între Chișinău și Tiraspol, la o întrevedere dintre șeful Biroului de reintegrare, Alin Gvidiani, cu șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova. Claus Neukirch. Discuția a avut loc după ce recent Claus Neukirch a transmis autorităților moldovene o scrisoare a liderului administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, în care acesta îi cere președintei Maia Sandu să numească un negociator-șef la Chişinău. Comunicatul Chişinăului notează că „în ultima perioadă Tiraspolul se abate într-o manieră bizară de la formatul stabilit de purtare a corespondenței între cele două maluri ale Nistrului și remite sesizări directe în adresa instituțiilor naționale de profil”. Comunicatul Biroului de reintegrare notează că scopul unor astfel de mesaje trimise de Tiraspol este încercarea de a crea „percepția dezvoltării unor așa-numite relații bilaterale cu malul drept și cu partenerii externi”. Autoritățile moldovene au cerut sprijin OSCE pentru a determina Tiraspolul să revină la formele de până acum de comunicare, care se făceau doar în formă neutră, adică fără folosirea formularelor cu simbolistica regiunii separatiste, și doar la nivelul oficiilor reprezentanților politici în procesul de negocieri.
Aproape 375 mii de doze de vaccin anti-COVID-19 au fost repartizate de autoritățile Republicii Moldova beneficiarilor din stânga Nistrului și municipiului Bender de la începutul pandemiei. Chişinăul trimite în regiunea transnistreană 10 la sută din donațiile primite de la partenerii internaționali, dar și din achizițiile efectuate din Bugetul de stat, cu scopul de a asigura accesul la vaccin inclusiv cetățenilor săi de pe teritoriul necontrolat. Însă campania de vaccinare din regiunea transnistreană avansează cu greu – doar 27 la sută dintre locuitorii regiunii s-au vaccinat. Peste trei sferturi din noile cazuri de Covid înregistrate în fiecare zi sunt persoane nevaccinate. Media îmbolnăvirilor în această perioadă este de aproximativ 200 de cazuri noi pe zi.
Un comunicat al Biroului de reintegrare mai notează și că instituțiile de ocrotire a sănătății și cadrele medicale din regiunea transnistreană continuă să recepționeze loturi de ajutoare umanitare compuse din articole de protecție și echipamente performante, precum și sunt instruite constant de către specialiștii de la Chișinău în comun cu reprezentanții Biroului Organizației Mondiale a Sănătății privind vaccinarea și managementul cazurilor severe de COVID-19.
Săptămâna trecută au fost pronunțate pedepse grele cu închisoarea pentru un grup de importanți activiști ai opoziției belaruse. Este vorba de șase influenți membri ai opozitei, printre care și Serghei Țihanovski, soțul liderei opoziției din exil, Svetlana Țihanovskaia, și fost candidat în alegerile din august 2020, dar căruia i s-a interzis să participe la scrutin, fiind arestat. Domnul Țihanovski a fost condamnat la 18 ani de închisoare, iar colaboratorul postului nostru, Ihar Losik, la 15 ani de închisoare. De altfel, pedepsele decise de justiţia regimului de la Minsk în acest caz au fost toate între 14 și 18 ani de detenție. Eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici din Belarus rămâne obiectivul principal al Statelor Unite în această țară, a declarat emisarul special al Statelor Unite în Belarus, Julie Fisher, într-un interviu în exclusivitate pentru serviciul belarus al Radio Europa Liberă.
„Aceste sentințe sunt atât de revoltător de dure și punitive. Cauza pentru care au fost condamnați acum aceștia, precum și cauza celor peste 900 de prizonieri politici care sunt reținuți în Belarus - ne animă politicile de sancțiuni. Și cu adevărat - cu siguranță în cazul Washingtonului - ne menține atenția asupra a ceea ce trebuie făcut pentru a schimba această situație, să depășim actuala situație din Belarus”, a declarat emisarul special al Statelor Unite în Belarus, Julie Fisher.
Noua ministră a apărării din Germania, Christine Lambrecht, a spus că dialogul cu Rusia este necesar, dar a adăugat că „nu se poate ca Rusia să dicteze partenerilor NATO cum să se poziționeze”. Remarcile vin după ce Rusia și-a prezentat „condițiile” pentru dialogul de securitate cu Statele Unite și NATO, una din cele mai importante fiind neprimirea Ucrainei în alianță.
Parisul a anulat focurile de artificii tradiționale de anul nou, ca și festivitățile de pe Champs Elysees, din cauza temerilor de noua tulpină Omicron a COVID-19. Sâmbătă, ministrul francez al sănătății a spus că până la 10% din cazurile noi de infectare din Franța sunt cu Omicron. În Germania au fost interzise tradiționalele piețe în aer liber de Crăciun, care atrag anual mii de oameni, tot din cauza temerilor de un nou val de infectări provocat de tulpina extrem de contagioasă Omicron. Olanda a înăsprit și ea măsurile de carantină, după ce autoritățile au anunțat că se așteaptă ca varianta Omicron să devină dominantă în Olanda între Crăciun și Revelion.
***
Autoritățile Moldovei au calificat drept „gest neprietenos” participarea ambasadorului Federației Ruse, Oleg Vasnețov, la inaugurarea liderului de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, după alegeri prezidențiale pe care Chișinăul le consideră nelegitime.
„Prezența diplomaților străini în activitățile ce pot fi utilizate în scopuri de propagandă niciodată nu va contribui de o manieră pozitivă nici la reglementarea conflictului transnistrean, nici la dezvoltarea unor relații bilaterale bazate pe respect reciproc”, se spune într-o declarație a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.
Autoritatea electorală din regiunea separatistă l-a declarat câștigător pe Vadim Krasnoselski cu aproape 80 la sută, în urma așa-zisului scrutin din 12 decembrie, la care a avut doar un contracandidat formal.
La inaugurare a fost prezent și fostul președinte, socialistul Igor Dodon, care l-a felicitat pe liderul separatist chiar a doua zi după scrutin. Dodon, care pe parcursul mandatului său a avut numeroase întâlniri cu liderul separatist, l-a felicitat pe Vadim Krasnoselski cu „realegerea în funcția de șef al Transnistriei”. Citez, „reglementarea transnistreană este o chestiune prioritară de care depinde viitorul statalității moldovenești și pe malul stâng al Nistrului noi nu avem alți parteneri de negocieri în afară de conducerea de facto a regiunii. Pentru liderul actual au votat în jur de 80 la sută din locuitorii regiunii, care sunt compatrioți de-ai noștri. Și alegerea lor trebuie respectată”, a scris Igor Dodon într-o postare pe Facebook. Acesta afirmă că „actuala guvernare de la Chişinău, mai devreme sau mai târziu, va trebui să discute cu puterea de facto de la Tiraspol”, amintind că, citez din nou, „necesitatea unor astfel de discuții a fost conștientizată mai devreme sau mai târziu de toți conducătorii Moldovei – de la Mircea Snegur la Vlad Filat și Pavel Filip”.
După această declarație a fostului președinte, Platforma Demnitate și Adevăr l-a acuzat pe Igor Dodon de trădare de țară și atentat la integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Autoritățile constituționale de la Chişinău au declarat așa-zisul scrutin din regiunea transnistreană drept „ilegal și nedemocratic”. Președinta Maia Sandu a sugerat într-o conferință de presă că nu intenționează să se întâlnească nici pe viitor cu liderul administrației separatiste de la Tiraspol, așa cum nu a făcut-o nici până acum.
În pofida solicitării Chişinăului adresată partenerilor externi de a se „abține de la legitimizarea așa-numitelor „alegeri” prin declarații, mediatizări, desemnări de „observatori electorali” sau alte acțiuni și contacte cu exponenții Tiraspolului pe acest subiect”, Federația Rusă a trimis pentru alegerile neconstituționale din stânga Nistrului o întreagă delegație formată din deputați din Duma de Stat și politologi ruși. Delegația respectivă s-a întâlnit, înainte de a merge la Tiraspol, cu ambasadorul rus Oleg Vasnețov, cu un grup de deputați socialiști, dar și cu fostul președinte Igor Dodon.
Așa-numitele „alegeri prezidențiale” din regiunea separatistă au avut loc în condițiile reprimării totale a oricăror voci critice din regiunea transnistreană. Liderii opoziției și vocile critice din societatea civilă sunt persecutați penal și administrativ de către administrația de la Tiraspol controlată de holdingul Sheriff - unii au fost închiși și apoi eliberați, iar alții rămân și acum în închisoare. Aceste practici au fost condamnate inclusiv la nivel internațional.
***
Cum a fost anul care se încheie pentru procesul reglementării transnistrene și ce ar putea urma după schimbarea puterii, la Chişinău? Am discutat subiectul cu expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Ion Tăbârță: „Evoluții majore nu am avut. Cei care se preocupă de această problemă, mai degrabă au reușit în a implementa pachetul Berlin plus, implementarea acestui pachet se face parțial.
Unica excepție de la această politică cumva liniștită și stabilă în reglementarea transnistreană este de la reprezentantul subiectului plăcuțelor neutre, pe care autoritățile neconstituționale sau așa-numitele autorități de la Tiraspol au încercat să dea vina pe Chișinău, că Chișinăul nu cooperează, că Chișinăul intenționat sabotează reglementarea transnistreană, că Chișinăul mai nu declanșează o catastrofă umanitară organizată locuitorilor din stânga Nistrului, cu toate că noi știm foarte bine că nu este așa.
Autoritățile noastre trebuie de spus că în acest subiect la început au avut anumite bâlbâieli, vicepremierul pentru reintegrare de atunci, dl Kulminski, a spus că „mecanismul creat în aprilie 2018 nu este cel mai perfect”, pentru că includea doar transportul privat, nu includea transportul comercial și nu includea permisele de conducere. Iar cei din regiunea transnistreană au încercat foarte mult să insiste că anumiți agenți comerciali nu pot funcționa, că oamenii sunt blocați.
Între timp, Chișinăul a reușit să îmbunătățească procesul operațional și vedem că această problemă acum mai degrabă a rămas una, așa, din inerție folosită de cei de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar am văzut că a crescut foarte mult și cererea pentru aceste plăcuțe din partea locuitorilor din stânga Nistrului. Dacă înainte de această restricție, impusă de Kiev, practic nu erau solicitate aceste servicii, în câteva săptămâni cozile s-au format până spre anul 2022.
Ion Tăbârță: „Da, și atunci am avut acea operaționalizare. Inițial era preconizat să fie în jur de 100.000 de unități de transport din regiunea transnistreană. Timp de doi ani, doar câteva procente, 5-6%, în jur de 5-6.000 de unități de transport au fost înregistrate cu aceste numere de înregistrare.”
Europa Liberă: Deci, nu se poate spune cumva că locuitorii de acolo sunt reticenți la această reformă, pur și simplu nu erau niște măsuri, niște reguli foarte stricte de joc impuse, cărora ei se alinieze?
Ion Tăbârță: „Și așa-numitele autorități de acolo nu au avut interesul să soluționeze această problemă, pentru că marile companii sau cea mai mare companie de acolo, și anume grupul Sheriff, unitățile lor de transport de mult au numere de înregistrare moldovenești. Până la urmă, în abordarea clasică a așa-numitelor autorități de acolo, existe o problemă tehnică pe care ei încearcă la maximum să o politizeze. De fapt, soluțiile trebuiau identificate prin mijloace tehnice și acest lucru s-a și făcut ulterior.”
Europa Liberă: Dle Tăbârță, Dvs. spuneți că autoritățile de acolo n-au avut interes să soluționeze această problemă, de altfel ca și multe altele, dar în ce măsură Chișinăul trebuie să stea la mâna dorinței autorităților de acolo de a rezolva anumite probleme sau poate să preia inițiativa și să lucreze cumva în această direcție ca să determine autoritățile de la Tiraspol să fie mai flexibile? Adică se creează impresia că Chișinăul stă la mâna Tiraspolului în situația aceasta.
Ion Tăbârță: „Chișinăul trebuie să schimbe foarte multe în abordarea sa, dacă dorește să schimbe lucrurile în regiunea transnistreană și, în mod special, dacă dorește să predispună cetățenii noștri sau în general populația de acolo de a fi mai loială către statul Republica Moldova. Noi tot timpul spunem că noi ne gândim și ne preocupăm de cetățeni, dar, totodată, noi nu avem o strategie clar elaborată și, cel mai important, noi, practic, nu comunicăm deloc cu acei cetățeni ai noștri.”
Europa Liberă. Pentru că nu sunt mecanisme sau nu vrem?
Ion Tăbârță: „Aici întrebarea cred că e mai complexă, însă ce am vrut să spun e că, deși cetățenii noștri de acolo beneficiază de toate drepturile pe care le acordă statul Republica Moldova, ei de multe ori nici nu știu acest lucru. Deci, aici este un deficit de comunicare al Chișinăului.
De ce este așa? Noi, probabil, nici nu am vrut, nici nu am știut, în plus haideți să nu uităm că există diferite interese, inclusiv interese economice.
Evoluțiile în reglementarea problematicii transnistrene s-au oprit, practic, la anul 2019, când anumite înțelegeri erau luate și erau dictate de o relație personală dintre Vladimir Plahotniuc și Vladimir Gușan, în plus mai erau implicați anumiți factori ai elitei regionale de la Odesa, chiar același Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei. Acum, acest proces practic s-a înghețat la anul 2019, în formatul de negocieri „5+2” noi nu am avut nicio reuniune de vreo doi ani și în continuare mergem în a implementa acest pachet Berlin plus.
Chișinăul are nevoie de o nouă viziune
Chișinăul are nevoie de o nouă viziune și, reieșind din această viziune integrată, să aibă o strategie cum să acționeze în a aborda relația cu stânga Nistrului și, totodată, să aibă o poziție clară în procesul de negocieri. Dl Vlad Kulminski, fostul negociator-șef din partea Chișinăului, în scurtul său mandat s-a apucat foarte activ și el ce ne vorbea și chiar cumva trezea o anumită alarmă că va încerca să abordeze la modul direct reglementarea politică sau identificarea statutului regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova, însă d-lui a plecat pe neașteptate. Noi de o lună și ceva nu avem numit un negociator-șef din partea Chișinăului.
Apropo, Tiraspolul speculează politic, avem această adresare recentă a lui Krasnoselski către Misiunea OSCE, practic, vorbind popular, vrea să ia în căruță autoritățile moldovenești. În cadrul președinției, de asemenea, din câte știu, nu avem o persoană responsabilă pe problematica transnistreană.
Acest lucru ori denotă o anumită deficiență de cadre, cu toate că ar fi specialiști în domeniu, sau încă actuala guvernare nu s-a determinat clar ce vrea ea în reglementarea transnistreană. Faptul că noi nu avem un negociator-șef la momentul actual a blocat toate procesele ce țin de reglementarea transnistreană, și anume în a realiza anumite înțelegeri convenite anterior în procesul de negocieri dintre Chișinău și Tiraspol.”
Europa Liberă: Dle Tăbârță, Chișinăul este din anul 2021 fără un negociator-șef, deci fără un șef de Birou de reintegrare. La Tiraspol, în același timp, Vadim Krasnoselski a luat un nou mandat pentru următorii cinci ani. Nu se creează impresia că cumva acest an a slăbit pozițiile Chișinăului și le-a fortificat pe cele ale Tiraspolului sau nu putem vorbi în asemenea termeni?
Ion Tăbârță: „Vadim Krasnoselski mai degrabă și-a organizat un nou mandat și aici mari așteptări nu erau...”
Europa Liberă: De altfel, Chișinăul a și declarat că consideră ilegal acest scrutin.
Ion Tăbârță: „Da, evident că acest proces electoral nu are nicio legalitate și modul în care a fost el organizat chiar nicio legitimitate, chiar dacă el nu este legal, anumite procese pot fi declarate, cel puțin, legitime, dar în cazul de față nici despre aceasta nu poate fi vorba.”
Europa Liberă: Da, dar observatori din Federația Rusă au existat acolo?
Ion Tăbârță: „Bine, m-am referit la legitimitate în sens de cât de competitive, concurențiale și cât de corecte au fost aceste alegeri sau așa-numite alegeri, chiar dacă ele nu au nicio legalitate juridică.”
Europa Liberă: Dar cât de corectă a fost abordarea Rusiei să trimită această delegație?
Ion Tăbârță: „Dar Rusia niciodată nu a fost corectă în raport cu Republica Moldova referitor la problematica transnistreană. Acești așa-numiți observatori trebuiau să fie aici pentru a-i oferi lui Krasnoselski măcar cât de cât o legitimitate și o recunoaștere la nivel internațional. În plus și ei au venit aici în excursie, să mai bea un coniac sau un vin moldovenesc ș.a.m.d..
Însă dacă ne întoarcem la întrebarea Dvs. referitoare la pozițiile Chișinăului, ele nu sunt slăbite de acum, ele sunt slăbite, cel puțin, de un an-doi, din perioada guvernării lui Igor Dodon. Igor Dodon, Partidul Socialiștilor în problematica transnistreană mai degrabă au reprezentat poziția Tiraspolului și a Federației Ruse decât a Chișinăului și a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: De altfel, vedem și felicitarea lui Igor Dodon pentru Vadim Krasnoselski pentru obținerea mandatului.
Ion Tăbârță: „Exact. Într-un stat cu o anumită funcționalitate a legii și respectarea articolelor de bază ale Constituției, Igor Dodon poate ar fi fost arestat pentru trădare de patrie.
Haideți să ne uităm cine s-a preocupat de această problemă în anul care a trecut. A fost numită negociator-șef o doamnă despre care noi nici nu știam multe – de unde s-a luat, cum s-a luat, ale cui interese reprezintă, a lucrat pe la Moscova... În plus prin ce a mai fost regiunea transnistreană în prim-planul anului care se încheie, a fost că s-a dorit organizarea câtorva secții de votare pe teritoriul necontrolat de către autoritățile constituționale sau că am avut anumite înțelegeri ca anumiți cetățeni ai Republicii Moldova care trăiesc în stânga Nistrului să fie aduși în mod organizat la scrutinul electoral din vara acestui an pentru a vota pentru un anumit concurent electoral.
Anume în acea perioadă eu cred că pozițiile Republicii Moldova au fost slăbite la maximum în relația cu reprezentanții Tiraspolului. Vreau să cred că actuala guvernare va aborda la modul cel mai serios și problematica transnistreană. Dl Kulminski ne-a promis că va fi elaborată o strategie de soluționare a conflictului transnistrean. Bine, d-lui a plecat, însă vreau să cred în continuare că această strategie totuși până la urmă va fi elaborată.
Foarte mult guvernarea ne-a vorbit despre eradicarea schemelor de corupție dintre cele două maluri care, da, este un pas necesar, însă nu este un pas suficient. Cred că Chișinăul are alte modalități și trebuie să se schimbe radical anumite abordări în relația cu Tiraspolul. De ce noi nu folosim relația economică? Cred că companiile din regiunea transnistreană care exportă peste hotarele Republicii Moldova ar trebui să plătească TVA-ul, pentru că avem concurență neloială cu companii de aici, de pe malul drept, iar Tiraspolul este obligat, pentru ca DCFTA-ul să funcționeze și în stânga Nistrului, să respecte o serie de condiții. Acele condiții nouă nu ne sunt clare până la capăt și, cel mai probabil, ele nu sunt respectate.
Ar mai fi și o serie de alte aspecte pe care Chișinăul trebuie să le discute tranșant cu Tiraspolul, pentru că activitatea economică a regiunii transnistrene este în totalitate dependentă de gradul de permisiune al Chișinăului. Asta nici pe departe nu înseamnă că noi trebuie să impunem regiunea transnistreană la o blocadă economică, însă trebuie de impus niște reguli clare pe care cei de acolo trebuie să le respecte, ca și în cazul plăcuțelor neutre sau al sistemului bancar.
Bine, în cazul plăcuțelor neutre putem să spunem că mai degrabă meritul este al Ucrainei, Ucraina având propriul scop vizavi de regiunea transnistreană și desigur cu precădere să-și fortifice frontiera sa, practic a impus în acest subiect regiunea transnistreană să joace pe câmpul juridic sau să respecte câmpul juridic al Republicii Moldova.
Noi avem un câmp juridic pe care toți trebuie să-l respecte, inclusiv cei din regiunea transnistreană. De aceea cred că cartea economică ar putea să fie un atu pentru Chișinău în relația sa cu Tiraspolul.”
Schemele pot fi curmate și trebuie să fie curmate
Europa Liberă: Asta apropo de ce sugestie ați avea pentru noua guvernare care a preluat puterea la mijlocul anului. Alte pârghii care ar mai exista, pentru că s-a vorbit mult, într-adevăr, despre această prioritate de a elimina schemele care trec prin regiunea transnistreană? Avem pârghii, Chișinăul de unul singur poate face ceva sau rolul Ucrainei aici care ar putea fi?
Ion Tăbârță: „Desigur și rolul Ucrainei, pentru că noi mult timp nu am putut să fim mai restrictivi cu elita de la Tiraspol, elitele regionale de la Odesa bine mersi făceau business cu regiunea transnistreană, numai prin portul de la Iliciovsk câtă contrabandă s-a dus din regiunea transnistreană spre diferite părți ale globului.
După anul 2014, când cei din Ucraina au înțeles pericolul pe care îl reprezintă regiunea transnistreană pentru securitatea regiunii, desigur acum ei sunt mai cooperanți cu Republica Moldova și aici desigur trebuie să existe și voință politică din partea noastră de a securiza la maximum frontiera moldo-ucraineană. Și aici ne referim la segmentul transnistrean al acestei frontiere.
Schemele pot fi curmate și trebuie să fie curmate, însă inițial noi trebuie să curmăm schemele de aici, în interior, pentru că atâta timp cât nu vom avea instituții funcționale capabile să curme aceste scheme pe teritoriul întregii Republici Moldova, va fi dificil să stopăm acest fenomen și în stânga Nistrului. Dar pe lângă relația economică, Republica Moldova și deja aici la nivelul diplomației, la nivelul instituțiilor internaționale, la nivelul formatului oficial „5+2” ar trebui să pună tranșant problema drepturilor omului, pe care cei de acolo le neglijează în totalitate.
Trebuie să fie, dacă doriți, un fel de politică de condiționalitate, dacă cei din regiunea transnistreană vor să beneficieze, inclusiv de același DCFTA, respectarea drepturilor omului trebuie să fie o precondiție. În regiunea transnistreană nu există nicio garanție elementară a securității persoanelor, a respectării drepturilor omului. De aceea cred că această problemă trebuie abordată mai intens de către Chișinău și desigur sau în mod prioritar prin atragerea instituțiilor internaționale.”
Europa Liberă: Apropo de drepturile omului și libertăți democratice, din ceea ce știți Dvs., în ce măsură un locuitor al regiunii transnistrene, care poate are niște remarci critice sau nu este foarte mulțumit de viața pe care o duce sau de lucrurile care se întâmplă în jurul lui, în ce măsură poate să vorbească despre aceste lucruri?
Ion Tăbârță: „În mod deschis nu poate să vorbească. Dacă o va face în mod deschis, riscă să-i fie fabricat un dosar. Ne uităm la liderul comuniștilor din regiunea transnistreană, a încercat să reprezinte o opoziție față de regimul de acolo și a fost arestat.
De ce comuniștii ruși, care în permanență acordau sprijin regimului de la Tiraspol, acum nici nu au vrut să-și trimită reprezentanții la așa-numitele alegeri? Dar chiar și modul în care a fost organizat scrutinul electoral de acolo, restul concurenților care cât de cât ar fi reprezentat o alternativă reală regimului sau măcar ar fi simulat concurența nu au fost admiși de a fi înscriși în cursa electorală.
Alegerile din 2016, apropo, în timpul când la cârma regiunii se afla Evgheni Șevciuk, cu toate minusurile lui, oricum acele alegeri cât de cât au fost concurențiale și până la urmă au fost câștigate de Krasnoselski. Sau alegerile din 2011 la fel au fost concurențiale și eternul lider al regiunii transnistrene, Igor Smirnov, a pierdut.
Bine, că platformele alternative în regiunea transnistreană nu reprezintă televiziunile sau anumită presă oficială, mai degrabă platformele alternative sunt cele din mediul online, rețelele de socializare sau canalele de telegraf. Drepturile omului, funcționarea democrației acum în regiunea transnistreană practic nu există, mai degrabă acolo avem un regim autoritar, cu concernul Sheriff, Vadim Krasnoselski este doar o persoană care îndeplinește rolul de președinte al regiunii transnistrene, de fapt, puterea reală fiind în mâinile dlui Vladimir Gușan.”
***
Statele Unite și Uniunea Europeană au criticat condamnarea la închisoare în Belarus a unui grup de șase blogheri și activiști pro-democrație arestați înainte de controversatele alegeri prezidențiale din august 2020. Printre cei condamnați pe 14 decembrie de un tribunal din orașul Homel se numără și Serghei Țihanovski, soțul liderei de opoziție Svetlana Țihanovskaia, care a primit 18 ani de închisoare. În 2020, el intenționa să candideze împotriva lui Lukașenka, dar a fost descalificat și arestat, iar ulterior soția sa a participat la alegeri. În aceste zile, ne-a vizitat biroul de la Chișinău Anatol Liabedzka, ЛябЕдька, un membru al echipei Svetlanei Țihanovskaia, consultat al liderei opoziției pentru reforma constituțională și cooperare parlamentară, cu care Liliana Barbăroșie a discutat inclusiv despre acest proces și aceste condamnări.
Anatol Liabedzka: „Acest lucru se întâmplă în fiecare zi. În fiecare zi mamele, soțiile, rudele și apropiații plâng și nu pot înțelege de ce, pentru ce fiul lor, fiica lor sunt condamnați închisoare pe 15 zile, pe 30 de zile, pe 1 an, pe 2, pe 5, pe 18 ani – ca în cazul de astăzi al lui Serghei Țihanovski.
De ce a fost el condamnat? Doar pentru că a decis să-și realizeze dreptul constituțional de a participa la campania prezidențială. Nici măcar nu folosesc cuvântul „alegeri”. Pentru că acum, de exemplu, mă aflu în Moldova și când spun cuvântul „alegeri” oamenii fac anumite asocieri – că ar exista o comisie electorală, putere, opoziție, că fiecare buletin trebuie contabilizat, toată lumea trebuie să vadă acest lucru, toți trebuie să aibă convingerea că votul lor nu este furat. În Belarus așa ceva nu există. Iată de ce eu nu folosesc cuvântul „alegeri”. Este o campanie politică fără reguli.
Și iată că Serghei Țihanovski a spus: „Eu sunt cetățean al acestei țări? Da! Deci, eu vreau să particip!”. Și a mers în această campanie. Și doar pentru că a încercat să devină candidat la funcția de președinte el a fost întemnițat. El a fost ținut până acum în izolatorul de detenție preventivă și, de rând cu alți participanți la acest proces: [Mikalai] Stankevici, câțiva blogheri și asistenți de-ai lui Serghei Țihanovski, șase persoane în total, el a fost judecat într-un proces cu ușile închise. Știți de ce se procedează astfel? Pentru că inclusiv adepți lui Lukașenka vor vedea clar că sunt judecați niște oameni complet nevinovați. Acești oameni nu au nicio vină, niciuna. Este o tragedie – 18 ani de pușcărie pentru dreptul și dorința de a participa la campania prezidențială.”
Europa Liberă: Da, este, desigur, tragic ce se întâmplă. Lukașenka continuă să dețină puterea, Țihanovskaia este în exil. Reiese că deocamdată Lukașenka a câștigat?
Anatol Liabedzka: „Nu. Dacă Lukașenka ar fi câștigat, Țihanovski astăzi ar fi fost eliberat. Învingătorul îi tratează pe cei învinși cu condescendență. Trebuie să manifești clemență atunci când ești puternic, pentru că în spatele tău este poporul, ai susținere. Dar atunci când ai în spate doar vid și niște colonei care nici măcar în perioada sovietică nu ar fi fost promovați generali, înțelegi că Țihanovski este un pericol.
Aici mai este și factorul răzbunării personale. Lukașenka încearcă să prezinte evenimentele din Belarus ca pe un amestec din afară: că de vină este America, că de vină este Europa. Evident că aceste afirmații nu au nicio legătură cu realitatea, la mijloc sunt lucruri care s-au acumulat în interiorul țării. În 27 de ani, multe s-au schimbat în structura societății. De regulă există cerere și ofertă. Pentru Lukașenka nu mai există cerere. El pur și simplu este învechit. Este învechit și fizic, și ca om. El nu a devenit atractiv.
În al doilea rând, chiar și lucrurile pozitive pot plictisi: [cancelarul german] Helmut Kohl sau [prim-ministra Marii Britalii] Margaret Thatcher au plecat din politică atunci când totul la ei era bine – în economie, în politică. Doar că alegătorii s-au plictisit de ei. La noi însă de 27 de ani pe ecranele televizoarelor este aceeași față, aceleași mustăți, același monolog. Chiar dacă ar fi o imagine pozitivă, oamenii oricum se satură. Iar Lukașenka în toți acești ani s-a rigidizat – el nu-i mai simte pe oameni, pe cetățeni. Și toate aceste lucruri, cumulate, au determinat oamenii să spună: „Nu, nu ne mai vinzi această marfă, în orice ambalaj ai împacheta-o!”.
Iar Țihanovski mai avea o particularitate – el a „mușcat” anume din electoratul lui Lukașenka, din acel electorat care în 1994 l-a adus la putere. Noi am avut doi participanți potențial interesanți în campania prezidențială – Victor Babarika, pentru care au votat oamenii care porneau de la idea că este nevoie de un candidat total opus lui Lukașenka. Acela se prezintă drept sportiv, iar Babarika este destul de corpolent, este bancher. [Puterea] a încercat să-l prezinte ca pe un mic burghez, personaj negativ, dar nu a reușit – el a devenit atractiv pentru clasa de mijloc, pentru oamenii inteligenți, deștepți.
Iar pe Serghei Țihanovski l-au urmat oamenii care au un simț acutizat al dreptății, care sunt pentru corectitudine, pentru adevăr, pentru lege. Lukașenka el însuși a venit la putere în 1994 cu un astfel de mesaj. Deci, pentru el Țihanovski nu a fost pur și simplu un competitor care l-a călcat pe bătătura preferată, ci unul care i-a luat electoratul.”
Perspectiva este una singura: plecarea lui Lukașenka. Dacă nu azi – mâine. Dacă nu mâine – poimâine…
Europa Liberă: Cum vedeți perspectiva de viitor? Atâta timp cât nu există un deznodământ logic al acestei situații, acești oamenii vor continua să stea în pușcării? Și ce poate face în plus restul lumii pentru ei?
Anatol Liabedzka: „Cel mai important este că Belarus nu va mai fi niciodată cum a fost până în august 2020. Și Lukașenka nu are nicio șansă să schimbe acest lucru. Acum și-a pus în plan să organizeze un referendum, împreună cu Putin, în Belarus. Dar acest referendum nu schimbă nimic. Acesta nu va adăuga susținători în tabăra lui Lukașenka, nu-i va readuce dragostea pe care a pierdut-o. Perspectiva este una singura: plecarea lui Lukașenka. Acest lucru se va întâmpla. Dacă nu azi – mâine. Dacă nu mâine – poimâine. Este imposibil în centrul Europei să guvernezi cu bâta și bastonul.
Mesajul meu către cei care ne privesc este următorul: „Dacă credeți că la voi este foarte rău, priviți atent la Belarus – oamenilor de acolo le este mult mai complicat, mult mai greu”.
În iunie, eu încă eram în pușcărie: într-o cameră de 10 metri pătrați eram câte 16-19 bărbați sau femei – oponenți politici ai lui Lukașenka. La a 19 persoană deja nu mai ai unde dormi. Sunt celule de două sau patru persoane, iar acolo sunt deținuți 16-19. În situația de Covid și când nu medicamente, nici măcar pastă și periuță de dinți nu ai. Este bătaie de joc, e tortură.
Dar știți care este lucrul cel mai deosebit? Sunt oamenii. Nu am văzut niciunul care să se lamenteze, care să-și recunoască și să-și regrete presupusa vină. Da, este foarte greu. Da, poți impune un om să se autocalomnieze în fața camerei video. Dar nu poți să-i intri în cap și să-i schimbi percepția asupra realității, dorința de a trăi într-o altfel de țară. Iată de ce Lukașenka va pleca, sunt absolut convins, este o chestiune de timp.
M-ați întrebat mai devreme cine este învingătorul? Nu există învingători. Există două tranșee și nici de o parte, nici de cealaltă nu există suficiente resurse pentru a avea sentimentul de învingător.
În această situație crește rolul factorilor externi, inclusiv al celui internațional.”
Europa Liberă: Acum este o situație complicată și în jurul Ucrainei. Dacă lucrurile vor degrada, acest lucru va complica situația voastră în Belarus?
Anatol Liabedzka: „Este o temă infinită. Chiar și anul trecut Aleksandr Lukașenka încă mai era cel mai popular politician străin în Ucraina – 36% în februarie 2020. În 2019 el avea susținerea a peste 62% din ucraineni. Și ce s-a întâmplat? Lukașenka declară că dacă va fi o confruntare dintre Rusia și Ucraina, „noi vom lupta de partea Rusiei”. Ce palmă dată celor 36 de procente!
Iată de ce mă adresez tuturor: „Prieteni, să nu-i credeți niciodată pe oamenii bolnavi de putere, pe conducătorii autoritari. Să nu credeți în sinceritatea lor, în mesajele lor”.
Așa că pentru Ucraina vine un moment de trezire în legătură cu cine este cu adevărat Lukașenka, pe de o parte. Iar pe de altă parte, belarușii sigur nu vor lupta cu ucrainenii – acest lucru este exclus. Eu nu știu ce vor face ei – vor deveni partizani sau dezertori, vor pleca din țară – dar sigur nu vor merge să lupte încolo. Și nici Lukașenka nu va merge. Pentru că oamenii care snopesc în bătăi femei și bătrâni, care dau câte 18 ani de detenție lui Serghei Țihanovski și altora, în marea lor majoritate sunt oameni fricoși. Ei sunt curajoși doar atunci când înțeleg că fie în spatele lor stă Putin cu bâta nucleară, fie stă OMON-ul (trupele cu destinație specială) sau alte structuri de forță.
Iată de ce în cazul Ucrainei – vreau să fiu optimist – sper că mesajul către Rusia al Occidentului, al Americii și Uniunii Europene, va fi atât de puternic încât totul va rămâne măcar într-o situație de status-qvo. Este foarte important. Și în această situație, ca să rămân optimist, Lukașenka va pleca și vom avea relații complet diferite nu doar cu Ucraina, dar și cu Moldova. Sunt absolut convins.
Acum relațiile nu sunt normale. În orice moment Lukașenka poate rescrie sau lichida orice acorduri existente în domeniul economiei. Nu există o stabilitate, o perspectivă, nu există încredere în ceea ce se semnează.
Iată de ce suntem cu toții interesați ca la putere să fie oamenii pentru care chiar au votat alegătorii. Poate să nu ne placă acest Parlament, acest prim-ministru, acest președinte – dar dacă i-au ales oamenii, însemnă că este opțiunea lor, este responsabilitatea lor. Iată că în Belarus la acest capitol este o problemă. Lukașenka nu este în stare să câștige nici alegeri municipale, locale, nici alegerile parlamentare, nici pe cele prezidențiale.”
