Aniversarea celui mai mare val de deportări este nu numai prilej de-a comemora tragedia, dar și de a medita despre parcursul zbuciumat, plin de ambiguitate al Republicii Moldova. Parcurs datorat, cum cred mulți, și modului de a ignora fățiș sau tacit în mediul oficialităților, dar și în mentalul colectiv semnificația celor întâmplate acum peste șapte decenii.
Valentina Ursu a stat de vorbă cu istoricul Anatol Țăranu, fost ambasador în Rusia:
Anatol Țăranu: „În ceea ce privește deportările, istoricii și-au făcut datoria. Noi aproape că după nume îi cunoaștem pe toți care au fost deportați și istoricii au făcut un lucru enorm, pentru ca această pagină a istoriei în spațiul nostru să nu rămână o pată albă, dar să fie descrisă cu toate amănuntele, chiar dacă pentru istorici încă rămâne foarte mult de lucru pe acest domeniu. A rămas datoria politicienilor să-și facă lucrul lor pe care nu-l fac cu osârdie deja de 30 de ani. Atunci când despre deportări se vorbește doar la modul general, la modul abstract, asta înseamnă o profanare a istoriei naționale. Deportările care s-au produs în ‘49, efectele acestui eveniment nu aparțin istoriei, aparțin zilei de astăzi. Atunci s-a lovit în codul genetic al poporului din acest spațiu, al românilor, dar nu numai al românilor, al tuturor!”
Europa Liberă: S-au distrus elitele?
Anatol Țăranu: „Desigur. Nu pur și simplu s-a distrus elita fizic, ea a fost scoasă din circuit, au fost modelate după niște concepte absolut perimate acele elite care au apărut pe mormintele acelora care au fost deportați, nimiciți fizic ș.a.m.d. și această deformare se resimte până în ziua de astăzi.
Noi nu suntem o societate care suntem capabili să funcționăm firesc în condițiile proprietății private, în condițiile când inițiativa privată este acea care făurește și modelează o societate. Uitați-vă în ce s-a prefăcut capitalismul moldovenesc, chiar dacă legile la nivel declarativ au fost destul de bunișoare, noi, pur și simplu, le-am preluat de pe alte modele și le-am implementat, dar nu funcționează aptitudinile oamenilor care trebuie să se conformeze acestor legi, și nu de aceea că moldovenii sunt cumva deosebiți de alte popoare de la Dumnezeu.
Pe noi ne-a deformat regimul politic și societatea.
Nu este așa, Dumnezeu pe toți ne-a făcut egali, pe noi ne-a deformat regimul politic și societatea care a fost creată de acest regim politic și aceste deformări se resimt până în ziua de astăzi. Și problema noastră este că clasa politică, regimurile politice din Republica Moldova independentă și suverană au făcut foarte puțin pentru a corija acest model perimat care a fost instaurat de Stalin, iar pe urmă a fost multiplicat de regimul sovietic. Noi, formal, am ieșit din istoria sovietică, dar continuăm să rămânem oameni sovietici în condiții istorice noi.
Și asta e marea nenorocire a acestui spațiu, și toate problemele cu care ne confruntăm astăzi nu sunt nimic altceva decât o consecință a ceea ce am trăit în Uniunea Sovietică.
Și când Dodon spune că Uniunea Sovietică este idealul meu, el, de fapt, încearcă să ne insufle un model după care trebuie să ne conducem. E o falsitate, el încearcă să ne dea un model de conduită absolut deformat, care este în detrimentul intereselor oamenilor și prin asta, de fapt, Dodon este marele pericol și Partidul Socialiștilor este marele pericol pentru Republica Moldova.”
Europa Liberă: În majoritatea localităților de acolo de unde au fost deportați cei mai mulți băștinași au fost ridicate monumente în memoria victimelor represiunilor staliniste, dar la aceste monumente vin mai des cei care au avut de suferit, cealaltă parte a comunității rămâne indiferentă.
Anatol Țăranu: „Știți prin ce se deosebește regimul acesta criminal sovietic și orânduirea aceasta sovietică criminală? Prin faptul că ea i-a făcut complici la crimele pe care le-a comis pe foarte mulți oameni. Acei care nu vin astăzi sau care se tem să vină, ei undeva nu la modul conștient, foarte conștient, dar instinctiv simt. Cine i-a înlocuit pe gospodarii satelor noastre care au fost deportați în Siberia? Bosiacii (golanii)! Deci, toate râsurile satului. Ei au fost ridicați la rang de elită și, mi-e oarecum să spun acest lucru, dar această psihologie cumva domină până în ziua de astăzi. Foarte mulți acei care au ieșit din aceste familii, care nu au avut la origini educația respectivă, dar care au fost educați, iaca, prin toate lucrurile acestea de genul: eu sunt ultimul în sat, eu sunt râsul satului.
Iată această psihologie a fost multiplicată și în permanență reeditată la nivel de generații – asta-i marea noastră problemă. De ce este importantă întoarcerea Moldovei acasă? Și în România s-au făcut aceleași lucruri, dar nu în forma aceasta sovietică, nu au existat aceste deportări când oamenii au fost ridicați. Ei au fost marginalizați în sate, dar nu au fost ridicați din sate și duși în alte locuri ș.a.m.d. Ei au rămas pe loc, ei și-au educat copiii, chiar dacă au devenit marginali în plan social în România, dar s-a păstrat spiritul național, ceea ce nu există aici. Întoarcerea noastră acasă, în România, înseamnă nimic altceva decât întoarcerea într-un spațiu unde funcționează acest spirit și unde noi am putea să ne întremăm relativ repede.”
Europa Liberă: Despre un paradox care se discută în societatea moldavă, că cei deportați, care au cunoscut suferințele, pentru că au fost umiliți destul fiind trimiși acolo în Siberia, merg la biserică de dimineață, iar după masă merg la alegeri și votează pentru acea ideologie și mai direct chiar se vorbește despre Zinaida Greceanîi, a cărei familie a fost deportată și care se regăsește în Partidul Socialiștilor; despre Dumitru Diacov, care sprijină o guvernare socialisto-democrată, fiind și familia sa deportată.
Anatol Țăranu: „Totuși sunt excepții. Chiar dacă, să nu uităm, și pe timpurile sovietice au existat oameni care au făcut carieră în nomenclatura sovietică, dar care vin din familii deportate, de exemplu, Mircea Snegur are rude care au fost deportate. Apropo, bunelul lui Vladimir Voronin a fost primar la Corjova și a trecut prin tot calvarul gulagului și terorii staliniste ș.a. Iarăși vorbim despre ipocrizia și calitatea aceasta a regimului stalinist sovietic, care deforma oamenii în esența lor.”
Europa Liberă: A mutilat mentalități?
Anatol Țăranu: „Da, desigur, într-un mod categoric! Și noi astăzi, iarăși, trăim fiind mutilați la acest nivel, dar problema este că din râsurile satului nu prea ies oameni care ar putea foarte repede să acumuleze și să funcționeze în baza unor precepte care sunt caracteristice lumii occidentale, de exemplu, culturii occidentale, fiindcă acolo nu a existat o asemenea epurare, nu a existat o asemenea ștergere pe creier prin care am trecut noi. Asta e problema!
Și atunci când se vorbește despre Republica Moldova că noi putem să facem aici o Elveție, pe mine mă umflă râsul. Măi băieți, voi, din punct de vedere istoric, sunteți niște profani. Elvețienii, care sunt de diferite naționalități și care au creat o comunitate de invidiat, niciodată nu au trecut prin ceea ce am trecut noi, ei nu au avut această experiență.”
Europa Liberă: Dar de ce se uită atât de repede trecutul?
Anatol Țăranu: „Dar nu se uită, el pur și simplu niciodată nu a fost conștientizat acest trecut. De 30 de ani trăim în condițiile când există libertatea cugetării istorice, numai 30 de ani, dar pe timpul Uniunii Sovietice nu a existat știință istorică – a existat propagandă istorică, propagandă care a fost aplicată oamenilor conștient și unde nu adevărul istoric funcționa, dar funcționau necesitățile și interesul regimului.
Istoria este o știință indiscutabilă care operează cu adevăruri care vin din documente, dar știința istorică se bazează pe două elemente: prima e informația care vine din documente și a doua e interpretarea acestei informații. Iată, interpretarea este deja la cheremul acelora care sau se ghidează de adevărul istoric, sau se ghidează de interese politice. În Federația Rusă, știința istorică este subordonată interesului politic, înainte de toate. Și în Republica Moldova, din păcate, acest lucru uneori răbufnește. Nu în zadar regimul Dodon a pornit un atac împotriva științei istorice, practic a desființat la Institutul de Istorie acea zonă care este preocupată de istoria contemporană, fiindcă acolo sunt cele mai vulnerabile elemente ale istoriei noastre naționale contemporane și moderne.
De aceea s-a lovit acolo, se încearcă o schimbare a abordării istoriografice, adică a ceea ce se numește istoria națională și asta nu se face degeaba, altminteri politicienii nu au bază pe care ar putea să se bizuie, iar socialiștii încearcă să se bizuie pe ceea ce se numește interesul imperial al Rusiei, fiindcă ei, de fapt, în mare parte promovează interesele Federației Ruse și din asta își câștigă existența politică. Ei se bazează pe starea deplorabilă a spiritului colectiv din Republica Moldova, cel puțin al anumitor segmente, din păcate destul de largi. Și ei exploatează la maximum și foarte abil acest spirit înapoiat, acest spirit deformat, fiindcă doar prin aceasta se explică succesul fulminant la alegeri al socialiștilor.”
