Invazia rusă din Ucraina părea sa-i fi asigurat lui Emmanuel Macron victoria în alegerile prezidențiale franceze, fiind singurul din candidații cu șanse de succes, care se distanțase net de Moscova și Putin. Contracandidații săi principali, toți trei reprezentanți ai extremei de dreapta sau de stânga, erau cunoscuți pentru pozițiile deschis pro-putiniste. Dar ca și în cazul premierului ungar Viktor Orban, războiul din Ucraina și orice simpatie afișată pentru Vladimir Putin nu au avut un efect durabil asupra simpatiilor votanților.
Cu numai patru zile până la primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța, programat duminică, 10 aprilie, sondajele sugerează în continuare că Emmanuel Macron este favorit. Se așteaptă să câștige primul tur după care să se confrunte, pe 24 aprilie, din nou cu Marine Le Pen, lidera partidului de extrema dreaptă „Adunarea Națională” (fostul Front Național). Aparent, o repetarea a scrutinului din 2017.
Prezidențialele în cifre:
Cursa este însă mai strânsă decât s-a crezut inițial, după ce Marine Le Pen a crescut semnificativ în sondaje, în ultimele zile. În acest moment, în primul tur al prezidențialelor, pentru Macron ar vota 28,5% din alegători, pentru Le Pen în jur de 22% iar pentru și Jean-Luc Mélenchon , candidatul de extremă stânga, circa 16%.
Cel de al doilea candidat de extremă-dreapta Éric Zemmour – steaua primelor săptămâni ale campaniei electorale și cel care ar fi putut îngropa orice șanse de succes ale extremei drepte „tradiționale” – este cotat acum numai cu 9,9%. Dar merită remarcat faptul că în acest moment, candidații de extremă dreaptă ar strânge peste 32% din voturile francezilor, iar candidații ambelor extreme (dreapta și stânga) au împreună aproape 50% din simpatiile electoratului.
Într-un recent interviu la France International, Emmanuel Macron deplângea tocmai faptul că în cei cinci ani de președinție, marcați de pandemia de Covid și, mai recent, de războiul din Ucraina, nu a reușit să-i convingă oamenii să evite extremele politice.
Conform regulilor electorale, campania se va opri vineri la miezul nopții, astfel încât candidații au până atunci să convingă alegătorii.
Cine sunt principalii candidații?
În primul tur sunt 12 candidați, iar dacă niciunul nu obține 50% plus un vot, alegerile sunt decise în turul de balotaj, pe 24 aprilie, în care intră primii doi clasați.
Emmanuel Macron, actualul președinte, are cele mai mari șanse de a fi reales deși de peste 20 ani, nici un președinte francez nu a mai reușit să cîștige un al doilea mandat.
Începutul mandatul său a stat sub semnul unei nefericite taxe pe motorină, care a provocat renumita revoltă a „vestelor galbene”.
Nici în plan internațional, Macron nu a înregistrat succesele sperate: a încercat să ajungă la o înțelegere cu președintele american Donald Trump, fără mare succes. A pierdut pentru Franța un important contract militar cu Australia iar eforturile sale de a preveni invazia rusă din Ucraina au fost un alt eșec.
Dar mandatul său a fost marcat de pandemia de Covid-19, pe care – cu toate greutățile și gafele inerente – a reușit să o gestioneze.
Iar în plan internațional, a reuști să se profileze – alături sau cu sprijinul cancelarei germane Angela Merkel – într-unul din liderii Uniunii Europene. Devenind astfel și partenerul preferat de negocieri al președintelui rus Vladimir Putin, odată cu retragerea lui Merkel.
Marine Le Pen, principala contracandidată a lui Macron, a fost toată cariera sa politică sinonimă cu extrema dreaptă dar după înfrângerea din 2017, a încercat să se repoziționeze mai în centrul spectrului politic. Fără a renunța la retorica anti-imigrație sau xenofobă.
Legăturile ei apropiate cu Vladimir Putin – Rusia a fost și unul din creditorii partidului său Adunarea Națională – i-au creat probleme dela începerea invaziei ruse în Ucraina. Dar a încercat să evite criticile, reorientându-și campania electorală spre probleme interne, mai ales inflația și explozia prețurilor.
„Reușește sa-i atragă mai ales pe alegătorii care nu sunt foarte interesați de politică, ajunge la oameni care votează mai ales sau numai „cu buzunarul” – apreciază analistul Emmanuel Riviere, într-un interviu cu CNN
Războiul din Ucraina a îngropat însă toate șansele altui candidat de extrema dreaptă, scriitorul și moderatorul Eric Zemmour. Cu retorica sa furios anti-islamistă și discursul despre „marea înlocuire” (o teorie a conspirației care vorbește despre complotul unor forțe cosmopolite de a înlocui majoritatea creștină cu una musulmană), Zemmour se clasa aproape la egalitate cu Le Pen. Până la sfârșitul lui februarie.
Încă în 2018, Zemmour declara că se visează „un Putin francez” iar până în ultimul moment a susținut că Rusia nu va ataca Ucraina. După lansarea invaziei, a continuat să justifice atacul Moscovei. Recent și-a schimbat poziția cu 180 de grade și a condamnat războiul din Ucraina dar prea târziu se pare pentru sondajele de opinie care-l situează acum pe un distant loc patru sau chiar cinci, cu mai puțin 10% din opțiunile de vot.
Candidata de centru-dreapta a partidului Les Républicains, Valérie Pécresse, care situează în prezent (8,8%) cam la același nivel în sondaje cu Zemmour, spune că alegătorii trebuie să „voteze împotriva curentului”, numai pentru a evita repetarea alegerilor de acum cinci ani, și anume un tur de balotaj între Le Pen și Macron.
Anne Hidalgo, primarul Parisului și candidata Partidului Socialist, rămâne undeva la coada sondajelor, dar nu și-a pierdut speranța că, în ultimul moment, „familia de stânga” se va regrupa, pentru a-i permite cel puțin să ajungă în al doilea tur de scrutin.
Dar ce-i preocupă pe francezi?
Prețurile, inflația, explozia costurilor pentru energie electrică – și indirect, războiul din Ucraina. La sfârșitul lunii martie, sondajele IFOP arătau că peste 90% din francezi sunt îngrijorați de război și consecințele sale. Cum cei doi candidați ai extremei drepte au sau au avut o poziție cel puțin ambiguă față de Rusia lui Putin, războiul cu siguranță „joacă în favoarea” președintelui Emmanuel Macron.
Interesant este și faptul că problemele climatice nu au jucat aproape nici un rol în campanie: 70% din necesarul energetic este acoperit de centralele nucleare, o politică susținută constant de Macron, agreată de marea majoritate a francezilor și necontestată de contracandidații săi.
