În Rusia, a început, joi, 25 iunie, votarea într-un referendum de o săptămână în care alegătorii sunt chemați să aprobe 206 amendamente constituționale, inclusiv pentru a prelungi aflarea la putere a președintelui Vladimir Putn și a apăra căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie. Valentina Ursu a stat de vorbă despre aceste impactul acestor amendamente cu istoricul Anatol Țăranu, fost ambasador la Moscova.
Europa Liberă: Ați crezut vreodată că se va ajunge să fie amendată Constituția, Legea Fundamentală a Federației Ruse, pentru că Vladimir Putin își dorește să rămână la cârma țării?
Anatol Țăranu: „Statul de drept în Federația Rusă este o noțiune destul de formală, iar atunci când Constituția mai degrabă există pentru formalitate, dar nu pentru aplicare în viața reală a cetățenilor ruși, atunci orice este posibil.
Statul de drept în Federația Rusă este o noțiune destul de formală...
Era absolut evident că actualul nucleu de conducere politică în Federația Rusă efectuează funcțiile sale reieșind din interesul unui îngust grup de oameni, iar în spațiul post-sovietic, de fapt, puterea politică este un fel de business, cel mai profitabil business. Și atunci când e vorba de business, toate metodele sunt valabile.”
Europa Liberă: Și prin acest plebiscit, și dacă se ajunge să fie făcute aceste amendamente, are șanse Vladimir Putin să mai câștige un mandat sau chiar două?
Anatol Țăranu: „Cu siguranță! Încă Iosif Visarionovici Stalin spunea că contează nu cine votează, dar cine numără voturile. Această practică și acest adevăr este aplicabil totalmente pentru situația politică din Rusia de astăzi și dacă e să mai luăm în considerare starea spiritului rusesc actual, am în vedere societatea rusă per ansamblu, cu siguranță putem să vorbim despre o mare probabilitate că Putin își va continua mandatul de președinte, făcând referință la votul majorității cetățenilor, iar acolo unde nu vor ajunge voturi, ele se vor adăuga din rezervele existente în orice societate care este condusă de un regim autoritar.”
Europa Liberă: Mulți se întreabă ce e în capul lui Putin.
Anatol Țăranu: „Pe o sumedenie de oameni și, în primul rând, conducători ai marilor state ale lumii îi macină această întrebare: ce dorește totuși Putin în realitate? Să-și consolideze puterea personală și în acest fel să-și păstreze privilegiile personale și ale grupului pe care îl reprezintă? Sau la toate aceste considerente de ordin material se mai adaugă și alte considerente care vin iarăși din ceea ce numim noi spiritul rusesc, adică viața aceasta internă a unui simplu rus sau a unui rus care dintotdeauna a determinat acest spațiu ca istorie, ca tradiție? Iar în Rusia – și vă spun asta inclusiv pentru că am fost ambasador în această țară – oamenii deseori sunt gata să-și sacrifice poziția materială datorită faptului că ei doresc numai ca să fie recunoscuți ca o supraputere. Adică, acest sentiment fals de măreție a statului, a poporului, care așa a fost educat pe parcursul secolelor.
Țineți minte celebra expresie a lui Putin: „Dacă pe această lume nu există Rusia, de ce ar trebui să existe această lume?”
Țineți minte celebra expresie a lui Putin: „Dacă pe această lume nu există Rusia, de ce ar trebui să existe această lume?”De aici vine această grandomanie care este legată inclusiv de acest teritoriu imens pe care îl ocupă Rusia. Și toate aceste lucruri cumva se regăsesc în psihologia rusului, inclusiv în psihologia celor care conduc Rusia. Și asta e marea enigmă la care, deocamdată, nu găsesc răspuns mulți politicieni, mulți conducători ai statelor, fiindcă oare numai confortul personal este ceea de ce se conduc actualii conducători ai Rusiei sau mai este încă ceva care uneori răbufnește la suprafață? Țineți minte celebra expresie a lui Putin: „Dacă pe această lume nu există Rusia, de ce ar trebui să existe această lume?” O asemenea frază, dacă este rostită la modul serios, asta ar însemna că conducătorul unei țări care dispune de un imens potențial nuclear este gata să folosească acest potențial în detrimentul omenirii, numai pentru ca să păstreze ceea ce numește măreția Rusiei. E foarte complicat și pe alocuri tragic.”
Europa Liberă: Dar situația economică se înrăutățește în Federația Rusă, Kremlinul a susținut multe regiuni secesioniste în spațiul ex-sovietic, ce va face el în continuare cu aceste enclave?
Anatol Țăranu: „Va continua să le susțină. Aceasta este tradiția rusească. Vă aduceți aminte când poporul sovietic trăia destul de anevoios, era nevoit să cheltuie sume fabuloase de bani pentru a susține niște regimuri cleptocratice din diverse părți ale lumii, de fapt, niște regimuri falimentare, care imediat ce a căzut Uniunea Sovietică, majoritatea covârșitoare dintre ele au falimentat? Și această tradiție a fost preluată de către Rusia de astăzi. Putin a vorbit despre faptul că căderea Uniunii Sovietice a fost una dintre cele mai mari tragedii sau drame ale secolului XX. Ei și acum vorbesc despre Uniunea Sovietică, cu nostalgie își aduc aminte de timpurile Uniunii Sovietice, chiar dacă uneori își mai permit să mai critice unele nuanțe ale modului de viață sovietic, dar în ultimă instanță Rusia continuă să rămână un imperiu.”
Europa Liberă: Va avea bani să susțină în continuare aceste regiuni separatiste?
Anatol Țăranu: „Banii aceștia sunt extrași din necesarul absolut al cetățeanului rus, iar cetățeanul rus atâta timp cât tolerează acest lucru, de ce politicienii nu s-ar folosi de această situație, nu l-ar marginaliza pe cetățeanul rus ca să-și mângâie spiritul acesta revanșard, ca să vorbească despre Rusia ca despre o mare putere ș.a.m.d.? E complicat atunci când vorbim despre politica rusească, ea nu se încadrează în calapoadele logicii pe care o înțeleg europenii sau a civilizației europene, aici suntem nevoiți să folosim un alt instrumentariu pentru a înțelege. De aici și faptul că mulți europeni acum vorbesc despre cultura politică vest- europeană. Ei pur și simplu sunt contrariați și uneori nu găsesc răspuns la întrebări elementare în raport cu Rusia și nu găsesc soluțiile cele mai potrivite atunci când sunt nevoiți să interacționeze cu Rusia.”
Europa Liberă: După anexarea Crimeii, Rusia este supusă sancțiunilor din partea Occidentului, iar pe de altă parte, se pare că chiar Kremlinul ar fi interesat să reia cooperarea cu Vestul. Ce se va întâmpla? Unde se vor face cedări?
Anatol Țăranu: „Eu cred că Rusia nu va ceda niciodată Crimeea. Cedarea Crimeii ar însemna să procedeze în contrasens cu ceea ce se numește spiritul rusesc. Nu văd acum politicieni de forță în societatea rusă care ar putea să preia puterea și ar putea să implementeze o asemenea politică.”
Europa Liberă: Și se va îmbunătăți cooperarea Rusiei cu Occidentul?
Anatol Țăranu: „Ea poate să se îmbunătățească pe anumite paliere, dar o refacere cardinală a acestor relații este puțin probabilă în timpul apropiat. Sigur că foarte mult depinde de faptul cât de prompți și cât de principiali vor fi acei care astăzi formulează politicile în Occident. Dar Occidentul, să nu uităm, atunci când te bazezi pe proprietatea privată, atunci când te bazezi pe economia capitalistă, ceea ce se numește avantajul economic prevalează în multe cazuri și Rusia joacă foarte abil aceste elemente ale conștiinței, ale psihologiei occidentalului, dar mai există și alte lucruri care tot mai mult și mai mult determină politica Occidentului.
Rusia joacă foarte abil aceste elemente ale conștiinței, ale psihologiei occidentalului...
Este vorba despre politicile comunitare când interesele unor țări aparte cumva sunt nivelate prin politicile care sunt promovate la nivel de comunități mari, cum ar fi, bunăoară, Uniunea Europeană sau Statele Unite ale Americii, care sunt o mare forță geopolitică în lumea contemporană, cea mai mare forță. Ei, desigur, sunt capitaliști sadea, ei se gândesc la beneficiul economic, la toate aceste lucruri, dar, în același timp, geopolitica își dictează nevoile sale de joc și atunci sunt nevoiți să aplice aceste reguli inclusiv în raport cu Rusia. De aici această abordare a americanilor care este mult mai dură decât a europenilor, având în vedere că Uniunea Europeană totuși nu este o comunitate închegată foarte dur, acolo mult depinde de deciziile luate la nivelul statelor naționale și de aici politicile europene întârzie prin reacțiile lor, pe când Statele Unite sunt mult mai mobile și reacțiile lor sunt mult mai prompte, dar luate împreună, Occidentul desigur că reprezintă o forță enormă și Rusia volens nolens este nevoită să se conformeze acelor politici care vin din Occident.”
