Așa cum o anunțasem imediat pe blogul Criza din Ucraina, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, de la Constantinopol, a recunoscut joi 11 octombrie autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care era teoretic dependentă până acum de Patriarhia Rusiei.
Este o primă etapă spre „Tomos”, ceea ce în greacă înseamnă „tăierea”, „ruperea”. Este o grea lovitură pentru Putin și pentru ambițiile sale eurasiatice.
La încheierea Sinodului de la Constantinopol (Istanbul) a fost ridicată automat și excomunicarea, lansată de la Moscova, sub care era menținută Biserica Ortodoxă a Kievului.
Autonomia națională și regională, autocefalia așa cum este cunoscută la ortodocși e străină restului lumii creștine.
În august deja a avut loc la Istanbul Synaxis-ul – Adunarea generala a episcopilor – Patriarhiei Ecumenice a Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, la care s-a discutat problema acordării autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Episcopii la Istanbul confirmaseră atunci faptul că Patriarhia de Constantinopol are dreptul să acorde autocefalie chiar dacă alte biserici se opun acestui act.
Dintre cele 14 biserici ortodoxe autocefale, cea a Rusiei, cu 150 milioane credincioși, este cea mai mare din lume, iar Rusia lui Putin și a Patriarhului Kirill, fost coleg al lui Daniel al României, a acceptat întotdeauna doar cu mare greutate să se considere egală celorlalte, sau subordonată în vreun fel Patriarhului Ecumenic de la Istanbul.
Cele 12.500 de parohii ucrainene formau până acum o treime din totalitatea posesiunilor bisericii ruse...
Cele 12.500 de parohii ucrainene formau până acum o treime din totalitatea posesiunilor bisericii ruse. Pierzând Ucraina, Biserica Ortodoxă Rusă devine astfel doar o biserică normală și nu mai este rivala celei de la Constantinopol.
Este, de asemenea, o mare lovitură pentru patriarhul rus Kirill, cel la care a mers Daniel să îi ofere ajutor în chestiunea ucraineană. Kirill va rămâne în istorie ca cel care a pierdut Ucraina.
Biserica Ortodoxă a Kievului a fost supusă Moscovei încă din sec. al XVI-lea. Visul de autocefalie, de independență, datează de un secol, dar a recăpătat avânt după ocuparea Crimeei și intervenția militară a Rusiei în Donbas, în Estul Ucrainei.
Petro Poroșenko s-a folosit mult de cauza autocefaliei, una din promisiunile lui de campanie.
Patriarhul rus Kirill nu s-a arătat păstor de suflete creștine independent și a sprijinit Rusia și pe Putin. Războiul a făcut peste 10.000 morți în patru ani, din 2014 încoace, ortodocșii se omoară între ei, dar Patriarhul de la Moscova nu a scos un cuvânt, ba chiar a luat partea lui Putin.
Chiar pe teritoriul Ucrainei, popi supuși Moscovei au refuzat să îngroape militari morți în luptele cu separatiștii din Donbas.
Ba chiar, Kirill al Moscovei a reușit să stârnească dușmănia Patriarhului Bartolomeu de la Istanbul, boicotând în 2016 conciliul ortodox din Cipru, care fusese pregătit vreme de o jumătate de secol, asta pentru că Kirill (și Rusia) dorea un statut special. Așa încât, Bartolomeu a acordat joi autocefalia bisericii ucrainene.
Kirill stârnise de altfel un moment comic în martie anul acesta la Sofia, în momentul unei vizite acolo, când s-a simțit lezat de faptul că premierul bulgar Boiko Borisov a mulțumit, printre altele, României pentru participarea sa la războiul de eliberare de turci din 1877-1878.
Nemulțumirea afișată public de patriarhul rus Kirill a produs o reacție violentă a vicepremierului bulgar Valeri Simeonov, ieșit din partidul ultra-naționalist Ataka, acesta numindu-l pe patriarhul Kirill „agent KGB” (sub numele Mihailov) și „Табачный митрополит!" („Mitropolitul țigărilor”, sau „Monseigneur tutun”, pentru traficul de țigări de care e acuzată patriarhia Rusiei).
Carevasăzică până și naționaliștii bulgari sunt sătui de ruși. Asta contrastează total cu atitudinea Patriarhului României Daniel, care, în decembrie 2017 la Moscova, a condamnat voalat faptul că biserica ortodoxă ucraineană nu mai vrea să se supună Moscovei.
Patriarhul Daniel s-a dus la Moscova să aducă un sprijin bisericii ruse și Kremlinului...
Puțini au remarcat atunci că deși nimeni nu-l mandatase pe Daniel să facă asta. Patriarhul Daniel s-a dus la Moscova să aducă un sprijin bisericii ruse și Kremlinului împotriva autocefaliei bisericii ucrainene, care, iată, de acum înainte este reală.
Daniel și Patriarhul Kiril al Moscovei sunt vechi prieteni din vremea colaborării strânse dintre KGB și Securitate și când amândoi au trăit o vreme în Elveția înainte de 1989.
Daniel a zis la Moscova că "Biserica lui Hristos nu poate fi distrusă, chiar dacă este răstignită”, făcându-se că uită că Hristos nu a întemeiat o biserică, ci, involuntar, o nouă credință.
Biserica rusă l-a excomunicat pe Filaret, când acesta a scos Patriarhia Kievului de sub controlul Moscovei, în 1992.
Peisajul religios ucrainean e de fapt mult mai complicat decât cel din Moldova (sau cel din Macedonia), unde există o biserică ortodoxă ce ține de Moscova și una locală, autocefală.
In Ucraina, pe lângă puternicul catolicism și branșa greco-catolică, există nu două, ci trei biserici ortodoxe: Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei (BOU-PM), Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală (BOUA).
Cea a Patriarhatului de Kiev a fost creată abia acum 25 de ani, imediat după independență, și condusă din 1995 de patriarhul Filaret. Aceștia sînt considerați schismatici, folosesc doar ucraineana la slujbă și se consideră urmașii mitropolitului Petru Moghilă, sau Movilă, sfântul cărturar moldovean, a cărui familie a dat o serie de domnitori în Moldova și Valahia.
Cum au ajuns România și Moldova să se afle în vecinătatea Rusiei
Rusia nu a ajuns în imediata vecinătate a Moldovei decât după Tratatul de Pace încheiat în Decembrie 1791 la Iaşi, prin care se confirma pacea de la Kuciuk Kainargi şi recunoaşterea ocupării Crimeei și a litoralului nord al Mării Negre de către Rusia, când imperiul țarilor s-a întins până la Nistru, iar problemele pentru țările române n-au făcut decât să înceapă.
A urmat războiul ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia Rusia avea să anexeze sudul Basarabiei. Acea anexare avea de altfel să fie repetată după al Doilea Război Mondial, când regiunea (Bugeacul) avea să fie încorporată Ucrainei.
Biserica ortodoxă rusă a amenințat cu proteste de stradă în Ucraina dacă un patriarhat independent de Moscova va fi recunoscut de Constantinopol.
Biserica ortodoxă rusă a anunțat deja că a rupt o parte dintre legăturile sale cu Patriarhatul Constantinopolului, cu care întreține relații dificile.
Asistăm deja la confiscarea ilegală de biserici ortodoxe în Ucraina...
"Asistăm deja la confiscarea ilegală de biserici ortodoxe în Ucraina. Credincioșii sunt în defensivă", a declarat mitropolitul Iilarion, responsabil cu diplomația la Patriarhatul Moscovei.
"Putem să ne imaginăm ce se va întâmpla dacă aceste uzurpări sunt aprobate oficial de autorități și capătă un caracter sistematic. Evident, oamenii vor ieși în stradă și vor apăra ce e sfânt pentru ei", a spus el.
Serbia de partea Rusiei
Patriarhul Irineu al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a avertizat pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu împotriva ”amestecului în problemele bisericii ucrainene”, precum și în Macedonia și Muntenegru.
Într-o scrisoare către Bartolomeu, Ireneu susține că numai Biserica Ortodoxă Rusă are drept canonic și istoric la organizarea bisericească în Ucraina.
Potrivit lui Ireneu, Patriarhia Ecumenică, intervenind în treburile Bisericii din Ucraina „împotriva voinței Bisericii Ortodoxe Ruse“, introduce noi parametri și o „activitate distructivă“ în Ortodoxie – și afirma ca există planuri similare pentru „Biserica Ortodoxă Macedoneană“.
Despre autocefalia Bisericii din Ucraina patriarhul sârb spune ca este ”foarte riscantă, chiar catastrofala“ pentru unitatea Sfintei Ortodoxii, iar Biserica Ortodoxa a Ucrainei cu Patriarhia la Kiev o catalogheaza drept ”schismatica”.
O astfel de decizie, în opinia patriarhului, va însemna și o atitudine nefrățească față de Biserica Rusă.
Ireneu pune semnul egalitatii intre „liderii schismei din Muntenegru și Ucraina” și consideră că, la fel ca în Macedonia, „situația din Muntenegru este legată de Ucraina”.
----
Mitropolia Moldovei refuză deocamdată să comenteze distanțarea Bisericii ortodoxe ucrainene de Patriarhia Rusă. Vicarul mitropolitan, Episcopul Ioan de Soroca, ne-a spus că o poziţie oficială va fi formulată după ce va fi coordonată cu Patriarhia Moscovei, căreia Mitropolia Moldovei i se subordonează canonic. Episcopul Ioan ne-a mai spus că în pofida acestei subordonări, Mitropolia dispune de suficientă libertate:
Biserica ortodoxă din Moldova se supune doar aşa Patriarhiei Ruse...
„Biserica ortodoxă din Moldova este biserică independentă condusă de ÎPS Mitropolit Vladimir şi se supune doar aşa Patriarhiei Ruse. Suntem idependenţi în toate activităţile noastre. Slujim în limba română. Rostim predici în limba română. Facem activităţi pentru poporul din R. Moldova. Nu suntem afectaţi cu nimic de biserica rusă.”
Cată independenţă revendică şi mai ales obține Mitropolia Chișinăului şi a întregii Moldove, precum afirmă episcopul Ioan, l-am întrebat de Romeo Cemîrtan, cercetător științific și doctor în teologie la Chișinău:
„Cred că asemenea afirmaţii din partea reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei sunt pentru a linişti spiritele, pentru a amâna discuţii incomode care urmează să vină.”
El spune că fiecare biserică e ca o familie, iar în cazul Moldovei vorbim despre o familie dezbinată.
„Unde din altă ţară, din altă familie îţi dictează, îţi îndreaptă, îţi recomandă ce ai de făcut, cu ai de făcut şi din păcate nu în interesul familiei respective, ci a celei care dictează. Situaţia e dramatică. Ucraina a înţeles asta şi politicienii din Ucraina au luat hotărâri foarte drastică, ca în război. Pentru că dacă eşti în război cu o ţară care are structuri religioase ce au influenţă asupra ţării tale, trebuie să iei măsuri ca aceste influenţe să fie minimale.”
Teologul aminteşte că şi în R. Moldova s-a încercat în 1992 o distanţare parţială de influenţa religioasă rusească şi revenirea în sânul bisericii ortodoxe româneşti prin crearea Mitropoliei Basarabiei, în pofida mai multor ameninţări din partea Rusiei. Mitropolia Basarabiei însă nu a fost înregistrată de autorităţi şi abia după o decizie CEDO din 2001 a fost recunoscută. De atunci, Moldova are două biserici ortodoxe, una subordonată Patriarhiei Moscovei, şi cealaltă – Patriarhiei Române.
Teologul Romeo Cemîrtan spune că recunoaște independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene are implicaţii directe pentru R. Moldova:
Pentru R. Moldova e un semn foarte clar că nu putem sta pe două scaune...
„Pentru R. Moldova e un semn foarte clar că nu putem sta pe două scaune şi privi în două părţi. Vă daţi seama că dacă Ucraina a reuşit într-adevăr să devină independentă spiritual, noi pe fonul lor suntem prea evidenţiaţi că suntem sub tutela Moscovei. Va fi clar că rămânem o armă pentru a crea probleme Ucrainei. Va fi clar după răspunsul Mitropoliei Moldovei ce vom face mai departe. Dar mă tem că şi la noi, ca la Moscova comanda o să vină de la sediul PD de guvernământ.”
După părerea teologului este puţin probabil ca precedentul din Ucraina să dea idei pentru clerul din R. Moldova.
„Noi nu putem să avem autocefalie. De ce? Pentru că Patriarhia din Constantinopol ştie că noi nu suntem o naţiune aparte de români. Deci noi suntem apriori parte a spiritualității şi bisericii române.”
Romeo Cemîrtan se declară convins că în câţiva ani adevărul va triumfa, iar schimbarea se va produce chiar din interiorul bisercii ortodoxe. Până atunci însă Moldova mai are de trecut un test – apropiata vizită a Patriarhului rus Kirill, care capătă o cu totul altă conotaţie după precedentul din Ucraina. După părerea teologului, se va încerca încetățenirea ideii că Moldova este antipodul Ucrainei şi că spiritualitatea rusă are un sprijin larg. Aceste mesaje probabil vor avea priză la mulţi enoriaşi, dar vor fi contestate tacit de unii înalţi demnitari din piramida puterii.
