Confruntate cu lipsa forţei de muncă, tot mai multe companii moldovene îşi restrâng afacerile. Unele măresc peste posibil salariile sau inventează tot felul de beneficii suplimentare, dar nici aşa nu reuşesc să-şi convingă angajaţii să nu plece, fie şi sezonier, peste hotare. Un reportaj realizat de stagiara noastră care a mers prin câteva întreprinderi.
La 9 dimineața la o mini-fabrică de parchet din Chişinău se lucra din greu. Lansată cu trei ani în urmă, afacerea ar avea perspective excelente pe piaţa externă pe care o țintește, numai că are doar 10 muncitori. Proprietarul, Alexandru Ieșeanu, îmi spune că ar avea nevoie de cel puţin 20 de angajaţi:
„Iată marfa stă, trebuie să fie dată la acest utilaj. Nu are cine.”
La fel ca multe alte companii, întreprinderea lui Alexandru Ieşeanu tocmai când ar putea să se extindă bate pasul pe loc, iar cauza este lipsa de personal. Şi dacă asigurând transportul și cazarea gratuită, patronul a reuşit să-şi aducă câţiva angajaţi din satele apropiate Chişinăului, atunci în faţa concurenţei cu oferta de pe piaţa externă se declară neputiincios:
„Sunt momente când noi nu acoperim cheltuielile cu chiria, salariile și impozitele și compania are și pierderi… Nu avem oameni. Persoanele ne părăsesc după o perioadă în care am investit în ei. Aici au posibilitate să-și crească salariul, chiar și peste 10 mii de lei. Asta-i realitatea. Iarna stau, suntem mai mulți, dar cum se încălzește, unul pleacă în Rusia, altul în Israel, Italia, Portugalia și așa mai departe.”
În Republica Moldova, în acest moment, sunt vreo 6.000 de companii care, la fel ca cea a lui Alexandru, caută forţă de muncă. Nu fac excepţie nici firme din sectoare văzute de autorităţi ca fiind de perspectivă, cum este, spre exemplu, industria automotive. Doar într-un an, sectorul şi-a sporit exporturile cu aproape 40 la sută, iar numărul de angajaţi ar fi crescut, potrivit executivului, de la 10 la 15 mii.
Îl întreb însă pe Vasile, unul din muncitorii din acest domeniu, de ce abia aşteaptă să plece în străinătate:
„M-aș duce pentru vreo trei luni undeva. Iată în acest moment chiar vreau să dau la permis și îmi trebuie 20 de mii de lei. De ce am zis că vreau să plec peste hotare, că iată nu pot să adun aici aceste 20 de mii de lei.”
Compania unde lucrează Vasile produce cablaje auto. Afectată şi de exod, managementul s-a văzut nevoit să ia măsuri urgente în favoarea angajaţilor, povesteşte Vasile.
„Acum s-a schimbat din cauză că mulți oameni s-au eliberat, foarte mulți, și s-au schimbat toate regulile și acum toți lucrează fericiți. Acum și salariul e mai mare, e mai bine decât a fost.”
Potrivit statisticilor, dacă în urmă cu opt ani trei șomeri „se băteau” pentru un loc de muncă, acum e o situaţie inversă: la fiecare şomer există două locuri vacante...
Statisticile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă arată că, lunar, aproape 3.000 de persoane sunt radiate din registrul în care figurează ca şomeri. Unul dintre motivele majore este faptul că au plecat la muncă peste hotare. Tendinţa se vede mai clar ca niciodată din statistici. Dacă în urmă cu opt ani trei șomeri „se băteau” pentru un loc de muncă, acum e o situaţie inversă: la fiecare şomer există două locuri vacante.
Iată explicațiile Alei Șupac, șefa filialei din Chișinău a Agenției:
„Foarte mulți pleacă peste hotare. Avem mai multe locuri vacante decât șomeri înregistrați. Aceasta este o problemă foarte serioasă pentru Republica Moldova. Sunt oferte foarte bine plătite, nu vor să lucreze la conveier, că le pare … Neavând experiență sau chiar fără studiile superioare terminate, el deja vrea 7 000.”
În timpul interviului, aflu de la Ala Şupac că nici măcar Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă nu este scutită de probleme cu menţinerea personalului. După nouă ani dedicați acestei instituții, Rodica, o fostă colegă, a emigrat împreună cu soțul și fiica în Germania. Am fost curioasă să-i aflu motivele:
„Era imposibil în Moldova. Am fost avansată, am ajuns până la șefă de secție, dar oricum salariul nu mă motiva. Noi nu ne permiteam câteodată nici să achităm serviciile iarna, dar aici ne permitem de toate. Eu am posibilitate să-mi continui cariera mai departe. Dar să ne stabilim înapoi în Moldova, la sigur nu”, ne-a spus Rodica.
Cât despre companiile care duc lipsă de forţă de muncă, autoritățile spun că fac tot ce ține de competența lor. Ministerul Muncii investește în învățământul dual și în cursuri de recalificare profesională, pentru a pregăti angajați care să corespundă cerințelor pieței muncii. Din iunie, statul mai contribuie cu câte 1700 de lei la salariul unui șomer angajat dintr-un grup vulnerabil, însemnând cei cu vârsta de peste 50 de ani, foști deținuți sau victime ale violenței în familie.
De cealaltă parte, Ministerul Economiei spune că ajută companiile să acceseze credite, oferindu-le garanții financiare de stat. Cu aceste resurse, patronii ar putea îmbunătăți condițiile de muncă, care, eventual, le-ar putea aduce angajați.
Totuși, aceste măsuri nu par să remedieze deficitul de personal. Experții spun că muncitorii aleg conștient să plece peste hotare pentru că nu mai văd în Republica Moldova un mediu atractiv de muncă. Această percepție ar putea fi schimbată de o majorare a salariilor, spune co-autorul Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, expertul Dorin Vaculovschi:
„Cine se va duce la 3000 de lei? Atunci când deficitul de forță de muncă, dar el va exista, va fi într-adevăr destul de acut, atunci businessul va fi nevoit cu adevărat să ridice salariile.”
Cum majorarea salariilor nu poate avea loc fără creșterea activității economice a companiei, pentru care este nevoie de personal, se ajunge la un cerc închis, pentru care încă urmează să fie găsite soluții.
* Acest reportaj a fost produs cu suportul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova”, implementat de IREX Europe.
