Ultima oară când Rusia a cerut Statelor Unite să-și reducă prezența diplomatică la Moscova a fost în 1986. Rezultatul, spune omul care ocupa a doua poziție în ierarhia ambasadei americane, a fost că amirali au ajuns să curețe toalete, diplomații au trebuit să care sticle cu lapte sau să conducă autobuzul școlar și multe, multe altele. Un articol semnat de Mike Eckel pentru Currentime.tv.
Ordinul președintelui rus Vladimir Putin de reducere cu 755 de oameni a personalului misiunii diplomatice americane în Rusia semnalează întoarcerea la o tactică nemaivăzută de mulți ani în relațiile bilaterale. De 31 de ani, mai precis. În octombrie 1986, autoritățile sovietice au ordonat reducerea cu 200 de oameni a personalului de la misiunea americană.
La vremea aceea, numărul doi în ambasadă era Richard Combs. Acum, pensionat din diplomație, Combs a rememorat într-un interviu cu Europa Liberă ce s-a întâmplat în 1986.
„În 1986 – a spus Combs – sovieticii au retras tot personalul local, sovietic, cam 200 de oameni în total. Ei făceau toată munca grea. Aveam sovietici în posturi de bucătari și cameriere, șoferi, mecanici, instalatori și așa mai departe. Așa că a trebuit, firește, să găsim o metodă de a ocupa noi înșine aceste funcții. Iar munca era grea, la modul propriu. Am descoperit cu surpriză câte lucruri grele trebuie aduse într-o ambasadă – și totul trebuia adus de la gară la vamă, apoi la ambasadă. Asta a fost o mare problemă, logistica funcționării unei ambasade mari, importante, lipsită dintr-o dată de cam 200 de angajați sovietici”.
Combs ne-a spus că în 1986 nu a fost expulzat, de fapt, nici un diplomat american.
„Sigur, de-a lungul anilor au existat expulzări. Dar atunci, cu acea ocazie, Ministerul rus de externe și guvernul sovietic au decis să dea afară toți localnicii de la ambasada din Moscova și consultatul din Leningrad.”
Combs a spus că atmosfera de la ambasadă în 1986 era deosebită.
„Noi eram în prima linie a războiului rece, cum ar veni… Așa că nivelul de motivare în ambasadă era ridicat. Prima reacție a fost: La naiba, o să ne descurcăm singuri, fără ruși, fără sovietici! Și o vreme ne-am chiar descurcat. Dar a trebuit să facem programări de serviciu – cine curăță toaletele, cine aduc laptele etc., într-o schemă din care făcea parte toată lumea cu excepția ambasadorului și a mea. În practică, asta însemna că în cutare zi un număr mare de diplomați și angajați își puneau salopetele și făceau munca grea pe ziua respectivă… Pe de altă parte, au fost și aspecte amuzante și mai puțin amuzante. Cum să dai o petrecere la ambasadă dacă n-are cine să gătească și să servească, nimeni care să facă curat? Așa că activitățile ne-esențiale ale ambasadei au avut de suferit – mai mult decât cele cu adevărat importante, legate de culegerea și transmiterea de informații.”
Combs și-a amintit că din fericire în vremea aceea se construia o nouă clădire pentru ambasada de la Moscova, așa că se aflau acolo membrii forței de construcții din marina militară americană – iar acei oameni pricepuți au suplinit în mare măsură plecarea sovieticilor.
„Am găsit și alte soluții. De pildă, ambasada Filipinelor avea un personal destul de numeros și multe rude rezidente, așa că am făcut de îndată angajări”.
Combs ne-a mai spus că o mare parte din proviziile alimentare ale ambasadei - lapte, fructe și legume - veneau în 1986 cu trenul de la Helsinki, dar ele trebuiau aduse de la gară la ambasadă și cărate.
„După o vreme, acest efort a devenit foarte obositor. Tot cu acea ocazie am descoperit ce cantități enorme de obiecte grele intră zilnic într-o ambasadă – inclusiv saci cu corespondență”, a mai spus Combs. El a remarcat că sovieticii au procedat foarte șmecher în 1986 – au știut că misiunea diplomatică rusească din Statele Unite nu are angajați locali, americani, așa că o ripostă „în oglindă” americană era exclusă.
