Unul dintre liderii protestatarilor - agricultori, Andrei Dînga, explică într-un interviu la Europa Liberă de ce au nevoie agricultorii de 3000, nu de 1500 de lei compensații la hectar, așa cum le promite guvernul, și de ce crede că agricultura trebuie urgent salvată.
Andrei Dînga: „Sunt absolvent al Academiei Economice din București, România. Am plecat în Marea Britanie, am făcut și acolo colegiul, după care am muncit în Marea Britanie, am muncit și la o bancă mare, JP Morgan, după care am început a investi treptat aici acasă, în or. Ștefan Vodă. Am procurat depozite, terenuri, mai târziu am preluat o întreprindere agricolă și am început a investi, a retehnologiza, adică am început a procura tehnică nouă. Am vrut să fac performanță, tehnologie în Republica Moldova, la noi acasă. Am lăsat o viață destul de confortabilă, o viață destul de bună în Marea Britanie, pentru că m-am gândit că îmi iubesc țara, vreau să fi aproape de fratele, de mama, de rudele de aici.
Să vă spun situația care este în sector, ca să fiu înțeles. Noi, protestatarii care am ieșit acum, suntem în mare parte agricultori mici și mijlocii, suntem esența satelor și centrelor raionale, suntem o mulțime de fermieri tineri care am investit acasă și pentru toate aceste retehnologizări, cum noi am vrut, ne-am creditat masiv ca să putem face performanță. Respectiv, când am luat tractoarele, toți am aplicat la subvenții, deci am aplicat la sistemul de subvenționare, ni s-a dat un oarecare procent din această tehnică agricolă, dar restul au rămas creditele. Este un domeniu foarte greu. Puțini sunt cei care se avântă în acest domeniu. Vă spun sincer, noi ne confruntăm cu probleme mari, tot timpul suntem în stres, tot timpul suntem pe dealuri ș.a.m.d. Deci, e o viață destul de dură.”
Europa Liberă: L-am văzut aseară pe premier vorbind într-un platou la un post de televiziune și d-lui spunea așa: Nu putem să golim de tot sacul pentru agricultori, avem și alte ramuri care au de suferit. Și a enumerat mai multe măsuri pe care guvernul le-a luat sau sunt în curs de adoptare. Și vorbea d-lui despre 1500 de lei la hectar despăgubiri pentru prejudiciul adus de secetă, despre reeșalonarea plăților pentru procurările de tehnică de la stat, despre certificatele astea de forță majoră... Deci înțeleg că guvernul ar fi gata să realizeze multe din revendicări?
Andrei Dînga: „Nu, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Toate acestea pe care le spune dl Chicu sunt doar la nivel de declarații. În primul rând din ceea ce s-a promis, de exemplu, ce ține de TVA să achităm din impozitul funciar și impozitul pe salariu din TVA. D-lui a spus „da, o să încercăm”. În public a spus că s-a făcut, dar, de fapt, condiționează cu FMI-ul care s-ar putea să dea un aviz negativ la toată chestia asta.”
Europa Liberă: Ca să fie clar, cum sună revendicarea dvs. legată de TVA?
Andrei Dînga: „Revendicarea din start a fost întoarcerea totală a TVA-ului din conturi către agricultori, ca să poată să se achite cu furnizorii de inputuri. Ca să înțeleagă lumea, TVA-ul este o taxă achitată de agricultori, care se află în conturile agricultorilor, dar deținute de stat. Deci, sunt banii noștri pe care noi i-am achitat și stau acolo și atunci când noi în cadrul procesului contabil vedem care sunt vânzările, cheltuielile se scade sau se adaugă TVA-ul. A spus că nu-i posibil, suma care s-a acumulat în conturi este foarte mare, este un miliard și 100 de milioane. Vă dați seama e o sumă mare pe care noi am plătit-o și banii stau la stat.”
Europa Liberă: Și acum v-ar fi de folos?
Andrei Dînga: „De foarte mare folos. Într-o situație de criză, orice țară normală, vă dau un exemplu, când în Statele Unite a fost housing bubble, americanii au investit masiv ca să susțină tot domeniul imobiliar și când au fost la ei probleme cu producătorii de bioetanol când au scăzut prețurile la petrol, tot erau în prag de faliment. Ce a făcut statul? A injectat surse masive de bani ca să susțină ramura, fiindcă știe că, odată cu falimentarea atâtor întreprinderi, în perspectivă pierzi mult mai mult decât ceea ce injectezi ca să stabilizezi ramura. Dar la noi nu se face. Eu nu înțeleg logica, de ce nu se face. În orice țară normală asta se face, dar când vorbim de un domeniu care are o importanță economică foarte mare, cum este agricultura în Republica Moldova, unde practic noi aducem 50% de valută din țară. Deci, exporturile din domeniul agroalimentar reprezintă 50% din valuta care intră în țară. Vă dați seama? Este un domeniu foarte mare, ține de tot – de procesare, de lapte, de cărnuri, de ouă, mezeluri ș.a.m.d. Deci, totul se pornește de la ramura de bază – materia primă din fitotehnie.”
Europa Liberă: Și de ce nu este posibil?
Andrei Dînga: „Ei spun că bani nu sunt, cu toate că noi i-am atenționat încă din luna aprilie. Eu personal am mers cu demersuri către Consiliul raional Căușeni, i-am scris dlui prim-ministru un demers că se gândească la o clauză de forță majoră, fiindcă grâul s-a uscat. Au trecut deja mai, iunie, iulie și jumătate de august, deci a fost timp destul ca să reacționeze. Guvernul nu a reacționat în niciun fel. Acum încearcă pentru inacțiunile d-lor să dea vina tot pe agricultorii care au venit la proteste că aceștia nu știu ce fac...”
Europa Liberă: Dar, dle Dînga, să recunoaștem că acest guvern totuși a întins mâna agricultorilor. Eu nu-mi amintesc vreun guvern să fi promis și să fi plătit compensații ca cele promise de guvern – mai întâi 1000, după negocierile cu domniile voastre, guvernul a mai găsit 100 de milioane și va da 1500 la hectar. De ce nu e suficient?
Andrei Dînga: „Așa situație cum e astăzi la noi în Republica Moldova nu a mai fost de la independență încoace. Așa secetă severă, cruntă, totală, să-i spunem, nu a fost de mult. Ceva asemănător a fost în anul 1946, după care a urmat și foametea, ținem minte din istorie. Deci, noi avem o situație ieșită din comun care nu a mai fost niciodată în istoria Republicii Moldova. E clar că, dat fiind faptul că nu au fost astfel de situații, nici nu s-au făcut anumite acțiuni de genul celor care trebuie făcute acum. Dacă vrem ca agricultorii mici și mijlocii de la sate să rămână vii, trebuie acum să acționăm și să-i ajutăm, fiindcă ceea ce spunem de 3000 de lei – ca oamenii să înțeleagă –, acei 3000 de lei nu vin la noi în buzunare, acești bani vin...”
Europa Liberă: Să precizăm – 3000 de lei este suma care v-ar mulțumi, ca și compensație pe hectar?
Suma asta de 3000 de lei ne-ar permite, cu 1500 ne înecăm, oricum mergem la fund
Andrei Dînga: „Este suma pe care noi ne-o dorim. Haideți să facem o analiză ca să înțeleagă toată lumea. Deci, 3000 de lei ne acoperă doar 30 la sută din pierderile noastre per hectar, dar nouă banii aceștia ne-ar trebui simplu ca să putem merge înainte, să putem să pregătim terenul și să ne stabilizăm. Știți, ca o gură de aer, să ne apucăm de mal și să ne ținem, să nu ne înecăm cu totul. Suma asta de 3000 de lei ne-ar permite, cu 1500 ne înecăm, oricum mergem la fund – cu falimente, cu preluarea afacerilor de către bănci, de către companiile furnizoare de inputuri ș.a.m.d. Asta vreau să aduc la oameni, ca să ne înțeleagă, 3000 de lei ne ajută doar să supraviețuim, să trecem linia aceasta roșie, 1500 de lei nu ne salvează, oricum toți vom merge spre faliment. Și n-are să fie niciun efect, iar banii o să fie cheltuiți. Noi n-o să înțelegem nimic din asta. Cu acești bani nu se stabilizează ramura aceasta agricolă. Și vreau să mai adaug: bani sunt, este nevoie doar de o rectificare de buget, tot din bugetul agriculturii de scos 100 de milioane și din COVID încă 100 de milioane ca să adăugăm, ca să ajungem la aceste 300 de milioane. Deci, bani sunt, fără a apela la FMI ca să le dea permisiune, pur și simplu o rectificare care le-ar lua trei zile.”
Europa Liberă: De ce credeți că din fondul COVID se pot scoate? Dar cu pandemia ce facem?
Andrei Dînga: „De fapt, fondul acesta COVID nu se discută despre pandemie, se discută despre achitarea întreprinderilor care nu au activat în perioada COVID. Nu merge vorba de medicină, merge vorba despre acele companii, dar, în special, noi am verificat, sunt supermarketurile care au lichidități, sunt companiile de petrol, deci sunt companii mari care tot timpul au avut și au lichidități foarte mari și aceste lichidități stau, iar în fondul acesta sunt banii, încă nu s-au epuizat.”
Europa Liberă: Deci sunt banii promiși de guvern acestor companii pentru că statul le-a promis că, dacă vor achita salariile, le achită taxele?...
Andrei Dînga: „Dar deja situația s-a schimbat, companiile acestea au început a lucra și banii stau în fond. Noi am spus: haideți să facem rectificarea, să luăm 100 de milioane de aici și 100 de milioane din fondul nostru general de subvenționare, mai adăugăm la aceste trei sute de milioane și avem suma necesară pentru prima grupă, ca agricultorii să poată supraviețui. ”
Europa Liberă: Veniți aici după o rundă de negocieri. Ați purtat negocieri cu guvernul și ieri, s-a văzut din știri. Ce răspuns aveți la ora actuală de la executiv?
Andrei Dînga: „Ieri ne-am întâlnit cu dl Chicu și el ne-a spus: Uitați-vă, eu vă dau asta, vă place luați, nu vă place, nici asta nu vă dau. Eu nu cred că aceasta e o discuție constructivă și îi face față d-lui prim-ministru.”
Europa Liberă: Deci, deocamdată, discuțiile s-au oprit la 1500 per hectar?
Andrei Dînga: „Da, s-au oprit la 1500 de lei.”
Europa Liberă: Apropo despre alte domenii afectate de pandemie. Există, de exemplu, foarte activ pe rețelele sociale un restaurator, un proprietar al unei case de nunți, dacă înțeleg eu bine, pe drum spre Anenii Noi, spre Mereni, căruia i-a fost oprită afacerea toată această perioadă. Probabil și el are credite la bănci, probabil are și el nevoi, dificultăți. De ce afacerea Dvs. trebuie tratată de stat altfel decât afacerea d-sale?
Andrei Dînga: „Am înțeles. Ceea ce ține de afacerile din HoReCa?”
Europa Liberă: HoReCa, turism, tot ce e blocat pe parcursul mai multor luni.
Agricultura totuși este ramura de bază care asigură siguranța alimentară a cetățenilor
Andrei Dînga: „Pentru ei tot au fost bani alocați și dacă au credite, respectiv vor fi acoperite din banii statului, sunt bani alocați. Da, sunt de acord, ei au stopat afacerile, da, e complicat și pentru ei și sunt de acord că, dacă statul ar avea posibilități, să ajute și aceste afaceri. Dar agricultura totuși este ramura de bază care asigură siguranța alimentară a cetățenilor Republicii Moldova. Și în orice țară, chiar și în Germania, vă asigur, tot timpul statul este garantul alimentar al cetățenilor. Deci, statul se implică imediat acolo unde siguranța alimentară poate fi cumva periclitată. În al doilea rând, noi nu pur și simplu nu avem lichidități, noi am pierdut totul față de afacerile acestea. Ei au, cât de cât afacerea este, da, e oprită temporar, dar noi pe lângă faptul că avem credite, noi avem pierderi totale. Cifra noastră de afaceri, să zicem că e cinci milioane, păi noi pe lângă faptul că am pierdut cinci milioane, totul am pierdut, afacerea-i pierdută, mai avem și creditele pe care trebuie cumva să le rambursăm. Vedeți diferența? Simțiți ce-i aici și ce-i acolo? Asta este! Plus la asta, ce o să facem la anul? Cine va crește pâinea, cine va hrăni populația la anul, dacă noi nu vom semăna grâul toamna și nu vom lucra în primăvară pentru porumb și floarea-soarelui? Spuneți, vă rog, cine o să hrănească cetățenii Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Aș vrea acum să ne ajutați să recapitulăm care sunt cerințele agricultorilor și ce răspuns aveți până la ora actuală de la guvern. Și, poate, ce aveți de gând să faceți mai departe?
Andrei Dînga: „Noi până la urmă am înțeles un lucru...”
Europa Liberă: Să le luăm pe rând, iată, cu compensațiile ați spus mai devreme.
Andrei Dînga: „Da, haideți să începem cu TVA-ul. Cu TVA-ul e totul sub semnul întrebării, fiindcă, din câte înțeleg, ar putea să fie aviz negativ de la FMI. Asta se vehiculează, dar noi am înțeles deja că nu prea avem șanse și chiar am spus să lăsăm banii aceștia ai noștri care sunt acumulați acolo în conturi. Noi am rămas până la urmă pe ideea principală: 3000 de lei la hectar, ca să putem supraviețui și noi dintr-însele o să achităm și impozitele, și o parte din datorii. Reiterăm, este un proces apolitic. Noi am depus toate eforturile să fie cât mai pașnic. De fiecare dată poliția ne-a blocat, ne-au creat unele impedimente ca să nu ajungem la Chișinău. Noi am spus din start că nu blocăm drumuri, suntem apolitici, noi dorim discuții, nu vrem cumva să schimbăm guverne, să destabilizăm situația din țară și așa situația economică este gravă, noi asta nu ne-o dorim. Noi am venit invers, am venit să stabilizăm situația în ramura agricolă, fiindcă de noi depinde o mulțime de lume. Toți avem cotași în spate cărora le achităm sau în bani, sau în grâne. Asta este o sursă de existență pentru ei și dacă noi n-o să avem nici aceasta, vă dați seama că efectul social va fi foarte masiv în regiune.”
