Acest reprezentant ar urma „să asigure un proces decizional bazat pe drepturile omului în perioada situației de urgență”. Cererea a venit la o zi după ce mai mulți apărători ai drepturilor omului și-au arătat îngrijorarea față de multiplicarea mesajelor de ură mai ales în spațiul virtual.
Dacă am compara mesajele de ură cu țintele spre care îndreaptă pușca un lunetist, apoi în cătare sunt pacienții infectați cu virusul COVID-19, iar mai nou toți cetățenii moldoveni din diasporă, nevoiți să revină acasă din cauza pandemiei. Alegoria o sugerează avocatul poporului, Mihail Cotorobai, care, într-o declarație publicată miercuri a constatat că reprezentanții diasporei sunt văzuți ca vinovații declanșării crizei de coronavirus în Republica Moldova. Mesajele care „stigmatizează, exclud și fac ca anumite categorii ale populației să fie mai vulnerabile la violență și atacuri sunt incompatibile cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului”, constată avocatul poporului.
Și Consiliul de presă a cerut joi, 2 aprilie, jurnaliștilor să nu admită discriminarea sau discursurile de ură în comentariile la articolele despre pandemia cu COVID-19, amintind că redacțiile sunt responsabile atât pentru conținutul jurnalistic difuzat, cât și pentru conținutul comentariilor plasate de public ca reacție la articole.
Mulți dintre ei aleg să vorbească despre pandemie adresându-se publicului ca unui electorat
Irina Corobcenco din cadrul Asociației Promo-Lex, specializată pe identificarea discursului de ură, monitorizează îndeaproape modul în care evoluează mesajele instigatoare în ultimele săptămâni. Acestea sunt prezente preponderent în spațiul virtual – pe rețele sociale sau în secțiunea de comentarii de pe site-urile instituțiilor de presă și, din păcate, nu sunt moderate în niciun fel, prin urmare sunt văzute și chiar apreciate de alți utilizatori ai internetului. Irina Corobcenco mai constată promotori ai discursului de ură sunt și politicienii – atât cei de la guvernare, cât și cei din opoziție:„Mulți dintre ei aleg să vorbească despre pandemie și starea de urgență adresându-se publicului ca unui electorat și nu ca unei societăți care se află într-o stare de urgență și are nevoie de mesaje de încurajare. (...) Probabil ar fi bine ca autoritățile, pe lângă mesajele de susținere a medicilor care se află în prima linie, să aibă și un mesaj prin care să-i îndemne pe cetățenii Republicii Moldova să fie atenți unul cu celălalt, să se ajute unul pe celălalt, fiindcă acest lucru (discursul de ură n.r.), de fapt, nu ne va ajuta pe nimeni în situația în care suntem și vom avea mai mult de pierdut decât de câștigat.”
Asociația Promo-lex a fost una dintre organizațiile neguvernamentale care au dezaprobat, pe 9 martie, imediat după ce a fost anunțat primul caz de infectare cu virusul COVID-19, mesajul primului ministru Ion Chicu, care într-o ieșire publică a acuzat pacienta „de iresponsabilitate totală”, la fel și comportamentul președintelui Igor Dodon care într-o conferință de presă a dezvăluit identitatea femeii.
Noi acum avem nevoie de o solidaritate enormă și să ne protejăm reciproc
Cum poate fi explicată tendința oamenilor de a căuta un țap ispășitor în aceste zile, când, dimpotrivă, se așteaptă ca lumea să dea dovadă de solidaritate și toleranță? Prin frică, spune sociologul Ion Jigău, directorul CBS-Axa, care constată că în aceste luni unitatea societății moldovene, de fapt, a întregii lumi, e pusă la grea încercare:
„Se mai amestecă și politicul aici, pe deasupra, în timp de criză, de pandemii, oamenii nu înțeleg ce se întâmplă, or, ei acest virus nu îl văd, nu înțeleg cât de perfid este. Deci, sunt un ghem de probleme care e greu de spus cum le vom depăși. Noi acum avem nevoie de o solidaritate enormă și să ne protejăm reciproc.”
Apărătorii drepturilor omului se arată îngrijorați de faptul că, în prezent, pedepsirea unui comportament discriminatoriu și instigator la ură, mai ales în spațiul virtual, este aproape imposibil din cauza unei norme învechite. În 2016 a fost votat în Parlament, în primă lectură, un proiect de lege adaptat la cerințele vremii, însă așa și nu a mai ajuns să fie dezbătut în lectură finală. Deputații și ONG-urile care susțin proiectul s-au convocat împreună în speranța să caute formulele cele mai bune la începutul lunii martie, însă promovarea legii a fost din nou „blocată” ... de data aceasta de epidemie.
