Șeful Cabinetului de miniștri, Ion Chicu, a anunțat că din 27 aprilie ar putea fi reluată marea majoritate a activităților economice, inclusiv în domeniul HoReCa, adică restaurante, cafenele și hoteluri, dacă până la 26 aprilie răspândirea virusului se menține în parametrii actuali de creștere a numărului de cazuri noi și nu va depăși cifra de 3.000 de cazuri active. Pe 17 martie, în Republica Moldova a fost decretată starea de urgență pentru 60 de zile din cauza pandemiei de coronavirus. Despre carantina care funcționează și despre izolarea socială care reduce impactul epidemiei vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
„Cine ar fi crezut că vom ajunge aceste timpuri?”, îmi spun cu amărăciune oamenii din raionul Drochia, vorbind despre amenințarea COVID-19 și despre sărbătorile pascale. Lor le lipsește mersul la biserică. Mulți s-au împăcat cu gândul că pot urmări slujbele transmise la radio, la televizor sau online, dar îi întristează cel mai tare că nu mai există întâlniri cu rudele și, mai ales, tradiționala reuniune a întregii familii de Paști. Localnicii vorbesc despre această pandemie de coronavirus ca despre un mare necaz.
– „Eu nu îmi închipui de unde a venit necazul aista așa, aista necaz a venit numai de prin Chitai (China). Și ce-i a face de a te îmbolnăvi, ca să scape de noi ori noi de dânșii, dar mai degrabă ei de noi?...”
Europa Liberă: Dar acum ce faceți?
– „La pământ, ne ducem pe dealuri și venim acasă, dar nu-i chiar bine că nu-s ploi și am semănat, semănăm... Noi punem în pământ, dar mai departe nu știm ce o să fie.”
Europa Liberă: La biserică mergeți des?
– „Kak obîcino (de obicei) mă duceam, dar de când cu pandemia nu mă mai duc. Anul acesta vom sărbători Paștele cu coronavirusul nostru, cum ne-a zice preotul, că sfințit trebuie să mâncăm, cum e a noastră tradiție. La biserică norodul n-o să-l primească deloc, dar preotul face slujba lui. Îi posibil pe marginea drumului să pună fiecare păștile și să meargă preotul de la casă la casă. De la o casă până la altă casă nu-i un metru, dar îs vreo cinci-șase metri, ai scos coșul și să meargă preotul și să stropească.”
Europa Liberă: Cum o să ieșiți din această carantină?
– „De-amu asta nu știm, singurul domnul Dumnezeu cum ne-a ajuta și noi, și doctorii.”
– „Până acum am fost după lege, dar acum trebuie să ascultăm și să ședem în casă. Am să fac rugăciunea tot cu Iisus Hristos și o să aprind lumânarea și candela, asta o să fie sfințenia pentru pasca mea. Și la copiii mei le-am spus tot asta.”
Europa Liberă: Dar Dvs., în general, mergeți des la biserică?
– „Nu, nu chiar des. Am 1.300 de lei lunar și eu mă descurc greu. Eu îs cu trei băieți, toți îs duși. Mai sun la acela de la Spania: „Te rog, trimite-mi 100 de euro”. Și am, iaca, 77 de ani, prin câte am mers, prin câte am îndurat și mă țin optimistă.”
Europa Liberă: Vă amintiți Paștele din copilărie?
– „D-apoi cum?! De cu seară mă încălțam în opinci că nu era pantalon, nu era colțun, nu era nimic, că eram nouă suflete în casă. Furam de acasă o petică și aprindeam focul, nu erau skaturi (anvelope), nu era nimic, paie de acasă luam și veneam și făceam obiceiul. A fost o copilărie frumoasă, dar acum a devenit vremea că copiii nu știu de credință, nu știu de nimic, ei știu telefonul, interneturile acestea și bani le trimit părinții. Și vreau să vă spun că acum s-a schimbat lumea. Acum ce o să facă Iisus Hristos și cu Dumnezeu? O să ne măture și care o să aibă credință curată și frica lui Dumnezeu nemăsurată, acela va rămâne, restul o să ne măture pe toți, da, că suntem răi. Copii, hai la biserică! - Nu ne scula, du-te, „bogomolniko” (credincioaso), du-te! Ce-o să fie mai departe, vom vedea.”
Europa Liberă: La biserică mergeți des?
– „La biserică mă duc, nu des, dar așa, ne ducem. Cum era odată, erau comuniști că ei nu-și făceau cruce, dar acasă se duceau și-și făceau cruce. Așa și acum, care are de crezut – crede, care nu – nu. Noi suntem tare păcătoși și noi tare suntem răi în ultimul timp, noi singuri pe noi suntem răi, nu cu cineva. Iaca, uitați-vă, din toate părțile: guvernul îi rău, lumea îi rea. Dar lumea de unde se ia rea? Se ia tot de la guvern, că guvernul nu dă la lume și lumea se enervează că ei au milioane, dar aceștia nu au ce mânca, țăranii. Și iaca îi toată povestea. Aici de-amu se urăște lumea unul pe altul, că unul face bogății mari, că are de unde, dar altul, săracul, n-are ce mânca și nici nimeni nu se uită la dânsul. Iaca, presupunem chiar și pasca, dacă noi pasca acum o s-o sfințim acasă, cum erau tradițiile înainte, lumea sfințea pasca la răsăritul soarelui pe rouă și noi acum tot așa. Nu o să fie la biserică? O s-o scot la răsăritul soarelui și o s-o stropesc cu agheasmă, o să-mi fac cruce și o să mâncăm pască. Și iaca așa-i la țăranul nostru. Țăranul e cu tradiția lui, că lumea dacă s-ar pocăi s-ar face, să nu-mi fie mie ciudă pe frate și lui frate-meu pe mine. Acela nici nu se mai uită la mine, zice: Ia uite, eu merg în mașină și să mă uit la dânsul că el merge pe jos, că el n-are nici căruță. Dar dacă ar fi toți pocăiți și ar zice: „Măi, ian să mă gândesc, acela iaca nu are ce mânca, ian să mă duc să-i dau o bucățică”. Dar ei acum nu, îs fuduli toți. Înainte umblau cumătrii unul la altul, nu se uitau că-i bătrân ori tânăr, se împăcau toți, dar acum dacă îs mahalagiul tău, amuși cazi la o nevoie – el nu se uită la tine, măcar că e sosedul (vecinul) tău gard în gard, el nu se uită, el se uită la bogăția lui.”
Europa Liberă: Și Dvs. sunteți optimist, binele va învinge răul?
– „Da, binele va învinge răul, dar cu puterea noastră. Avem noroc că noi suntem la țară și poate mai ținem te miri ce pe lângă casă și strângem copeică la copeică și din pensia asta mică vrem să ajutăm și copiii, și la nepoți să dăm. Situația e tare grea.”
Europa Liberă: Valentina Ursu a poposit cu microfonul aici, la Drochia, și iată întrebăm cum vă pregătiți de sărbători.
– „Trebuie să întâlnim sfintele Paști cu cozonac și pască, și cârlan, și tot ce trebuie.”
Europa Liberă: Mergeți des la biserică?
– „Când și cum pot.”
Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– „Sănătate, sănătate doresc la toată lumea, să fie lumea sănătoasă, să fie mai blândă, mai bună la inimă, să nu fie așa dușmănoasă, să nu fie răutatea asta atâta.”
Europa Liberă: Dar de ce a apărut atâta invidie, răutate?
– „Banul, banul acum e tot, banul e la putere și îs mai răi acei care nu au bani, că dacă nu au bani, li-i ciudă pe acela care are, ori nu știu cum să zic. Mulți zic că înainte a fost rău, dar eu găsesc că tare bine era înainte.”
Europa Liberă: De ce?
– „Înainte era colectivul colectiv, dacă și cineva te-a obijduit, era un singur partid, te duceai și te jeluiai și a două zi – foc, fum ieșea din… Dar acum cui să te duci să te jelui?”
Europa Liberă: Sunteți nostalgică, vreți un regim de acesta mai autoritar, mai cu dictatură sau vă place libertatea, democrația?
– „Cu democrația asta unde am ajuns noi? Tot s-a distrus. De când suntem noi independenți, s-a înstrăinat lumea, lumea s-a înstrăinat. Iaca, mergeți prin sat chiar, garduri înalte, să nu se vadă nimeni la dânșii în ogradă, nu sare nimeni la ajutor. Noi când ne-am făcut casa, a sărit tot nemușorul, dar nu numai nemușorul, dar a sărit lumea din sat, noi într-un an gata, iarna am șezut în casă. Când făcea clacă, numai se suiau pe casă și strigau: „La lut!”, toți lăsau și se duceau, nu că să vină să te cheme, hai să vii la lut, dar singuri se duceau și se ajutau. Dar acum? Intră în casă și nici nu te aude, Doamne ferește de ceva... Tare grele zile am ajuns noi acum.”
Europa Liberă: Și după ce se depășește această criză de coronavirus, credeți că lumea va fi alta?
– „Eu mă gândesc, poate va fi mai bună, că de-amu se vede prin câte trecem. Poate lumea o să fie mai bună. Eu tot cred că este o putere de la Dumnezeu. Dacă ai credință în Dumnezeu, ești și mai bun la suflet, faci lucruri mult mai bune cu credință în Dumnezeu.”
Europa Liberă: Cel bogat îl înțelege pe cel sărac?
– „Niciodată! Știți de ce? Că cel care are întotdeauna, el s-a așezat la masă și el are de toate celea, el nu se gândește că poate acel care nu are, poate nu mănâncă ca dânsul. Eu voi spune cum era înainte, noi aveam vacă, mulgeam vaca și-i dam la vecin care avea copii, dam banca (borcanul) cu lapte, nu mă mai uitam. Acum nici nu ai de unde să te duci să cumperi.”
Europa Liberă: Și care sunt valorile adevărate la care ar trebui să mediteze lumea acum?
– „Lumea trebuie să fie mai bună. Dacă ar fi lumea mai bună, să se gândească, să facă mai mult bine – ar fi cu mult mai bine. Bunătatea și credința o să ne salveze de la toate, de la boală, de la toate răutățile și greutățile pe care le avem. Îi tare greu acum.”
Europa Liberă: Cum înțeleg moldovenii statul laic?
– „N-am înțeles întrebarea.”
Europa Liberă: Stat laic ce înseamnă?
– „Nu știu, nu cunosc, sincer.”
Europa Liberă: Despărțirea bisericii de stat.
– „Dar v-aș spune un lucru: ar trebui biserica să fie biserică și statul ar trebui să fie stat, dar cred că e impusă biserica să se implice în politică.”
Europa Liberă: Și lucrul acesta cât e de dăunător?
– „Pe asta se desface tot, și credința, și totul ucide, adică îs niște lucruri anti-omenești, poate de atâta și nu plouă, de atâta și viruși, și toate nevoile. Poate trebuie oleacă la pământul acesta o zguduitură, așa, ca să se trezească toată lumea care o să rămână, să se trezească la viață, dar nu la invidie.”
Europa Liberă: Dvs. mergeți des la biserică?
– „Da, foarte des. Mergem toată familia și copiii, și nepoțeii. Când omul crede, are alt suflet, el nu știe a face rău. Biserica niciodată nu a chemat la războaie, de a face rău, acolo omul se duce și se mărturisește, se curăță, se spală de răutate, de păcate, își mai plânge durerile, se curăță, e lucru sfânt. Din nou mă întorc la ceea ce am vorbit. Poate mult ne-a lăsat încă Dumnezeu și acum ne încearcă oleacă, pentru că noi niciodată nu am zis bogdaproste. Cea mai frumoasă clipă a vieții este dimineața când deschizi ochii, ai deschis ochii și ai văzut lumina zilei și îi mulțumești Domnului pentru o zi care ți-a mai dat-o. Și ar trebui ca preoții să îndeplinească misiunea lor, politicienii misiunea lor și țărănimea misiunea lor, dar aici trebuie să meargă o moară ca să fie și grâu bun, și lumină la moară, și morarul tolkovîi (deștept) și să aibă cine mânca bucățica ceea de pâine creștinește, sufletește.”
Europa Liberă: Sunteți un om care merge des la biserică?
– „Ei, așa, la sărbători. Toți acasă ar trebui să stea până s-a mai potoli focarul acesta și apoi vom mai umbla pe drumuri, dar acum, iaca, numai până la magazin aici, aproape, și gata. Eu am și mască, am și dezinfectant, dar nu ies nicăieri până când, iaca am de plătit serviciile și nu știu cum acum, că-i timpul acesta și pe urmă vom mai vedea, s-a arăta, va fi mai moale, mai bun.”
Europa Liberă: Cum vă descurcați pe timp de pandemie?
– „Ne protejăm, ne spălăm mâinile cu săpun des, cu mănuși pe mână, cu mască, iaca, purtăm, ne protejăm și noi cum putem să nu vină virusul acesta.”
Europa Liberă: Paștele cum o să-l sărbătoriți?
– „Paștele o să-l sărbătorim acasă, singuri, că ne temem și copiii să vină la noi, și noi la copii, aparte toți.”
Europa Liberă: Până acum mergeați des la biserică?
– „Nu, la biserică eu nu prea mă duc, eu cred în Dumnezeu, mă rog pentru mine, eu îs bolnavă și nu prea mă duc la biserică, îs cu diabet zaharat.”
Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– „Sănătate, multă sănătate și să se ducă epidemia asta, să ne vedem cu copiii, să ne putem vedea, să ne putem duce.”
Europa Liberă: Va învinge binele răul?
– „Cred că binele va învinge răul și noi trebuie să fim mai buni, să mai răbdăm o lună de zile și vom vedea. Totul depinde de medici, de om, cum se păzește omul, în primul rând, și apoi l-a păzi și Dumnezeu.”
Europa Liberă: V-am surprins în zi de duminică pe ogor, pe câmpuri, aici unde văd că e secetă mare. Cum o să se descurce omul pământului în acest an?
– „Cum a da Domnul, nu-i cum noi vrem. Noi vrem multe, vrem bani, vrem sănătate multă, dar Domnul are grijă de toți și de noi. Știm că în ultima vreme oamenii sunt tare lacomi după bani, nu se văd în ochi unul pe altul. Eu am fost peste graniță mulți ani, nu se văd moldovenii...”
Europa Liberă: Câți ani?
– „Am fost 20 de ani. Îmi pare rău, dar moldovenii sunt o națiune care se vând om pe om, nu se ajută la o greutate, cel mai apropiat te vinde.”
Europa Liberă: De ce s-a ajuns ca să vândă și mamă, și tată?
– „Banul și sărăcia. Moldova ca țară o să dispară de pe pământ, vă spun sincer. Tineretul îi plecat tot, 80% de tineret îi în lume, care-s buni, care-s specialiști au plecat. Ei sunt plătiți acolo, îi stimează și au de lucru. Da, îi doare după țară, după una-alta, dar nu mai revine nimeni. Oricât de rău e acolo, totuna e mai bine decât aici oricât de bine ar fi. Vă spun cinstit, fiica mea cu soțul își permit în fiecare săptămână să se ducă la restaurant. Aici și-ar permite? Nu zic că-s milionari, lucrează la stăpân acolo, la firme particulare, dar trăiesc. Și eu îmi permiteam când eram acolo, dar sănătatea mi s-a șubrezit, iar dacă n-am sănătate, n-o să stau pe capul copiilor și pe spatele lor. Fiica n-ar fi zis nimic, dar știți cum e...”
Europa Liberă: Ian ziceți, Dvs. mergeți des la biserică?
– „Nu mă duc în locașurile acestea, pentru că pun taxe. Eu am fost în Cipru, îs ortodocși, nu-s taxe; te-ai dus la biserică, ai pus banul și ți-ai luat lumânarea, nu șede casierul și-ți spune că lumânarea asta costă 2 euro, asta 1 euro sau cât acolo, nu-ți spune nimeni nimic, ai pus banul, slujba s-a făcut. Nu se iau bani nici pentru botez, nici pentru înmormântare, dar la noi și de pe mort, și de pe viu, de pe toți jupesc. S-a făcut business. Ce asta-i țară? La noi peste tot s-a făcut business, se vinde totul. Am credință, dar nu mă duc la biserică, cred în Dumnezeu, dar nu merg la biserică.”
Europa Liberă: Din observațiile Dvs., cum vi se pare, biserica a lăsat ușile deschise pentru politică, a pătruns politica în biserică?
– „A pătruns mult.”
Europa Liberă: Dvs. când vedeți politicianul alături de preot, la ce vă duce gândul?
– „Asta nu-i normal, își fac capital politic, își fac capital electoral.”
Europa Liberă: Republica Moldova este un stat laic, cum înțelegeți?
– „Cum laic? Nu vă înțeleg.”
Europa Liberă: Biserica despărțită de stat și statul de biserică.
– „Nu-i despărțită, îs legați. Biserica îi legată cu statul ca omul cu femeia – mână în mâna, dar la noi biserica nu ține lumea, numai să scurgă. Când te duci la biserică și-ți pune o taxă, dar a murit cineva și omul acela nu are cu ce-l îngropa și-i spune, preotul zice că: „Ei, dar omul ista are cotă, poate scrie cota pe mine”. Cum, măi, să faci așa ceva? Să faci așa e normal pentru o înmormântare? Dacă omul n-a avut pe nimeni să îi iei cota, așa se face? Știu că dacă omul n-are bani, îl ajutăm, îl îngropăm fără bani, se întâmplă și multe în viață se întâmplă. Nu... Fără bani nimic, nici prin biserică nu-l trece. La noi părintele, după legea ortodoxă, trebuie să meargă cu mortul, dar el se suie în mașină. Tot îi cu plată în ziua de azi, nu mai este nimic sfânt, cum am spus, peste tot îi banul la putere în ziua de azi. Și-a pierdut lumea încrederea în țară, în tot, în republică. De-atâta și au plecat. Pentru 2.000 de lei să vină cineva în Moldova? N-are să vină nimeni. Fiica mea s-a măritat în Franța, 30.000 de euro le-a dat statul la tineri, au mai pus, au luat de la bancă și și-au luat casă. La noi cine, ce dă statul la tineret? Mai vrei să rămână în țară? Adio, Republica Moldova! Vă spun cinstit, nu vin la noi, tineretul nu o să se întoarcă.”
Europa Liberă: Și totuși, ochii vă dau în lacrimi. De ce?
– „Mă doare sufletul că lumea nu-și iubește țara.”
Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. în fruntea Republicii Moldova, ce ați schimba?
– „Nu poți să schimbi nimic, un om singur nu schimbă nimic în țară, dar aici lumea la noi e cuminte tare, nu a rămas nimeni, trebuie toți schimbați la guvern, toți, noi trebuie să-i schimbăm, dar lumea nu-i schimbă, ei le dau macaroane, orez acolo și-i cumpără pe bătrâni, tineretul a plecat și tot îi votează pe aceia. Și nu-s, n-avem noi conducere acătării, să fi fost Maia Sandu poate făcea ceva, eu gândesc așa. Suntem o turmă de oameni care nu avem conducere și noi suntem învățați, moldoveanul... Am fost sub turci și-apoi sub ruși 70 de ani și am înțeles numai de biciușcă să lucrăm? Eu nu mai înțeleg. Trebuie, măi, logic să gândești că trebuie de lucrat, trebuie de făcut să fie în țară un drum acătării, vin toți și lucrează a lehamite, toate drumurile, le plătim un sac de bani pe fiecare mașină acum. Nu mai făceau un drum să meargă lumea de-o dragoste, să vină un om de după graniță și să zică: Da, moldovenii măcar drum au făcut, dacă nu altceva.”
Europa Liberă: Moldova mai aproape de Est sau mai aproape de Vest ar avea șanse?
– „Eu gândesc că de Europa, că văd eu că ei, cum în Rusia s-a făcut mafia asta, corupția asta, ei s-au deprins de la ruși încă corupți toți să fie. Eu gândesc că în partea de Europa, să ne legăm în țările acestea europene, poate vor veni, vor mai controla finanțele care le aduc în țară, să nu le fure toate măcar.”
Europa Liberă: Ia ziceți, statul laic ce înseamnă?
– „Nu știu, nu știu ce-i asta.”
Europa Liberă: Biserica despărțită de stat și statul de biserică.
– „Ei mătincă nu-s despărțiți, mătincă îs aproape biserica și statul. Așa-i convenabil, o mână o spală pe alta.”
Europa Liberă: Cum va fi Paștele în 2020?
– „În 2020 cu virusul care este în țară și în toate țările - acasă, cu familia. Biserica și-a închis ușile, la cei nevoiași lasă să dea un ajutor oarecare, că sunt mulți oameni nevoiași care el nu are ce mânca în ziua de azi, dacă el nu lucrează acum, s-au stopat toate activitățile, unde să se ducă el. El o lună de zile dacă nu a primit leafa, trebuie să plătească comunalele, trebuie lumina de achitat, trebuie ceea-ceea, dar el cu ce să trăiască omul? Nu cred că cei bogați o să se întoarcă și o să se uite la cei săraci niciodată, de-atâta că așa-i sufletul omului, oricât ar avea, lui nu-i ajunge. E o invidie și-i tare mare, în ultimii ani chiar se vede cum fiecare aleargă, bani și bani mai mulți ca el să aibă, dar trebuie să fim oameni și să fie sănătate și credință. Dacă o să fie sănătate și credință, o să învingem toate nevoile pe care le avem în viață.”
Europa Liberă: Bună ziua! Văd că aveți o vârstă frumoasă, se zice că cei trecuți de 60 nu trebuie să iasă din casă.
– „Bună ziua! Eu am 72 de ani.”
Europa Liberă: Vă este frică de virusul acesta?
– „Mă tem, dar Dumnezeu mă păzește, că eu cred. Când era biserica deschisă, eu întotdeauna mă duceam, mă rugam. Și acasă am iconițe, așa, pe policioară și mă rog pentru toată lumea, Dumnezeu să-i păzească.”
Europa Liberă: Credeți că lumea va încerca să pună accente pe alte valori, să nu mai fie în goana asta după multă avuție?
– „Noi, cei în vârstă – da, dar acei tineri, vă spun drept – nu. Și la Dumnezeu mă rog, poate a da Dumnezeu și s-a termina, eu mă rog pentru toți, iaca cum preotul citește, așa și eu mă rog la Dumnezeu pentru toată lumea să fie sănătoșică.”
Europa Liberă: Ce așteptați Dvs. acum să facă guvernarea, autoritățile statului pe ce trebuie să-și concentreze atenția și eforturile?
– „Guvernul trebuie să-și concentreze atenția la popor, să aibă poporul ce mânca, cu ce trăi. Umblă poliția și pune numai ștrafuri. Ce ștrafuri ați pus voi acum, din ce lege scoateți ștrafurile? Ce te gândești, dacă o să pui ștrafuri așa mari, virusul o să se ducă din Moldova?”
Europa Liberă: Dar poate asta e tot o grijă pentru cetățean, să fie în siguranță, în securitate?
– „Da, da, asta-i grija parlamentului să se îmbunătățească bugetul ca să aibă ce pune în buzunar. 101 oameni care nu fac nimic acolo în parlament, iaca aceia ar trebui să protejeze ei, nu că de la dânșii virusul tot vine. Dl Dodon, spune matale, răspunde, cu banii aceștia care vin aici de după hotare mâine-poimâine au să se mântuie, ați scumpit tot în magazine, ați ridicat prețurile, la zece lei ați ridicat prețurile, soveste (rușine) n-aveți! Oameni buni, ar trebui măști să aducă în farmacie, nu să le scumpească, când au văzut că măștile dispar, le-au ridicat la 5,50 lei masca, mănușile, iaca eu am cumpărat trei perechi de mănuși, câte 2,75 mănușa, erau 50 de bani mănușile. Lămuriți aceasta, pentru ce? Acesta-i profit mare, că farmaciile îs ale lor.”
Europa Liberă: Paștele cum o să-l sărbătoriți?
– „Ne pregătim, cum a da Domnul, la biserică. S-a vedea cum părintele a vrea. Totul pregătim și tragem tare nădejde la părinte, cum o să facă el. Trebuie de rugat să treacă virusul acesta, coronavirusul acesta.”
Europa Liberă: Dar ce rugăciune faceți?
– „«Tatăl nostru», multe rugăciuni și „Născătoare de Dumnezeu Fecioară”. „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Amin!”
* * *
Voci adunate în mai multe localități din raionul Drochia. O vorbă populară spune că nu este bogat cel care are mult, ci acel care dăruiește mult. Adevărata avere a unui om în viață constă din lucrurile bune făcute pe acest pământ pentru semenii săi. Solidaritatea a stat la baza unei inițiative frumoase a unui grup format din: Anatol Untură, Ana Racu și Victoria Dunford, care au inițiat campania „Împreună pentru voi”, o campanie de strângere de fonduri pentru susținerea eroilor implicați în lupta cu pandemia de COVID-19. I-am cerut lui Anatol Untură să descrie această lună în care au reușit să adune peste patru milioane de lei.
Anatol Untură: „Ne apropiem deja de cifra de 5 milioane. E o premieră pentru donații din partea societății civile, nu organizate cumva oficial.”
Europa Liberă: De ce a fost nevoie de această inițiativă?
Anatol Untură: „Inițiativa ca și toate lucrurile mari a început de la ceva foarte simplu. Ana Racu într-o seară mi-a scris pe Facebook: „Ce ar fi dacă am organiza o colectare de fonduri pentru medici, să le ducem niște cafea, niște ceai, niște chestii din astea elementare?”.”
Europa Liberă: Și de la lucruri de primă importanță ați ajuns la echipament și utilaj?
Anatol Untură: „Exact! Inițial ne propuneam să ajutăm doar Spitalul „Toma Ciorbă”, pentru că el era atunci în prima linie; acum am ajuns să ajutăm mai mult de 20 de instituții medicale din toată țara. În mare parte e vorba de instituții care sunt în prima linie de bătălie cu coronavirusul și la fel nu doar asta, am donat și la inspectoratele de poliție, unde la fel polițiștii au nevoie de echipamente de protecție, pentru că în fiecare zi sunt în contact cu oamenii, și alte instituții. Între timp, s-au alăturat la campania noastră și companii, și organizații de top precum Kaufland, Purcari, Soros. Toți au venit cu câte o donație de un miliard de lei. Avem mai mult de două mii de donatori privați, adică oameni simpli, să le zicem așa, dar nu sunt simpli, sunt super-eroi, pentru că ne-au ajutat în această campanie cu donații de la un leu și terminând cu zeci de mii de lei și donații anonime. Am avut și un show de caritate organizat de un alt brand de vinuri de la noi - Chateau Cristi -, în cadrul căruia s-au adunat tot la vreo 50 de mii de lei.”
Europa Liberă: Cinci milioane e o sumă mare, dacă stai și te gândești, dar pentru necesitățile, mai ales, pentru sistemul sanitar e o sumă foarte mică. Cum se cheltuiesc acești bani?
Anatol Untură: „Unii donatori au avut niște preferințe referitoare la ce vor să doneze. Bunăoară, Vinăria Purcari a dorit să doneze niște ventilatoare, în speță un ventilator pentru femei însărcinate și nou-născuți, un ventilator performant care doar el a costat sub o jumătate de milion de lei și care a fost donat și deja salvează vieți. Kaufland-ul, spre exemplu, a insistat pe echipamente de protecție pentru mai multe spitale și din regiune, și din Chișinău; cu Fundația Soros a fost la fel, ei au dorit să doneze combinezoane, măști, dezinfectante și, într-un fel, noi ne pliam pe ceea ce dorea donatorul. Dar în cea mai mare parte banii s-au cheltuit pe echipamente de protecție, pentru că ele nu ajung și cred că și în următoarele săptămâni tot nu vor ajunge, întrucât echipamentul de protecție e un consumabil, nu îl cumperi și îl ai, deci tot timpul e nevoie de a-l schimba. Și, apropo, aici spunând despre suma aceasta, într-adevăr aveți dreptate că e o sumă mică, pentru că am văzut chiar și pe internet scria lumea că s-au donat foarte mulți bani și oricum nu ajunge. Nici nu vor ajunge, pentru că vorbim despre sume de zeci de ori mai mari necesare pentru lupta asta.”
Europa Liberă: Spiritul de solidaritate, cum e văzut în rândul cetățenilor Republicii Moldova?
Anatol Untură: „Bună întrebare. Vorbeam și cu fetele din inițiativa noastră, cu Ana Racu și Victoria Dunford. Noi, deși nu ne-am văzut niciodată pe viu, ne știm doar de pe internet, sper s-o facem după ce trece toată nebunia asta, dar vorbeam că Republica Moldova acum e bolnavă și nu e bolnavă de COVID, e bolnavă de indiferență și de ignoranță. Și dacă din carantina asta ieșim nu doar cu kilograme în plus, dar și cu plus empatie, plus solidaritate, cred că asta va fi victoria principală, pentru că chiar și într-un așa scop nobil (vorbim despre ajutorul pentru medici), oricum se găsesc voci care spun că statul trebuie să se ocupe de asta. De acord, statul trebuie să se ocupe, dar avem ce avem și nicio țară din lume nu a fost gata de pandemia asta, peste tot au fost probleme, chiar și în statele superdezvoltate, nemaivorbind de sistemul nostru care știm cu toții în ce situație se află.”
Europa Liberă: Voi mai bateți și la ușa celor necăjiți, ajungeți și la persoane vulnerabile, care au nevoie de ajutor?
Anatol Untură: „Noi lucrăm doar cu medicii acum, dar paralel cu inițiativa noastră s-au mai lansat câteva inițiative și bravo la băieții și fetele care le-au lansat, anume de ajutor al oamenilor vârstnici. Știu că Natalia Morari ajută, „Diaconia”, pare-mi-se, se numește organizația cu care lucrează; mai este domnișoara Morozov care locuiește în Statele Unite ale Americii, dar face o treabă bună pentru moldoveni și pentru oamenii de aici. Deci, paralel cu inițiativa noastră s-au mobilizat și alte inițiative, unii donatori de-ai noștri, bunăoară, Kaufland-ul a ajutat și toate celelalte inițiative cu produse, cu pachete de ajutor pentru bătrâni. Da, noi ne-am propus să ne focusăm pe medici, pentru a fi cât mai eficienți posibil, pentru că, dacă începi să acorzi atenție peste tot, nu reușești nimic să faci până la capăt.”
Europa Liberă: Multă lume crede că din această pandemie oamenii vor ieși altfel și vor înțelege să pună accente pe adevăratele valori. Chiar să se întâmple lucrul acesta?
Anatol Untură: „La sigur vom avea un lift emoțional în societate după pandemia asta, cum a fost și după război și cum a fost și după toate cataclismele mari pe care le-a avut omenirea. Bine, dacă într-o perspectivă lungă de ani, cred că da, oamenii vor reveni la normal și vom fi aceiași care am fost și până acum, dar cel puțin următorii ani sper și sunt sigur că va fi mai multă solidaritate și mai multă empatie, pentru că, chiar dacă urmărim evoluția la opinia publică, să zicem, de la începutul pandemiei și până acum, o să vedem că s-a schimbat foarte mult. La început erau și voci sceptice, că nu există niciun fel de virus, că e vrăjeală, că e nu știu ce și acum, când îți moare vecinul sau vecinul merge la spital, îți dai seama că nu e de glumă, e adevărat ceea ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Care sunt adevăratele valori, pe care trebuie să pună lumea accent?
Anatol Untură: „Noi, fiind o țară mică, cu un popor mic și un popor atât de bătut de soartă de-a lungul vremii, nu înțeleg, pentru mine personal e un paradox: de ce nu suntem uniți, de ce nu suntem solidari și empatici unul cu altul? Noi știm a fi solidari și empatici când e bine, la nunți sau cumătrii toată lumea sunt frați și se cuprind și se sărută, iar când vine problema, vine războiul, vine urgia, noi începem a căuta cine e de vină, în loc să căutăm ceea ce ne unește, cum putem să ne ajutăm unul pe altul. Deci, valoarea pe care o văd eu principală, pentru că nu putem să vorbim despre bunătate universală sau despre altceva, toți suntem oameni, dar valoarea de care toți putem da dovadă e solidaritatea. Și de asta avem nevoie.”
Europa Liberă: Dar poate societatea are nevoie de modele după care să se orienteze, pentru că și acest lucru contează foarte mult? Până nu demult se vorbea că preotul trebuie să fie persoana-model în localitate, polițistul, primarul, acum se îndreaptă reproșuri către fețele bisericești, către autorități.
Anatol Untură: „Așa e. Dacă mă întrebați pe mine personal, eu nu cred că noi avem nevoie de modele. Puterea exemplului e foarte bună, dar e puterea exemplului, pentru că dacă începem a spune că trebuie să facem ca părintele sau ca polițistul sau ca primarul, sunt oameni și ei, greșesc și ei, nu poți să le copii conduita 100%. Dacă vorbim despre modele, îl avem toți pe Iisus Hristos model, dar nu-l copie nimeni, inclusiv preoții. Da, modelele sunt bune, dar eu mai mult cred în puterea exemplului, pentru că noi stăm în România, dar când venim în Moldova stăm în sat și dacă am început noi a face ceva pe strada noastră, să ajutăm pe cineva, s-a început și în sat a se ajuta lumea între ei. Deci, puterea exemplului e mai importantă decât puterea modelului.”
Europa Liberă: Cât de mult se observă invidia și cum poate fi combătută această calitate urâtă?
Anatol Untură: „Cea mai bună armă împotriva la orice nu ne place este ignoranța, pentru că, dacă stăm să-i lămurim unui om care la vârstă de 30 sau 40 de ani nu a înțeles lucrurile elementare despre viață și despre societate, că trebuie să fii solidar, trebuie să te ajuți unul cu altul, atunci eu nu cred că noi avem o șansă să-l schimbăm pe omul acela. Pur și simplu trebuie ignorat sau marginalizat cumva și scoși în față, în valoare oamenii care încearcă să facă ceva. Să critici e cel mai ușor, în același timp, dacă nu propui nimic și nu faci nimic, critica ta e lipsită de sens.”
Europa Liberă: Cei mai criticați sunt oamenii bogați, cei care au averi și mereu li se spune că, voi, cei bogați, nu-i înțelegeți pe cei săraci și nu le întindeți o mână de ajutor. Această percepție e greșită sau chiar are dreptul la viață?
Anatol Untură: „Depinde despre ce societate vorbim. În societatea noastră, într-adevăr, chestia asta are și unele rădăcini sociale, să-i spunem așa, și de educație, pentru că o bună parte din averile făcute în anii ‘90 și mai aproape sunt nu prea cinstite sau nu prea legale și vedem asta în diferite investigații jurnalistice ș.a.m.d. Pe de altă parte, nu există încă cultul capitalismului, să-i spunem, în societatea noastră și oamenii care chiar muncesc, și am prieteni care nopțile nu dorm acum chiar pe carantină, unul face focul să nu-i înghețe via, altul livrează singur produse din magazinul său ș.a.m.d., oamenii aceștia sunt avuți, să le spunem așa, dar sunt percepuți ca o clasă dușmănoasă, cum se spunea pe timpul Uniunii Sovietice. Eu cred că ne trebuie încă timp și ani, și nu foarte mulți, dar o să ieșim și din asta, se va schimba percepția.”
Europa Liberă: Când va lua sfârșit campania voastră, inițiativa voastră?
Anatol Untură: „Noi inițial ne propuneam o săptămână-două, dar văzând tot avântul și câți oameni sunt gata să ajute, cred că vom mai colecta și deja urmează să discut cu colegele mele, să vedem cum facem.”
Europa Liberă: Deci, până la finele lui aprilie mai sunteți implicați?
Anatol Untură: „Cred că da. Mai suntem implicați, pentru că, pe urmă presupun că va mai scădea și din valul de pandemie și nu va fi așa o nevoie stringentă, deci, statul cumva se va putea descurca și fără noi.”
Europa Liberă: Ai privit deseori în ochii doctorului, în ochii celui care salvează vieți. Cum ți s-a părut acest om în halat alb?
Anatol Untură: „Eu am avut norocul să mă nasc într-o familie aproape de medici, pentru că și fratele meu e medic, și vărul e medic, și familia lui sunt medici, și maică-mea e lucrător medical, și soacră-mea e lucrător medical, deci, noi cumva suntem înconjurați de medici. Bun, pentru noi asta a fost ca un adevăr al vieții din fragedă copilărie. Despre ce fac ei și cum fac ei eu știam de mic și că medicii mor mult mai tineri decât ceilalți oameni și că ard la lucru, și că fie noapte, fie vânt lasă copiii lor acasă ca să meargă la alți copii ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Sacrificii...
Anatol Untură: „Deci e o profesie care ani la rând a fost cumva blamată la noi în societate, că sunt corupți, că nu știu ce, dar acum, când a venit urgia, tot „corupții” aceștia ne salvează, alții nu sunt.”
Europa Liberă: Ești reprezentant al mediului de afaceri, practici antreprenoriatul. Cât de mult vor avea de pătimit cei care au afaceri?
Anatol Untură: „Vor avea. Dacă vorbim despre un indiciu-cheie acum pentru afaceri, e indiciul de IQ, adică indiciul de adaptabilitate la ce se întâmplă acum, pentru că eu mă uit acum în condițiile când nu lucrează nimic, magazinele sunt închise și ai nevoie să cumperi ceva electronic, mă rog, ai două tipuri de magazine: magazine care s-au orientat foarte repede și îți aduc online, îți livrează acasă și magazine care încă lucrează după scheme vechi, sunați peste două ore, o să caut, nu știu ce o să fac. Cei care se vor putea adapta, vor avea de câștigat și vor câștiga mai mult decât acum. Lumea nu va mai fi la fel și afacerile nu vor mai fi la fel din punctul de vedere al structurilor afacerilor, pentru că mulți nu vor mai avea birouri așa de mari, pentru că înțeleg că oamenii pot lucra de acasă eficient, mulți nu vor avea așa showroom-uri de mari, pentru că vor înțelege că poți să bagi niște bani într-un magazin online. Deci vor avea de pierdut, dar în același timp va fi o restructurare a pieței și a businessurilor. Pe termen lung, eu cred că într-o jumătate de an-un an cumva se va nivela efectul acesta al crizei și crize au mai fost, vor mai fi. Deci, cumva e ceva OK pentru business, e ca un pojar în pădure, arde ce e uscat și vechi și ce e verde și de perspectivă crește.”
Europa Liberă: Ce îți dorești cel mai mult acum?
Anatol Untură: „Mi-aș dori și mie, și tuturor un Paște cât mai liniștit, însănătoșire la toți cei care au avut de suferit în urma acestei pandemii, condoleanțe la toți oamenii care și-au pierdut persoanele dragi și să fim mai buni, pentru că asta ne învață și religia, pentru cine crede, și conduita, și norma socială, pentru că, oricât ar părea de simple și vechi, și cumva nu la modă adevărurile acestea, dar bunătatea, compasiunea și solidaritatea sunt tot ce avem, sunt unica armă a noastră împotriva la orice dezastru.”
