Așa-numitele plăți informale în școli s-au dublat din 2015 până acum, tocmai în perioada în care au devenit operante Codul Educației și Codul de etică al cadrului didactic care interzic cu strictețe orice plăți neprevăzute de cadrul legal. Cum se explică acest fenomen surprinzător și ce alte constatări oferă un nou studiu la tema respectivă, în convorbirea cu profesorul universitar doctor Anatol Gremalschi, director de programe la Institutul de Politici Publice.
Europa Liberă: Un nou studiu despre fenomenul așa-numitelor plăți informale în instituțiile de învățământ general, studiu rezultat din colaborarea dintre Institutul de Politici Publice și Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA”... Și iată, poate cea mai surprinzătoare constatare a acestei cercetări pe care ați realizat-o: din 2015, de când a intrat în vigoare Codul Educației, care interzice categoric plățile informale în școli, volumul acestor plăți s-a dublat. Între timp, a fost adoptat - în 2016 - și Codul de etică al cadrului didactic, care de asemenea pune interdicție aspră peste respectivele plăți și ar fi trebuit cel puțin să descurajeze fenomenul. Pentru Dvs. care este explicația cea mai la îndemână pentru această situație paradoxală oarecum?
Anatol Gremalschi: „Cu regret, există mai mulți factori interesați în existența unor astfel de plăți informale și în primul rând sunt părinții. Circa 25% din părinți sunt gata să plătească și plătesc din propria inițiativă. Pe de altă parte, în rândul cadrelor didactice și celor de conducere mai există persoane care profită de oferta părinților, unele din ele chiar exercită presiuni ca să existe astfel de plăți și într-un mod, să zic, așa, mai voalat, uneori și autoritățile tolerează acest fenomen, întrucât unele școli duc lipsă de bani. Ce-i drept, datele statistice arată că majoritatea absolută a școlilor au un buget suficient pentru a corespunde standardelor de astăzi.
Vreau să menționez că acest studiu e realizat cu suportul programului de susținere a educației al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, prin intermediul Fundației Soros Moldova, este unul periodic și desfășoară conform unei metodologii aprobate la nivel regional și pune în evidență mărimea plăților, frecvența plăților și în cazul studiilor calitative și motivele care „mobilizează” părinții să facă astfel de plăți.”
Europa Liberă: Unii – și sunt mulți, cum se vede – ar spune că nu poate fi nimic rău în faptul că părinții îmbunătățesc în mod voluntar condițiile în care-și fac studiile odraslele lor și că banii respectivi ajung acolo unde statul lasă breșe de finanțare... De fapt, ce rău aduc, până la urmă, aceste plăți?
Anatol Gremalschi: „Principalul impact negativ care afectează drepturile copiilor la o educație de calitate constă în faptul că unele plăți sunt contrar legii, evident, cum ar fi taxa de înscriere la o instituție sau orele particulare
Copiii din familiile cu venituri modeste, evident, nu vor avea acces la o educație de calitate...
predate de cadrul didactic care lucrează cu acești copii în sălile de clasă. Copiii din familiile cu venituri modeste, evident, nu vor avea acces la o educație de calitate, vor avea un disconfort psihologic și 11% din părinți au indicat că dacă nu vor plăti, copiii vor avea probleme, iar alte 12% din părinți au indicat că elevul lor e izolat în cazurile în care nu plătește. Prin urmare, efectul contribuțiilor în școli, legale, subliniez, legale, susțin școala, pe de altă parte, apar conflicte de interese și apar copii care suferă.”
Europa Liberă: Cine plătește mai frecvent? „Bogații”, convențional vorbind? Săracii? Apare vreun profil distinct al „bunului/răului” plătitor în acest sens?
Anatol Gremalschi: „Pentru prima oară în cadrul acestui studiu noi am analizat și o altă dimensiune despre care ați vorbit dvs. - veniturile familiilor. Conform datelor colectate de noi, am împărțit familiile în patru categorii: cu venituri lunare de până la 2000 de lei, până la 4000 de lei, 6000 de lei și ultima, cea mai bogată cartelă - 30.000 de lei. Cel mai frecvent procesul plăților, cât n-ar părea de straniu, se regăsește în regiunea medie. Plătesc cel mai des părinții cu venituri de la patru la șase mii de lei lunar, din orașe și vorbitori de limba română. Asta ar fi portretul-robot, ca să zic așa, al unei familii care plătește informal la școală.”
Europa Liberă: Vorbitori de limba română?
Anatol Gremalschi: „Vorbitori de limba română. În rândul familiilor vorbitoare de limba rusă acest fenomen este mai rar și mai mult, în cazul de față, familiile plătesc pentru ore suplimentare. În cazul vorbitorilor de limba română se plătește mai mult pentru taxa de înscriere pentru cadouri profesorilor, pentru reparație, bunuri pentru școală.”
Europa Liberă: Deci, trebuie să înțelegem că amplificarea acestui fenomen nu este, de fapt, atât despre reglementările în învățământ, care sunt onorabile, cât despre mentalitate și valori, despre un mod mai mercantil de a vedea educația...
Anatol Gremalschi: „Cu regret, trebuie să constatăm faptul că nucleul acestui fenomen rău se regăsește nu în școală. El se regăsește mai mult în societatea noastră. Foarte mulți părinți consideră că dacă plătesc, cadrele didactice vor acorda o atenție mai mare propriului copil, vor avea note mai bune, vor fi promovați în cadrul concursurilor, și așa mai departe.
Datele studiului arată foarte clar că ministerul și guvernarea și-a îndeplinit misiunea elaborând Codul Educației unde e un articol special dedicat anume acestui fenomen, Codul de Etică care expres, în mod explicit interzice acest fenomen, iar părinții continuă să o facă și ponderea cadrelor didactice care
Părinții înțeleg că fenomenul e unul negativ, îl tolerează și-l ascund...
solicitau bani de la părinți a scăzut aproape de trei ori, în prezent e undeva doar de 11%. Spun „doar”, fiindcă nu-i stă bine unui cadru didactic să aibă de a face cu banii elevilor, dar ce să-i faci, asta-i viața. Iar ponderea părinților care refuză să discute această întrebare a crescut de cinci ori.
Prin urmare, părinții înțeleg că fenomenul e unul negativ, îl tolerează și-l ascund. Concluzia noastră este că fenomenul se duce în zona gri. Corupția există, dar corupți nu avem, cam așa am putea formula situația.”
Europa Liberă: Rata refuzului, de altminteri, de a participa la cercetarea fenomenului a ajuns de la 6% în 2015 la 34% acum. Pe față este o complicitate sau poate mai mult decât o complicitate. Prin ce explicați Dvs. această „omerta” a părinților?
Anatol Gremalschi: „Am putea spune așa. Părinții sunt la curent că profesorii, învățătorii, educatorii din învățământ nu au dreptul să accepte aceste plăți informale. Însă pentru a acoperi sau a nu-i pune într-o situație jenantă, preferă să nu discute la tema asta. Și după cum spuneau și oficialii de la minister: „Ce putem noi face, dacă toate plângerile care vin sunt anonime? Noi nu putem identifica nici cadrul didactic care a acceptat plăți, de
Accentul ar trebui transpus de la metode administrative, de la interziceri drastice, spre educarea părinților...
multe ori știm doar instituția de învățământ”. Părinții fie că se tem, fie că tacit acceptă această situație și îmi amintesc de rapoartele Transparency International unde un procent semnificativ de părinți spunea: „Păi, există corupția, dar în felul acesta ne rezolvăm problemele, alte metode de rezolvare nu avem”. Repet, este o mentalitate a societății.
Accentul ar trebui transpus de la metode administrative, de la interziceri drastice, spre educarea părinților și spre aplicarea aceluiași Cod al Educației, aceluiași Cod de Etică. Cu regret, nu avem o generalizare a întrebărilor care au fost examinate în consiliile de etică școlare, raionale, municipale, ca să putem deduce este fenomenul plăților informale în vizorul acestor consilii sau nu. Sperăm că în viitor vom face un astfel de studiu.”