Procesul oficial de separare a Marii Britanii de UE a fost declanșat miercuri. Urmează cel puțin doi ani de negocieri pe parcursul cărora va fi decis și statutul cetățenilor Uniunii Europene stabiliți în Regatul Unit. Ce-i poate aștepta după încheierea acestor negocieri, inclusiv pe mulți originari din Republica Moldova cu și fără cetățenie română? Una dintre temele convorbirii cu jurnalistul de la Londra Petru Clej.
Europa Liberă: Premierul britanic Theresa May şi președintele Consiliului European Donald Tusk au declanșat miercuri oficial procesul de separare a Marii Britanii de UE. Urmează cel puțin doi ani de negocieri la capătul cărora Regatul Unit nu va mai fi membru al UE... Dvs. ce priorități ale acestor negocieri ați scoate în evidență ca fiind cele mai sensibile?
Petru Clej: „Depinde din punctul cui de vedere. Sigur că Marea Britanie are unele priorități, UE are altele. Dar în linii mari, cred că sunt două mari priorități care vor figura în capul listei negocierilor.
Prima este statutul celor peste patru milioane de cetățeni, și anume circa 3,2 milioane de cetățeni a UE, care se află în Marea Britanie și circa un milion de cetățeni britanici care se află în statele UE. Ce se întâmplă cu ei după ce Marea Britanie iese din UE probabil în 29 martie 2019? Care vor fi drepturile lor de a munci, de a trăi, drepturile de a obține beneficii sociale? De asemenea ce se întâmplă cu cei care sosesc în continuare, cetățenii europeni care vin în Marea Britanie după 29 martie 2017 până pe 29 martie 2019 și cetățeni britanici care sosesc în celelalte țări a UE ca să lucreze, să trăiască după această dată? Pentru că până atunci rămân în vigoare legile UE.
A doua prioritate ar fi negocierea notei de plată pe care Marea Britanie va trebui să o plătească după ieșirea Marii Britanii din UE ca parte a obligațiilor asumate până acum către UE și în continuare sunt datorii care continuă.”
Europa Liberă: Deci e vorba de „Citizens first!", cum s-a exprimat un oficial european în acest context. Cetățenii, deci, înainte de toate... Au fost deja declarații potrivit cărora acest principiu trebuie pus la baza noilor relații dintre Regatul Unit și UE... Ce piedici sau abordări diferite la Londra și Bruxelles pot exista în această privință?
Petru Clej: „În principiu, nu cred că e cineva care să facă obiecții prea mari la acordarea de drepturi similare celor de-acum, celor peste patru milioane de cetățeni, dar știți cum e – diavolul este în detalii. Care este definiția unei persoane care se află în Marea Britanie sau în țările UE, cum dovedești de cât timp te afli, care va fi data limită când separi persoanele care vor avea aceleași drepturi după martie 2019 și cele care nu vor avea? Deci, există foarte multe chestiuni de amănunt, detaliu, și aceste lucruri vor apărea probabil după luna mai-iunie 2017, când negocierile vor începe cu adevărat, pentru că va trebui să aibă loc un summit al UE pe 29 aprilie anul acesta ca să mandateze echipa de negociatori, comisia condusă de comisarul Michel Barnier să negocieze, să restabilească obiectivele de negocieri.
Să nu uităm, de asemenea, că luna viitoare au loc alegeri prezidențiale în Franța, de fapt, în aprilie turul 1, în mai – turul 2, iar în septembrie – alegeri parlamentare în Germania. E un nor care planează asupra negocierilor, pentru că de fapt Franța și Germania sunt țările motor ale UE și în fond nimic nu se decide definitiv fără voința Franței și a Germaniei.”
Europa Liberă: Premierul român Sorin Grindeanu a spus că prioritatea Guvernului este acum protejarea drepturilor cetățenilor români în Marea Britanie…Dar, în opinia Dvs., protejarea drepturilor cetățenilor europeni va fi în grija „colectivă”, să spunem așa, a comunității celor 27 care rămân sau a fiecărei țări membre a UE?
Petru Clej: „Mă bucur că ați pus această întrebare, pentru că există un fel de înțelegere greșită la nivelul cetățenilor, dar văd că și la nivelul statelor, cel puțin în modul de exprimare. Negocierea se face de Uniune ca atare, este o echipă mandatată de către Consiliul European, deci 27, care cum spuneam este o echipă condusă de comisarul Michel Barnier din partea Comisiei Europene, există și o echipă de negociere din partea Parlamentului European condusă de Guy Verhofstadt și este un principiu esențial că nimeni nu are voie să negocieze bilateral pe din dos. Deci, lucrurile se negociază în cadrul UE și după care o singură voce negociază cu Marea Britanie.”
Europa Liberă: Există în Regatul Unit și cetățeni moldoveni care nu au și cetățenia României... Credeți că autoritățile moldovene au vreo posibilitate de a proteja cumva interesele acestora, în condițiile în care este de presupus o înăsprire a acțiunilor îndreptate împotriva imigrației ilegale?
Petru Clej: „În Marea Britanie, potrivit staticilor oficiale din 2015, erau 11 mii de cetățeni ai Republicii Moldova, pe lângă cei 233 de mii de cetățeni ai României. Acum, care este raportul câți dintre cei care au fost declarați cetățeni ai României au și cetățenia Republici Moldova este greu de stabilit. Părerea mea e că majoritatea cetățenilor Republici Moldova care se află în Marea Britanie au și cetățenia română care le acordă aceleași drepturi ca tuturor celorlalți cetățeni europeni. Ceilalți care sunt numai cetățeni ai Republicii Moldova clar că sunt acolo pe permise de muncă și situația lor evident nu se schimbă în perioada următoare.
În ceea ce privește cetățenii Republici Moldova care sunt și cetățeni ai României, și în general toți cetățenii europeni, ei dacă primesc aceleași drepturi ca și înainte de 29 martie 2017, au dreptul ca să-și regularizeze situația. Dacă au fost timp de cinci ani să facă cerere de rezidență permanentă, problema este că e extrem de greoaie această procedură, e un formular de 85 de pagini de completat și nu asta ar fi problema, dar trebuie documente doveditoare ale prezenței aici, cum ar fi intrări și ieșiri din țară. Or, pentru cetățenii europeni, acest lucru e mai greu, pentru că călătorești liber, nu se mai pun ștampile în pașaport, de multe ori când intri pe la Dover, Calais, nu se face controlul individual al pașapoartelor. Deci, deocamdată este neclar cum va fi dovedită prezența aici în ultimii cinci ani.
Sigur că întrebarea e ce se întâmplă cu cei care au stat mai puțin de cinci ani la data 29 martie 2019. Aici e diferența. Înțeleg din relatări că Parlamentul European, echipa de negociatori dorește ca absolut toată lumea care se află în Marea Britanie înainte de 29 martie 2019… dorința e ca ei să primească aceleași drepturi după ieșirea din Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Momentul declanșării Brexit-ului este unul istoric „după care nu mai există o cale de întoarcere”, cum s-a exprimat dna May. Ce ar însemna asta pentru componentele aparte ale UE?
Petru Clej: „E un moment istoric și-mi aduc aminte că vorbeam tot la Europa Liberă înainte de referendumul din 2016, spuneam că acest referendum era important pentru că creează un precedent. Iată precedentul s-a creat. Marea Britanie este prima țară care iese din UE și țările care rămân, cele 27, vor învăța o lecție și cum spunea președintele Tusk „lucrul bun care iese din această afacere este că aceste țări vor strânge rândurile și vor întări într-un fel uniunea”. Sigur asta este declarația lui Tusk. Rămâne de văzut dacă ieșirea Marii Britanii va întări uniunea sau nu, pentru că există multe semne de întrebare. Iată sunt alegerile prezidențiale din Franța unde candidata Marine Le Pen, lidera Frontului Național, este foarte critică la adresa Uniunii Europene. Sunt multe alte țări în care opinia publică este nemulțumită… Deci acest Brexit va testa viabilitatea Uniunii Europene „până la distrugere”, ca să traduc o expresie din limba engleză.”
Europa Liberă: Dar pentru Regatul Unit, pornind de la tendințele separatiste?
Petru Clej: „Pentru Regatul Unit este un salt în necunoscut. De fapt, pentru toată lumea e un salt în necunoscut. Pentru Regatul Unit o problemă în plus sunt națiunile componente, acum mă refer în primul rând la Scoția, care dorește să organizeze un nou referendum pentru independență. Sigur că premierul Theresa May se opune și referendumul pentru independență nu poate fi convocat fără aprobarea Londrei. Dar mai periculoasă este tendința separatistă în Irlanda de Nord, unde un referendum este mult mai ușor de convocat și paralel cu un referendum în Republica Irlanda pentru aderarea Irlandei de Nord la Republica Irlanda, și în felul acesta Irlanda de Nord, care a votat în referendumul din 23 iunie 2016 cu 55 la 45 la sută în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană, Irlanda de Nord ar putea rămâne în UE ca parte a Republicii Irlanda. Iată unul dintre efecte: ar putea fi dezmembrarea Regatului Unit în actuala sa formă.”
