În evidența Agenției Naționale pentru ocuparea forței de muncă sunt actualmente în jur de 20.000 de persoane. Majoritatea din cei care își caută un loc de muncă sunt din mediul rural, acolo unde sunt cele mai puține locuri disponibile, arată statistica agenției. Experții atrag însă atenția că în realitate numărul șomerilor este mult mai mare, pentru că mai ales la sat oamenii aleg să plece peste hotare, decât să aștepte oferte locale de angajare.
Satul Cărpineni din raionul Hâncești este localitatea din care au plecat în ultimi ani 30 la sută din localnici. Nu e o stare de lucruri ieșită din comun. Republica Moldova este printre țările care dețin întâietate după migrația forței de muncă, arată mai multe studii recente. Oportunitățile de angajare tot mai ademenitoare, graţie unor proiecte europene care au resuscitat activitatea economică, nu au efectul scontat, pentru că lipsesc brațele de muncă.
Primarul Ion Cărpineanu are două explicații: își face efectul plecarea peste hotare a unui important număr de tineri activi, cu aptitudinile dorite de angajatori. Și mai este la mijloc atitudinea de desconsiderare a posibilităților locale.
Alesul local face trimitere la exemplul unei întreprinderi belgiene de confecții, care produce la Cărpineni haine pentru medici din Europa:
„Noi am adus acolo infrastructura de gaz, de apă, de energie electrică ca să deschidem două sute de locuri de muncă, dar oamenii la noi nu prea vor să vină să lucreze, iată care este problema. Le este mai ușor să primească 150 de euro din Europa, de la o rudă, decât să lucreze, sau să primească ajutor social. Dacă real să vă spun, atunci noi nu avem forță de muncă. În gestiunea primăriei este Întreprinderea municipală Cărpineni Servicii. Tractoriștii la întreprinderea asta primesc mai mult ca primarul, mai mult de 4.000 de lei pe lună, și noi nu avem tractoriști, lumea nu vrea să vină să lucreze, pe tehnică nouă.”
Primarul de la Cărpineni spune că mulți oameni se plâng că sunt prost remunerați, dar nu sunt gata să depună efortul cuvenit ca să obțină un salariu mai mare. El notează că spre deosebire de alte localități din împrejurime, la Cărpineni sunt peste 120 de antreprenori activi, însă acest lucru nu are neapărat un efect motivant și pentru alții.
Directorul adjunct al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ștefan Calancea, crede că exodul populației din satele Moldovei nu poate fi oprit în lipsa unei infrastructuri locale care să impulsioneze activitatea economică:
„În general, în ultimii trei ani numărul persoanelor care se adresează agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, este într-o ușoară scădere, deoarece sunt mai mulți factori, inclusiv și factorul imigrării peste hotare. În primul rând trebuie de atras o atenție deosebită infrastructurii în spațiul rural. Dacă noi vrem ca să nu pierdem satele noastre tradiționale moldovenești, trebuie să ne gândim în primul rând la infrastructură. Acolo unde este infrastructură, e mai atractiv pentru agenții economici să facă investiții.”
Lipsa forței de muncă, în special în mediul rural, pe care o atestă aleșii locali și unii agenți economici este cauzată inclusiv de migrația internă, de la sat spre oraș, atrage atenția experta în politici sociale de la Institutul Viitorul Mariana Iațco.
Salariile mizere îi determină în primul rând pe tineri să plece, apoi, remunerările mici nu le convin nici celor care nu au altceva de făcut, adaugă experta:
„Pe piața muncii în mediul rural sigur că este și lipsa forței de muncă și demotivarea celor care au rămas în mediul rural. Atunci când unii proprietari agricoli încearcă să găsească forță de muncă, ei nu mai sunt interesați să muncească la plățile care li se oferă. Într-un studiu unii chiar declarau că mai bine stau cu ajutor de la asistența socială, decât să muncească la câmp sau în altă parte, fapt ce denotă că forța de muncă în mediul rural undeva își pierde potențialul.”
Mariana Iațco conchide că în mediul rural există două mari probleme: pe de o parte satele rămân depopulate pentru că localnicii pleacă să-și sporească veniturile iar pe de altă parte, rămân pensionarii și cei care nu vor să se implice nicidecum și preferă să fie în șomaj. Ea este sceptică în privința unor soluții capabile să oprească fenomenul și atrage atenția că momentan, din grupul de tineri de 15-29 de ani, aproape 30 la sută nu sunt antrenați în nici o activitate de formare profesională, învățământ sau în câmpul muncii.
