Primul sondaj la ieșirea de la urne a fost preluat pe dată ieri seara la orele 20:00 de Libération: 28,1% pentru Macron contra 22,3%, pentru Marine Le Pen. Rezultatele finale, publicate imediat de Le Monde, nu au diferit mult: 28% — Macron, 24% — Le Pen.
O altă surpriză a fost scorul de aproape 22% (22,60%) atins de ultra-stângistul Jean-Luc Mélenchon, care, însă, n-a reușit să se califice pentru al doilea tur. Cum o subliniază același Libération: «extrema dreaptă se califică astfel în turul doi al alegerilor prezidențiale pentru a treia oară în douăzeci de ani. Marine Le Pen, făcută, prin ricoșeu (dédiabolisée par ricochets), mai puțin rea de către candidați de dreapta mai radicali decât ea, de la Eric Zemmour (7%) la Nicolas Dupont-Aignan, a reușit performanța de a se ridica peste scorul ei de acum cinci ani: 23,3% conform primelor estimări ale Ipsos pentru France Télévisions. Pe 24 aprilie, așadar, autoproclamata candidată a „Franței invizibile” se va opune din nou lui Emmanuel Macron.»
Spaimele fuseseră mari — mai devreme, în cursul serii de ieri, un sondaj neoficial îi dădea pe Macron și Le Pen la egalitate: 24% fiecare.
Multe i-au tot fost reproșate lui Macron până la alegeri. Macron «arogantul», «président des riches », s-a înscris în cursa electorală abia în ultima zi, acum trei săptămâni. Marele economist (și econoclast) francez Thomas Piketty a avertizat că dacă nu face un gest social puternic, Macron riscă să piardă în al doilea tur.
Până și unele asociații ale creștinilor se pronunțaseră împotriva lui Macron, iar un ONG a dorit să depună plângere împotriva lui pentru furt de slogan.
La fel, Politico, platforma de studii și știri despre UE (la origine din SUA, dar instalată la Bruxelles) a scris în ajun de alegeri că Macron s-a arătat prea mult președinte și prea puțin candidat. Pe când încă se vota, în Franța Le Journal du Dimanche a ieri publicat o mare analiză în care arăta cum eventualitatea unei victorii a lui Marine Le Pen nu încetează să dea sudori reci atât SUA, cât și UE și NATO. La fel, numărul special al săptămânalului britanic The Economist pe săptămâna aceasta are ca principal dosar de ce «victoria lui Macron contează și în afara Franței».
Rusia nu a contat în campanie
Văzut din afară, poate părea ciudat că Rusia nu a contat practic deloc în campania electorală din Franța. Cum a remarcat-o deja Le Monde, nici măcar contra-candidații lui Macron nu i-au reproșat asiduitatea cu care a tot insistat să-l contacteze în mod repetat pe Putin înaintea invadării Ucrainei, deși era evident că autocrаtul de la Kremlin nu arăta interes pentru o reală comunicare.
Adversarii extremiști ai lui Macron, însă, în extrema dreaptă Le Pen și Eric Zemmour, iar în extrema stângă Jean-Luc Mélenchon, puteau cu greu să-l critice, după ce de-a lungul timpului și chiar până la invazie ei n-au încetat să-și afișeze admirația pentru Putin. E remarcabil însă că extremiștii de dreapta și stânga, admiratori ai lui Putin, ajung acum împreună la 50% din electorat.
Destrămarea partidelor tradiționale
Cel mai mare dezastru este dat însă de destrămarea partidelor tradiționale. Astfel, candidata dreptei democrate Les Républicains, Valérie Pécresse, n-a obținut decât 4,8%, cu mult în urma principalilor trei extremiști. Uriaș eșec pentru partidul gaulliste al Charles De Gaulle, Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy.
«Iluziile pierdute ale lui Valérie Pécresse», titrează în această dimineață cotidianul conservator Le Figaro, apropiat ideologic de Pécresse și de gaulliști, dar care se vede nevoit doar să compătimească, analizând în același timp cum «macroniștii» caută deja să strângă o nouă majoritate prezidențială pentru a guverna mai departe.
Si mai grav este însă eșecul socialiștilor: nici măcar 2% pentru primărița Parisului, Anne Hidalgo, continuatoarea liniei a ceea ce a fost odinioară partidul lui François Mitterrand. În Spania, țara de origine a candidatei socialiste franceze, cotidianul de aceeași orientare El Pais nu poate decât să constate că «Dezastrul înfrângerii lui Anne Hidalgo dinamitează fundațiile Partidului Socialist francez»
Când jurnalismul dă indicații de vot
Cum s-a văzut și la precedentele alegeri prezidențiale, cele din 2017, mai toată presa franceză s-a implicat activ în campanie, dând chiar direct cititorilor sfaturi și indicații de vot, chiar dacă nu atât de brutal pe cât o făcuse, la alegerile precedente, pe 22 aprilie 2017, prima pagină din Libération, ziarul intelectualilor parizieni (cf. foto):
ORICINE DAR NU EI
-- Orice, dar nu ei !… cu fotografiile contra-candidaților de atunci ai lui Macron: François Fillon și Marine Le Pen, cerând cititorilor să nu voteze pentru cei doi (condamnat ulterior pentru fraudă și corupție, François Fillon avea să primească de la Putin un post în conducerea trustului petrochimic rusesc SIBUR, post din care s-a retras abia după invadarea Ucrainei).
Libération făcuse atunci astfel exact ce făcuseră în SUA alte ziare ale elitelor din metropole, New York Times și Washington Post, cerând cititorilor să NU voteze Trump. Cu rezultatul știut.
Prudentă ușurare europeană
La Londra, The Guardian prevede o a doua rundă între Macron și Le Pen care se va lăsa cu vânătăi (bruising runoff). Este «lupta vieții lui Macron», estimează și Financial Times.
În Italia, La Repubblica scrie în această dimineață fără ocolișuri că «Moscova contează pe Marine Le Pen pentru a scăpa de sancțiuni», cotidianul din Roma amintind cititorilor cum șefa extremei drepte franceze a primit de la bănci rusești milioane de euro… nerambursate. (Am mai scris aici și aici) despre cum finanțează Puti partidele extremiste din Europa.)
«Două săptămâni de tremurat» este concluzia sobră și resemnată din Süddeutsche Zeitung, la München.
Ruinele circulare ale presei ruse
Presa rusă (practic toată sub controlul puterii acum) se abține de la comentarii și prezintă, precum ziarul de facto al Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, rezultatele, simplele fapte, anunțând doar modalitatea celui de-al doilea tur pe 24 aprilie.
Situație similară în Kommersant (care continuă să apară deoarece a acceptat să înlocuiască peste tot în articole cuvântul «război» prin formula oficială «operațiune militară în Ucraina», «военная операция на Украине»). Kommersant mai precizează și că Marine Le Pen a insistat ferm că dacă pierde și de data aceasta, atunci se va retrage definitiv din viața politică.
În final (provizoriu), poate că în final cel mai bun comentariu vine tot de la celebra publicație politico-satirică franceză Charlie Hebdo, care, sub titlul Macron vrea mereu să ne-o dea cu dreapta, a scris: «Emmanuel Macron a încercat să se adreseze alegătorilor de stânga. Dar el își disprețuiește atât de mult concetățenii de rând, încât n-a fost capabil nici înainte de alegeri să propună măcar o singură măsură în favoarea profesorilor și învățătorilor, a tinerilor, a pensionarilor, șomerilor sau a mahalalelor industriale.»
Da, pentru că în Franța, spre deosebire de alte republici prezidențiale sau semi-prezidențiale, cum sunt România sau Republica Moldova, în Franța președintele e presupus a trebui să se ocupe și de toate aceste lucrușoare, pe lângă a conduce Europa, ca în acest moment, sau a tot vorbi cu Putin, chiar dacă acela nu ascultă.
