În mai puțin de două săptămâni expiră termenul în care puteți să redirecționați 2 % din impozitul pe venit, unei organizații obștești sau unui cult religios. Plătitorii de impozite pot alege din peste 900 de organizații spre care să direcționeze cele două procente. Mai multe ONG-uri și-au exprimat însă temerea că din cauza pandemiei suma contribuțiilor ar putea fi în descreștere. Cum au fost afectate organizațiile societății civile în acest an pandemic și, mai ales, cum pot miza pe implicarea cetățenilor? Un interviu cu Aliona Țurcan, consultantă în bună guvernare, a făcut parte din echipa ce a elaborat proiectul de lege „2%”.
Aliona Țurcan: Mecanismul de 2% cel mai simplu permite tuturor cetățenilor țării care au un venit să participe la repartizarea banilor publici. Volens-nolens noi plătim impozitul pe venit atunci când avem un salariu, 100% din acest impozit merge în bugetul statului. prin desemnarea procentuală, aveți posibilitatea să participați la repartizarea acestui buget și să scoateți 2% din acest impozit, pe care l-ați dat statului, să-l direcționați către o organizație pe care vreți dumneavoastră s-o susțineți. Consider că este o contribuție destul de bună, care cumva, vrei nu vrei, face ca organizația să fie vizibilă în comunitate.
Acest mecanism nu doar urmărește susținerea organizațiilor, dar și vizibilitatea lor în comunitate, și acțiunea lor în comunitate, deoarece o organizație care nu este cunoscută în comunitate, nu lucrează în beneficiul comunității, probabilitatea că o să fie în beneficiul ei este foarte mică.
Europa Liberă: În ce măsură cetățenii înțeleg importanța acestor 2% și importanța susținerii organizațiilor societății civile?
Aliona Țurcan: În proporția în care organizația îi face să înțeleagă acest lucru. Cea mai mare povară este totuși pe organizație. Organizația trebuie să-și facă campanie de promovare prin activitățile sale, prin acțiunile sale, ca să lămurească cetățeanului că el are dreptul să desemneze această sumă și deja este concurența ca să desemneze această sumă anume în favoarea acestei organizații.
Lista beneficiarilor desemnării procentuale crește. Dacă în primul an noi am avut 200, acum avem aproape de mie, adică se mărește concurența.
Educarea cetățeanului este tot una din scopurile societății civile. Astfel, educăm și cetățeanul. Legislația spune că persoana care are două și mai multe surse de venit este obligată să depună declarația pe venit. Dacă persoana are venit dintr-o singură sursă, ea nu este obligată să depună declarația pe venit, dar dacă persoana vrea să-și exercite dreptul său la desemnarea procentuală, ea trebuie să depună declarația.
Europa Liberă: Care sunt cele mai acute probleme cu care se confruntă organizațiile societății civile?
Cooperarea dintre Parlament, Guvern, ministere și societatea civilă nu este instituționalizată.
Aliona Țurcan: Una din probleme aș vedea-o în cooperarea dintre organele statului și societatea civilă, începând de la cel mai înalt nivel. Au fost, istoric, niște încercări de a colabora cu societatea civilă la nivel de platforme, la nivel de consiliul național pentru participare, așa o structură a fost. La moment, cooperarea dintre Parlament, Guvern, ministere și societatea civilă nu este instituționalizată cumva, nu avem un document clar care să pună bazele unei astfel de colaborări și cooperări. Dacă la nivel local, de exemplu, găsim mai multe exemple pozitive, practici pozitive de colaborare, la nivel de stat această colaborare nu este formalizată.
Europa Liberă: Cum îți explici, de ce nu există această deschidere a guvernării?
Aliona Țurcan: În primul rând că sunt destui oameni la guvernare care nu înțeleg ce înseamnă societatea civilă și nu înțeleg rolul societății civile de a acționa în beneficiul cetățeanului sau în beneficiul unei pături din societate.
Baza legală, cadrul normativ noi îl avem foarte bun. Stăm foarte prost la capitolul implementare.
Organizațiile sunt destul de specializate, sunt platforme, sunt alianțe, care acționează în comun pentru promovarea la careva politici. Susținerea statului există la nivel de prevederi legale. Cu părere de rău, există foarte prost și ambiguu la nivel de implementare. Cu părere de rău, atunci când se încearcă a face ceva, atunci când administrația publică locală, de fapt, care are un buget al ei și un sold de rezervă, care de obicei merge la cofinanțarea diverselor proiecte orientate spre dezvoltarea comunității și spre acordarea serviciilor. Republica Moldova este o țară care are o legislație foarte bună și v-o spun eu, ca jurist care profesează în domeniu de mulți ani. Baza legală, cadrul normativ noi îl avem foarte bun. Cu părere de rău noi stăm foarte prost la capitolul implementare, la capitolul să traducem în viață, cum se spunea înainte, aceste prevederi legale. Noi nu avem mecanisme clare de implementare.
Europa Liberă: Criza provocată de pandemie nu a ocolit nici ONG-urile. Care au fost cele mai afectată și cum ar trebui să acționeze încât să nu fie considerat timp pierdut această perioadă?
Aliona Țurcan: Pandemia a afectat foarte mult organizațiile care au lucrat în eșantionul serviciilor, organizațiile care au avut diverse centre pentru oferirea serviciilor. Foarte multe au rămas fără personal, deoarece au fost închise aceste centre sau din cauza restricțiilor nu au mai putut fi prestate serviciile. Multă lume a rămas fără salariu, fie intrând în șomaj tehnic, dar ONG-urile nu prea aveau de unde să facă față condițiilor șomajului tehnic și atunci, oamenii, din propria experiență știu, pur și simplu scriau cereri de concediere.
Demisia Guvernului, în decembrie, a afectat și ea unele acțiuni și inițiative, deoarece nu au putut fi realizate, dat fiind faptul că în ministere și agenții sunt persoane interimare care, conform legii, nu pot să ia decizii, decizii așteptate, decizii pe care s-a mizat și cumva au stagnat lucrurile.
Recomandarea pentru societatea civilă este să acționeze în comun, să constituie alianțe, platforme, orice fel de asociații, formale, ne-formale, principalul să fie lucrative și să înțeleagă ce promovează, către cine bat.
Europa Liberă: Înțeleg că și criza politică a dat peste cap planurile unor organizații. Ce ar trebui să facă pe partea de advocacy, care practic nu prea e posibilă în absența unor instituții centrale parțial funcționale?
Aliona Țurcan: Advocacy este, în primul rând, schimbarea la nivel de guvernare, schimbarea politicilor și a abordărilor. O campanie de advocacy nu este reușită atunci când nu sunt implicați mai mulți actori care știu foarte clar care este scopul final, care au un mesaj clar pentru decidenți, care au un mesaj clar pentru susținători, niște strategii clare cum să-și atingă scopul. Pentru a face advocacy la nivel național normal că sunt necesare eforturi consolidate a organizațiilor care acționează în acest domeniu.
Dacă vin la Guvern zece organizații care acționează într-un domeniu oarecare, cu zece viziuni cu schimbări de politici, vă dați seama că guvernanții o să se uite și n-o să înțeleagă ce vreți. Trebuie o poziție consolidată și clară în advocacy. Cu o poziție fermă, clară, indiferent cât de mare nu ar fi reticența, dacă suntem consecvenți, nu anul acesta, la anul, nu la anul, peste trei ani, la sigur o să obținem.
Cu părere de rău, în contextul crizei politice, nu ne rămâne decât să sperăm că nici o criză nu este veșnică și cumva situația se va redresa. Nu putem sări, nu putem trece peste niște bariere pe care ni le pune, de exemplu, legislația. Să facem o inițiativă legislativă super bună, dar care să necesite avizul Guvernului, care nu este apt să ne-o dea și nu putem să trecem la Parlament deoarece nu putem să trece la Guvern. Asta așa, un exemplu foarte evident. În unele cazuri, cu părere de rău, nu avem decât să așteptăm sau să ne concentrăm pe alte sarcini pe care putem să le executăm nemijlocit.
Europa Liberă: Unele organizații, în special cele locale, oricum trebuie să lucreze direct cu beneficiarii, indiferent de pandemie. Ce pârghii ar exista sau ar putea dezvolta încât să nu sufere calitatea serviciilor?
Aliona Țurcan: Administrația publică locală, autoritățile locale sunt mai receptive față de organizațiile care acționează la nivel local sau regional, deoarece sunt mai aproape, mai prietenești, mai vecini. Conlucrarea lasă de dorit atunci doar când decidenții de pe loc nu înțeleg scopurile și obiectivele asociației. Ceea ce trebuie să accentueze fiecare organizație că ea, de fapt, lucrează în beneficiul comunității, ea lucrează pentru rezolvarea problemelor beneficiarilor.
Problemele din localitate pot fi rezolvate mai ușor, mai lesne, cu implicarea societății civile.
Elementul acesta de educație a administrației publice locale, care să nu vadă în aceste organizații locale un concurent, dar să vadă un aliat, să înțeleagă exact că problemele din localitate pot fi rezolvate mai ușor, mai lesne cu implicarea societății civile, cu implicarea unei asociații obștești care poate să scrie un proiect, care este eligibilă la un proiect la care nu este eligibilă administrația publică locală și invers. O asociație obștească poate să ajute administrației publice locale să scrie un proiect de infrastructură, pentru că administrația publică locală nu are competențe în scriere de proiect, dar asociația obștească are, dar ea nu este eligibilă și să facă consorțiul acesta, atunci când biruie și unul și altul și să meargă mână în mână, să înțeleagă că sunt aliați. Merg foarte bine lucrurile atunci, acolo unde APL-ul înțelege asta și unde implică societatea civilă. De obicei, la nivel local sunt două-trei organizații active.
*********************************
Acest interviu este un fragment din podcastul CuDREPTul realizat de Tatiana Ețco. Interviul integral cu experta Aliona Țurcan poate fi citit pe site-ul justitietransparenta.md.
CuDREPTul poate fi ascultat pe Apple Podcasts, Google Podcasts, Anchor.fm,
Acest Podcast este realizat în cadrul Campaniei Naționale pentru o Justiție Sănătoasă, care este parte a proiectului „Accesul la Justiție în Moldova”.
