Un rol central în actuala criză a gazelor îl joacă recent construitul, dar controversatul gazoduct Nord Stream 2, care leagă Rusia de Germania direct, prin Marea Baltică. Zeci de europarlamentari au acuzat Rusia de faptul că ar fi refuzat mărirea volumului de gaze livrat țărilor europene, pe rutele vechi, pentru a forța darea în folosință a gazoductului cel nou, care este criticat de multe țări est-europene, dar și de Statele Unite. Rusia a respins orice legătură. Dar cum se vede situația în Germania? O discuție cu analista politică de la Berlin, Anneli Ute Gabany:
Europa Liberă: După ce a efectuat un turneu la Kiev, Tbilisi și București, secretarul american al apărării spunea că este evident că regiunea este vulnerabilă la agresiunea Rusiei și că a văzut asta din acțiunile ce au loc în estul Ucrainei, ocuparea mai multor părți ale Georgiei, militarizarea Mării Negre și acțiunile provocatoare din aer și de pe mare. În înțelegerea Dvs., ce se întâmplă în regiunea Mării Negre astăzi?
Anneli Ute Gabanyi: „Este interesant, într-adevăr, că Statele Unite pentru prima dată au legat pericolele cu care se confruntă regiunea baltică cu pericolele din jurul Mării Negre și, după părerea mea, este foarte just, pentru că acolo se concentrează toate tensiunile care în momentul de față sunt încă controlabile, dar am impresia că se creează niște tensiuni pe care nu știu cum o să le rezolve, mai ales, cei care sunt în această poziție.”
Europa Liberă: Credeți că la modul cel mai serios Statele Unite ale Americii sunt preocupate de această regiune, pentru că sunt voci din mediul de experți care cred că SUA acum se focusează mai mult pe Asia?
Anneli Ute Gabanyi: „Așa părea și, într-adevăr, în același moment în care ministrul apărării american i-a asigurat pe ucraineni că Statele Unite îi vor susține și că au dreptul ca să decidă propria lor politică externă și de securitate, în același timp, Statele Unite îi asigură și pe taiwanezi că-i vor apăra, ceea ce până acum nu s-a auzit niciodată. Deci, este o ascuțire a politicii externe americane și, interesant, cum ați remarcat, nu numai în Asia, dar și în regiunea Mării Negre, unde, într-adevăr, cum spuneam, este clar că se întâmplă ceva. Pe de altă parte, dacă Putin spune că nu numai intrarea Ucrainei în NATO, dar chiar și înarmarea Ucrainei, ceea ce, de asemenea, spune președintele rus, are loc deja, ar fi o linie roșie pentru Rusia, atunci ne întrebăm dacă nu cumva această claritate în expunere a americanilor nu creează pericole nu numai pentru o confruntare între marile puteri, dar și în regiune.
Pentru că să ne amintim totuși de faptul că în 2008 Georgia a optat clar pentru integrarea în NATO, ca și Ucraina în acel moment, și ne amintim că la summitul NATO de la București au închis această temă, Germania, mai ales, și Franța opunându-se americanilor, care poate și ei în momentul acela ar fi fost se acord ca să le ducă mai departe pe aceste două state în direcția integrării în NATO. Și ne amintim ce s-a întâmplat după aceea – un război în regiune și anexarea unei părți a Georgiei, ceea ce i-a adus Rusiei controlul a patru din cele opt porturi la Marea Neagră a Georgiei. Și aici vedem foarte clar cum Rusia încearcă să câștige tot mai mult teren în sensul propriu al cuvântului în jurul Mării Negre prin ocuparea Crimeii în 2014, prin faptul că ocupă acum și controlează Marea Azov. Vedem foarte clar că Rusia cucerește tot mai mult coasta Mării Negre, bineînțeles, cu scopul de a controla această mare care până nu demult era considerată o mare rusească. Aici însă, dacă îmi pot permite să trec pe malul celălalt, pe malul sudic al Mării Negre, și Turcia a început o mișcare foarte interesantă. Noi știm că trecerea vaselor maritime prin Bosfor este legată de Convenția de la Montreux, care nu permite ca state neriverane să treacă liber și necontrolat prin acest canal, însă acum acest canal va fi dublat de un alt canal, Istanbul, care, într-adevăr, poate permite ca vasele NATO să circule liber în Marea Neagră, ceea ce pentru Rusia, de asemenea, îmi închipui că este poate nu o linie roșie, pentru că nu are cum să se opună, dar în orice caz este un motiv de îngrijorare foarte mare. Deci, vedem că se schimbă situația foarte mult și nu știm unde va ajunge dacă cel puțin limbajul mai direct, agresiv din ambele părți va continua.”
Europa Liberă: Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a anunțat că de la 1 noiembrie Rusia ar putea să-și înceteze relațiile cu Alianța Nord-Atlantică.
Anneli Ute Gabanyi: „Da, acesta este iarăși un alt indiciu al înrăutățirii serioase a relațiilor și arată, de asemenea, că războiul în momentul de față nu se duce numai cu mijloace militare, dar tot mai mult se accentuează caracterul hibrid al confruntării între marile puteri. Am văzut și în cazul alegerilor în anumite state, chiar și în Germania, unde Rusia își bagă coada tot mai mult și am citit un interviu foarte, foarte interesant al noului șef al Statului Major al armatei franceze, care a spus: „Noi trebuie să câștigăm războiul înaintea războiului”. Și aici cred că trebuie să studiem situația și sub acest aspect. Eu aș zice că lumea s-a schimbat foarte mult în ultimii ani și nu se mai poate face o diferențiere precisă între pace, criză și război. Și teza șefului armatei franceze este că Occidentul trebuie să fie foarte atent și la aceste mișcări hibride ale rușilor și să-și dea seama foarte repede ce s-ar putea pregăti. Această politică a rușilor de fait à compli, un fapt consumat care nu mai poate fi întors, așa cum a fost și situația cu ocuparea Crimeii, cu «omuleții verzi».”
Europa Liberă: Dar între timp continuă acest război al gazelor. Ce impact poate să aibă această confruntare despre care se zice că e economică, dar, cel mai probabil, componenta politică domină asupra acestei dispute dintre Rusia, Kremlin, Gazprom și Uniunea Europeană?
Anneli Ute Gabanyi: „Este, în primul rând, vizată conectarea rapidă a celor două conducte Nord Stream 2 la conductele Germaniei, adică deschiderea pieței germane pentru gazul care trece prin acele două conducte. Rușii încă nu au de fapt OK-ul nici administrației germane pentru activarea acestor două conducte și livrarea de gaze prin ele către Germania sau către Uniunea Europeană în general, dar nici Uniunea Europeană nu este încă de acord, pentru că există un principiu al Uniunii Europene care spune că cel care livrează gazele n-are voie să fie în același timp și acea instituție care controlează conductele pentru a diviza aceste două acțiuni și care dacă sunt în una și aceeași mână, ceea ce este cazul cu Gazprom, poate să devină foarte ușor un element de presiune politică, iar rușii până acum nu au semnalizat că ar dori să divizeze aceste două funcțiuni, adică livrarea și controlul conductelor, și în Germania în momentul de față nu se știe cine este la putere. Pentru că, nu uitați, rușii în mod foarte deștept, de altfel acest lucru îl făceau și în cazul Statelor Unite, când un președinte la sfârșitul administrației sale era un fel de lame duck, același lucru îl fac în Germania. Adică, guvernul actual mai este în funcție, dar nu mai administrează treburile politice, iar trei partide momentan duc convorbiri de coaliție și în acest vacuum de putere Rusia face această presiune, însă în același timp mai schimbă și metoda de vânzare a gazului său – de la niște contracte cu durată lungă trece la vânzarea pe piața spot, adică pe piața de zi cu zi, lucru care face ca prețurile care se măresc foarte, foarte rapid și într-un mod care dă frisoane pot fi schimbate de provider. Aceasta este marea problemă de care este afectată și Republica Moldova, dar suntem afectați noi toți și nu știm cât va dura această perioadă de presiune și totuși se apropie iarna, sperăm, o iarnă nu prea răcoroasă.”
Europa Liberă: Credeți că, odată cu desemnarea noului cancelar german, lucrurile vor deveni mult mai clare în relația cu Gazprom-ul și cu Kremlinul? Și, în general, Putin va începe să vadă altfel Uniunea Europeană?
Anneli Ute Gabanyi: „Este o problemă care încă nu este decisă, pentru că noi nu ne dăm seama încă în Germania cine va decide și în ce măsură Partidul Social-Democrat, care îl va prezenta și pe noul cancelar, dl Scholz, actualul ministru de finanțe, cancelarul nu va mai avea aceeași putere în cadrul coaliției de trei partide, cum era în guvernele cu care eram obișnuiți până acum. În primul rând, acest partid nu mai este prea puternic, adică a cules numai vreo 25 la sută de voturi, celelalte două partide – ecologiștii, adică verzii și liberalii sunt mult mai puternice și s-au înțeles deja între ele, dar va fi foarte interesant cine va fi ministru de externe. Dacă va fi un social-democrat, ceea ce nu ar fi de așteptat, social-democrații, după părerea mea, din această coaliție de trei partide sunt cei mai rusofili și au fost întotdeauna foarte rusofili; verzii, spre marea mea mirare, ceea ce nu era de așteptat, sunt foarte critici vizavi de Rusia. De exemplu, unul dintre cei doi președinți ai Partidului Verde a vizitat Ucraina acum o lună și ceva și, culmea, spre marea mea surprindere, a pledat pentru înarmarea Ucrainei pentru a se putea apăra împotriva rușilor, lucru care a creat o oarecare neliniște chiar și printre alți colegi de partid, pentru că, în paranteze fie spus, Partidul Ecologiștilor din punctul de vedere al politicilor interne ar fi mai degrabă roșu, adică mai degrabă socialist sau social-democrat, dar uite că în politica externă par a fi mai degrabă aliniați de partea partidelor mai conservatoare. Ideal ar fi, cel mai deștept posibil ministru de externe ar fi un membru proeminent al Partidului Liberal, dar nu știm dacă ei vor obține Ministerul de Externe. Deci, vom vedea. Nu este sigur deloc că acest guvern va avea o poziție mult mai înțelegătoare vizavi de Putin, depinde foarte mult de echilibrul în interiorul noului guvern.”
Europa Liberă: În altă ordine de idei să vorbim și despre conflictele înghețate în această regiune din jurul Mării Negre. Șeful diplomației de la București, acum interimar, Bogdan Aurescu, este promotorul ideii cu privire la implicarea Uniunii Europene în gestionarea și eventuala soluționare a conflictelor prelungite din regiunea Mării Negre. Ar putea să se implice UE mai mult în identificarea unei soluții durabile pentru aceste conflicte prelungite?
Anneli Ute Gabanyi: „Până acum nu mi-am dat seama care guvern din Uniunea Europeană, poate în afară de polonezi, a înțeles vreodată ce se întâmplă în Republica Moldova. În orice caz, Germania care a fost foarte implicată la un moment dat în încercarea de rezolvare atât în cadrul discuțiilor de la Meseberg, dacă ne amintim, între dna Merkel și Medvedev, dar și Germania nu înțelege că federalizarea, care este un fel de cal de bătaie al politicii germane și un fel de pansament pentru toate durerile continentului, dar nu înțelege că în cazul Republicii Moldova federalizarea înseamnă, de fapt, renunțarea la autonomia deciziilor de politică externă și de securitate. Adică a da republicii separatiste autodeclarate Transnistria dreptul de a hotărî decisiv asupra politicii externe a Republicii Moldova ar fi sfârșitul independenței și integrității teritoriale a acestui stat. Și aici am impresia că dacă nu se întâmplă sau nu are loc o schimbare a statutului, în primul rând și a bagajului de cunoștințe în UE, și a dorinței realmente de a confrunta poziția Rusiei, nu văd sensul, dar s-ar putea ca într-o astfel de situație de soluționare ar fi implicată și România. Și dl Aurescu înțelege foarte bine situația din Republica Moldova. Deci, dacă asta ar însemna o implicare și o posibilitate de implicare a României mai mult în eforturile de soluționare, atunci, da, poate.”
Europa Liberă: Pentru că se insistă și pe ideea că noul executiv de la Berlin ar putea să bată palma cu Kremlinul referitor la identificarea unei soluții pentru problema transnistreană, credeți că înțelegerile atât de ușor ar putea să fie pe placul Berlinului, Moscovei și Chișinăului?
Anneli Ute Gabanyi: „Nu-mi imaginez că există o soluție care ar putea să placă și Chișinăului, și Moscovei. Aici este problema, pentru că la Chișinău avem totuși un guvern care gândește pro-european și gândește pro-interesele fundamentale ale Republicii Moldova, dar în ceea ce privește Germania, într-adevăr, n-aș putea să spun. Știu că în cabinetul doamnei Merkel au existat și până la sfârșit chiar persoane care înțelegeau problema Republicii Moldova și care erau interesate de soarta Republicii Moldova și care, mai ales, au înțeles importanța geostrategică a Republicii Moldova și eu nu încetez să subliniez această importanță, dacă ne gândim că Republica Moldova este, într-un fel, ultimul baraj înaintea Ucrainei și ultima legătură între Ucraina și Uniunea Europeană. Dacă Republica Moldova ar cădea în dependența Rusiei, soarta Ucrainei va fi pecetluită, pentru că atunci ar fi un sandvici între Est și Vest.”
Europa Liberă: Odată cu plecarea de la putere a doamnei Merkel, credeți că se va schimba sau se va menține interesul Germaniei pentru soluționarea problemei transnistrene?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu am cunoscut în decursul anilor, și mai ales în anii în care social-democrații erau la putere cu verzii de atunci, care erau niște ecologiști foarte antioccidentali și care erau foarte orientați, ca și social-democrații de atunci, către bunăvoința Rusiei. Îmi amintesc că ei pledau foarte tare pentru ca Republica Moldova să se alinieze, în sfârșit, cu Rusia și, în general, din această parte îmi amintesc cu groază cum am auzit voci care spuneau – și voci cu răsunet și cu importanță în cazul Partidului Social-Democrat – că noile state membre ale Uniunii Europene și ale NATO, adică statele din fostul est al Europei ar complica și, într-un fel, ar deranja relațiile între statele occidentale membre și Rusia. Și, de altfel, acest lucru a fost spus chiar și în prezența unui fost ambasador al Republicii Moldova într-un cadru festiv și într-un cadru oficial. Și îmi amintesc că ne-am întreținut după aceea și am fost amândoi îngroziți de această constatare. Deci, eu nu știu, sunt sceptică.”
Europa Liberă: Și totuși, iată, odată cu venirea noii puteri în Republica Moldova după ce Maia Sandu a câștigat scrutinul prezidențial și partidul pro-prezidențial PAS acum e la guvernare, ei reiterează cererea privind retragerea completă și necondiționată a trupelor rusești din regiunea transnistreană, reacția Rusiei nu totdeauna este pe potriva așteptărilor Chișinăului, dar până la urmă ar trebui să se găsească un compromis și pe acest subiect?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu nu văd ce ar putea să-i facă pe ruși să se retragă din Transnistria, să renunțe la acest instrument de a bloca integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și în NATO. Ce ar putea Occidentul să ofere Rusiei în schimb?”
Europa Liberă: Păi, Nord Stream 2 nu e o ofertă bună pentru Rusia?
Acesta este planul Rusiei și ar putea fi dejucat numai în Marea Neagră
Anneli Ute Gabanyi: „Dacă am fi dorit ca să obținem ceva în schimb, acest lucru ar fi trebuit să fie negociat înainte, adică rușii niciodată n-o să dea ceva dacă au obținut deja ceea ce au dorit. Și ei au obținut din partea cancelarului Schröder acest minunat cadou, iar Schröder este încă extrem de prieten cu dl Putin și este și EO al unei foarte importante firme rusești și câștigă bani grei. Este o rușine pentru Germania, dar, ciudat, nu este o temă care se discută prea mult în media noastră. Îmi amintesc că acum câțiva ani, sunt vreo 12-13 ani, chiar la Chișinău am prezentat ideea unei soluționări a acestei probleme, de altfel și a problemei Ucrainei pe atunci, propunând ca statele occidentale să negocieze problema aceasta cu Rusia după exemplul negocierii neutralității Austriei în 1955, când trupele rusești, care erau atunci trupe ocupante în Austria, s-au retras din Austria. E adevărat că atunci se retrăseseră și trupele occidentale din Austria, dar propunerea mea a fost atunci ca statele occidentale să garanteze, într-un fel, pentru că nici în cazul Austriei nu a fost adevărată garanție, dar să „garanteze” neutralitatea acestor două țări. În cazul Republicii Moldova, oricum neutralitatea era fixată în Constituție și integrarea Ucrainei în NATO oricum nu era posibilă, pentru că am văzut exemplul din 2008. Și cred că atunci Rusia ar fi putut să fie interesată să obțină aceste garanții și să ofere acestor două țări o independență mai mare, însă această ocazie s-a pierdut și nu văd ce am putea să oferim Rusiei pentru ca să nu strângă cureaua și mai mult în jurul acestor țări, într-un fel construind din nou Novaia Rossia, de la Ucraina în jurul Mării Negre până înspre Moldova. Cred că acesta este planul Rusiei și ar putea fi dejucat numai în Marea Neagră, probabil.”
Europa Liberă: Cum vedeți perspectiva Republicii Moldova, încotro acest stat?
Anneli Ute Gabanyi: „Dacă Republica Moldova rămâne ferm pe o poziție de pro-occidentalism, dacă Republica Moldova se orientează și în domeniul comerțului, ceea ce s-a și întâmplat, în problema gastarbeiterilor, și atunci, dacă Republica Moldova ține acest curs și dacă reușește și să-i convingă pe occidentali că tinde spre o reformă a țării, fără ca această reformă să poată fi realizată în doi timpi și trei mișcări, deci dacă este convingătoare, eu totuși cred că Republica Moldova, având acest statut de neutralitate, poate să se salveze din strânsoarea Rusiei.”
Europa Liberă: Dar la București crește numărul politicienilor care acreditează ideea că mai degrabă Unirea ar fi soluția decât parcursul european, pentru că de la Bruxelles nu se oferă o perspectivă clară pentru statele din Parteneriatul Estic că ar putea să adere la UE.
Anneli Ute Gabanyi: „Eu nu văd cum România ar putea să realizeze o unire cu Republica Moldova. Noi avem exemplul german și vedem și după 30 de ani două lucruri: în primul rând, mijloacele financiare pentru astfel de uniune ar fi absolut peste puterile României, deja au întrecut și puterile financiare ale Germaniei și, în al doilea rând, nu ar crea în mod necesar o apropiere și spirituală. Acest lucru îl vedem și aici. După 30 de ani, încă avem o Germanie divizată în două, divizată în spirit și în mentalitate și cred că nu ar fi în folosul nici al României, nici al Republicii Moldova. Republica Moldova este acum un stat independent. Mai degrabă aș pleda în continuare pentru a se separa de Transnistria. Transnistria este atât de diferită de Republica Moldova, de restul de Basarabia, indiferent ce se întâmplă cu Transnistria, dacă rușii o vor, s-o ia.”
Europa Liberă: Cum? Este Ucraina.
Anneli Ute Gabanyi: „Știu. Teza o prezintă mulți alții și acum a devenit mai dificil, însă, cel puțin, eventual numai amenințând că nu vor dori neapărat să rămână uniți cu Transnistria ar putea să pună în mișcare anumite lucruri. Eu nu sunt politician, știu că este foarte greu și depinde, într-adevăr, de circumstanțe, dar pe de altă parte, Transnistria – am văzut acum și în discuția cu gazele, cu datoria pe care Chișinăul trebuie s-o plătească, datoria istorică pentru gazele livrate Transnistriei pentru cele două întreprinderi ș.a.m.d. – este o piedică la piciorul Republicii Moldova și nici nu-mi pot închipui ca un politician, nici astăzi, așa cum a fost și acum 20 de ani, poate să pronunțe această ipoteză sau această ipoteză de lucru. Totuși, aceasta ar fi salvarea.”
