Linkuri accesibilitate

Când sabotăm Europa, Moscova ni-l trimite pe Kozak


Dmitri Kozak

Într-un stat slab, cu instituții captive, nimeni nu poate spune că trimisul lui Putin nu ar avea șanse de reușită. Mai mari azi, decât în 2003.

Vitalie Ciobanu în studioul Europei Libere la Chișinău
Vitalie Ciobanu în studioul Europei Libere la Chișinău

După ce a reacționat virulent la rezoluția Parlamentului European, săptămâna aceasta puterea de la Chișinău a venit cu mesaje mai optimiste, mai așezate, dar nu în sensul luării în considerare a criticilor de la Strasbourg, adică validarea alegerilor de la Chișinău. Coordonatorul Plahotniuc și premierul Filip au exprimat regrete că Europa nu percepe nuanțele politicii de pe Bâc, că nu recunoaște progresele justiției moldovene reformate, că nu vrea să accepte că ei, guvernanții din Republica Moldova, au îndeplinit deja precondițiile debursării primelor tranșe din ajutorul macrofinanciar promis de Bruxelles. Dar nu-i nimic, într-un târziu Europa va înțelege că s-a pripit, că s-a lăsat manipulată de Opoziția de la Chișinău, și va slobozi banii promiși. Dacă nu… există și alte argumente.

Un comentariu săptămînal de Vitalie Ciobanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:05 0:00
Link direct

Plahotniuc vrea să pară foarte sigur pe el. Iată ce spunea la conferința sa de presă de ieri, 18 iulie: „Indiferent de anumite reacții din Parlamentul European, noi vom respecta în continuare angajamentele noastre externe. Totodată, o preocupare de maximă importanță pentru noi vor fi proiectele care vor oferi beneficii directe cetățenilor. E vorba de proiecte sociale, economice, în educație, proiecte de sănătate publică, cele de infrastructură și altele. În acest sens, am discutat despre posibilitatea urgentării reformelor aflate în curs de realizare și am examinat lansarea unor reforme noi”.

Nu e clar despre ce fel de proiecte și reforme este vorba, sunt fraze lipsite de conținut, cu iz populist, niște apeluri generale, de autoîncurajare. Cu adevărat important este însă mesajul subliminal al șefului PD: moldoveni, rezoluția de la Strasbourg e apă de ploaie, principiile trecute în textul Acordului de Asociere sunt facultative, opționale, nu au legătură cu nevoile voastre imediate. Bruxelles-ul se comportă arogant, ne tratează de sus. Singurii care cunosc și vor să rezolve adevăratele nevoi ale țării suntem noi, guvernarea de la Chișinău, și sunt eu, coordonatorul ei.

O instituție importantă a statului e cu desăvârșire nefuncțională, Parlamentul Republicii Moldova...

În această situație delicată constatăm că o instituție importantă a statului e cu desăvârșire nefuncțională. Mă refer la Parlamentul Republicii Moldova. Majoritatea guvernamentală despre care nu se știe exact câți membri numără, declarați și acoperiți, e o masă amorfă. Aș asemui-o cu miriapodul din „Metamorfoza” lui Franz Kafka – o jivină cu mai multe capete și zeci de picioare, despre care nu știm ce gândește, ce simte (dacă mai simte ceva), ce reacții chimice se produc în viscerele ei. Altădată, înainte de a fi evadat în tabăra puterii, unii dintre cei care formează această majoritate bizară aveau curajul propriilor opinii. Acum s-au topit într-un fel de „entitate Borg” din filmele SF, teleghidată, depersonalizată. O simplă mașinărie de vot care aprobă decizii și legi pe bandă rulantă, formulate și concepute, așa cum se știe, în altă parte – la sediul PD și, mai concret, în biroul coordonatorului Plahotniuc.

Unde sunt dezbaterile de altă dată? Unde sunt grupurile parlamentare care ar fi trebuit să se pronunțe acum, bunăoară, pe marginea rezoluției Parlamentului European, așa ca să auzim și noi, cetățenii, din gura aleșilor noștri, cu ce au greșit, dacă au greșit, cei 343 de europarlamentari? Chiar a pus gând rău Uniunea Europeană Republicii Moldova? Sau poate că Partidul Democrat nu a tălmăcit corect mesajele de la Strasbourg, poate că totuși invalidarea unor alegeri corecte, recunoscute de toată lumea, reprezintă un fapt scandalos, o violare a unor principii democratice fundamentale, așa cum declară Opoziția, organismele europene, Delegația UE de la Chișinău, Departamentul de Stat și Ambasada Statelor Unite în Republica Moldova?

Poate că dacă s-ar dezbate la scenă deschisă problemele grave ale statului s-ar putea desprinde, în interiorul partidului de guvernământ, și alți lideri, am auzi și alte voci decât discursul monoton și monocord al coordonatorului la briefingurile de marți? Această majoritate parlamentară anonimă, captivă, lipsită de reflexe vitale, respinge sistematic propunerile deputaților din opoziția pro-europeană privind audierea în plenul Parlamentului a premierului Filip și a miniștrilor săi, audierea unor instituții, cum ar fi Procuratura Generală, CNA-ul, CCA-ul ș.a. Puterea se teme probabil ca șefii acestor structuri să nu gafeze, se teme să nu le scape, sub tirul întrebărilor, ceva ce nu se cuvine spus, să nu fie puși în situații jenante care le-ar dezgoli impostura. Altfel de ce s-ar opune audierilor parlamentare – o practică obișnuită și chiar obligatorie în democrațiile europene?

Ședințele Parlamentului de mult nu se mai transmit în direct la televiziunea națională. Vedem doar scurte reportaje în buletinele de știri, schimburi de replici decupate între parlamentarii din Opoziție și speakerul Candu, care îi ironizează, îi ia peste picior. Deliciul televiziunilor pro-guvernamentale constă în difuzarea glumițelor boante ale comunistului Voronin și a replicilor „în oglindă” ale președintelui PL, Mihai Ghimpu, spre amuzamentul deputaților din majoritatea docilă în frunte cu dezinvoltul domn Candu. Cam la asta se rezumă tot ce știm despre activitatea Legislativului din Republica Moldova. Sucombarea pluralismului, paralizia spiritului parlamentar nu deranjează pe nimeni din arcul puterii.

Câți dintre pensionarii manipulați de putere s-au întrebat din ce bani și-a deschis Shor magazine sociale? De ce nu este cercetată de Fisc, de ofițerii anticorupție proveniența resurselor sale financiare?...

O deranjează în schimb acțiunile de protest ale Opoziției democratice, susținute de forțe din societatea civilă. Și pentru a le hărțui, a le bloca cel mai bine este să nu o faci direct, ci prin intermediul unor aliați fideli, cum e condamnatul Shor, bancherul situat deasupra legii. Metoda e simplă: alegi o temă sensibilă, populistă, cum sunt magazinele sociale ale primarului de Orhei, și asmuți o categorie defavorizată, profund vulnerabilă – pensionarii – împotriva adversarilor tăi politici. Câți dintre pensionarii manipulați de putere s-au întrebat din ce bani și-a deschis Shor magazine sociale? De unde atâta generozitate la un infractor? De ce nu este cercetată de Fisc, de ofițerii anticorupție proveniența resurselor sale financiare? E normal ca un personaj care susține că a mituit în stânga și-n dreapta pe scena politică să amenințe cu răfuiala deputați din Opoziție, iar Procuratura Generală să nu miște un deget, să nu ancheteze, să nu sancționeze un autor atât de bogat în delicte recunoscute? Nu e asta justiție selectivă?

Iar dacă sabotăm deja pe față Europa, dacă respingem exigențele lumii democratice, Moscova ni-l trimite oportun pe Kozak, care se va ocupa, înțelegem, nu doar de Transnistria, ci de relațiile moldo-ruse în ansamblul lor. Nu știm dacă autoritățile din Republica Moldova au fost consultate înaintea desemnării acestei candidaturi, întrucât Dmitri Kozak are la Chișinău o reputație la fel de proastă ca Rogozin: el fiind cunoscut ca autor și promotor al proiectului de federalizare a Republicii Moldova din 2003, respins de autoritățile moldovene. Iată că, vorba ceea, Kozak se întoarce, și începem să ghicim cu ce misiune: o nouă federalizare, blindarea votului mixt, încurajarea unei alianțe de guvernare între Plahotniuc și Dodon după proximele alegeri parlamentare, blocarea proiectelor energetice cu România, ieșirea Republicii Moldovei din Acordul de Asociere, contracararea retragerii armatei rusești din Transnistria, cerută în chip explicit de la tribuna ONU și la ultimul summit NATO?...

Într-un stat slab, cu instituții captive, incapabile să susțină domnia legii și să apere siguranța națională, nimeni nu poate spune că trimisul lui Putin nu ar avea șanse de reușită. Mai mari azi, decât în 2003.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.

Previous Next

XS
SM
MD
LG