Linkuri accesibilitate

Cât valorează cu adevărat sănătatea în Transnistria?


Din sumarul ediţiei: Administrația de la Tiraspol a proclamat anul care tocmai a început an al protecției sănătății în regiunea transnistreană. Ce spun oamenii de rând, în condițiile în care majoritatea analizelor și procedurilor medicale fie sunt cu plată, formală sau informală, fie sunt inaccesibile în regiune? Prima platformă de dezbateri publice s-a deschis la Tiraspol. Ce va însemna pentru Republica Moldova plecarea lui Dmitri Kozak din guvernul rus și trecerea lui în echipa administrației prezidențiale a lui Vladimir Putin? Jurnalistul britanic Edward Lucas despre disputa ruso-poloneză privind responsabilitatea pentru pornirea celui de-al Doilea Război Mondial. Și doi jurnaliști ai serviciului ucrainean al Europei Libere, eliberați din detenția separatiștilor din Donbas, povestesc experiențele dramatice prin care au trecut în închisorile din estul Ucrainei.

***

Dialoguri transnistrene
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct



Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, s-a adresat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe 29 ianuarie, și în discursul său – rostit în 4 limbi – a spus că Moldova ar fi „divizată în mod fals în curente geopolitice”, iar cetățenii care au părăsit țara „au fugit de sărăcie”. „Pentru mine, amenințarea reală la adresa securității statului este nu geopolitica, ci corupţia”, a spus Dodon, repetând că Moldova trebuie să aibă relații bune și cu UE și SUA, dar și cu Turcia și Rusia. Președintele moldovean a cerut instituțiilor europene să nu sprijine politicienii moldoveni, ci cetățenii moldoveni.

Ambasadorul american la Chișinău a invocat sancțiunile de viză impuse oligarhului fugar Vlad Plahotniuc și familiei lui ca exemplu al sprijinului Statelor Unite pentru combaterea corupției și îmbunătățirii statului de drept în R. Moldova. Potrivit IPN, ambasadorul Dereck Hogan a făcut remarca pe 27 ianuarie, la o reuniune din cadrul Dialogului Strategic bilateral. Departamentul de stat american a anunțat pe 13 ianuarie că fostului lider PD, soției și fiului său nu li se vor prelungi vizele de călătorie în Statele Unite, întrucât Plahotniuc a fost implicat în acțiuni ce corupție care au știrbit statul de drept și au compromis instituțiile democratice din R. Moldova.

Liderul administrației separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a fost primit la Moscova, pe 30 ianuarie, de șeful-adjunct al administrației prezidențiale Dmitri Kozak, cel care până la remanierea guvernamentală recentă a fost vicepremier și responsabil de relațiile economice și comerciale ale Federației Ruse cu Republica Moldova. Kozak și Krasnoselski au discutat, între altele, despre procesul reglementării transnistrene și chestiuni „acute”, mai vechi și noi, care nu și-au găsit încă soluționarea, a anunțat administrația de la Tiraspol, fără să facă și alte precizări. Krasnoselski s-a plâns lui Kozak de ceea ce el a numit acțiunile unilaterale ale Chișinăului. În perioada 10-20 ianuarie, Chișinăul a interzis, „în regim de testare”, mașinilor cu numere de înmatriculare transnistrene să traverseze frontiera cu Ucraina, provocând nemulțumirea Tiraspolului, care a amenințat să blocheze toate mijloacele de transport moldovenești la intrarea în regiune.

Chișinăul a explicat că a aplicat măsura provizorie pentru a face o analiză a cererii de călătorii în Ucraina și a cererii pentru înmatricularea cu așa numitele plăcuțe auto „neutre”, eliberate de Chișinău în stânga Nistrului. Regimul benevol al înmatriculării cu plăcuțe neutre a fost lansat, după îndelungi negocieri, în toamna anului 2018, cu scopul de a facilita admiterea mijloacelor de transport din nerecunoscuta republică transnistreană în circuitul internațional.

În Rusia, aproape jumătate din populația țării (47%) consideră că recentele amendamente la Constituție ar urmări, de fapt, menținerea la putere a președintelui Vladimir Putin după anul 2024, când îi expiră mandatul. Potrivit ultimului sondaj al centrului Livada, citat de ziarul Vedomosti, doar 44% din respondenți îi dau crezare liderului de la Kremlin, care a spus că amendamentele sunt necesare pentru îmbunătățirea sistemului de guvernare, în interesul populației. Totodată, fiecare al treilea cetățean rus crede că Legea supremă nu are niciun impact în țara lor, pentru că puțini sunt cei care o respectă.

Secretarul de stat american Mike Pompeo a reafirmat sprijinul Washingtonului pentru Ucraina în timpul unei vizite la Kiev, vineri. După discuții cu șeful diplomației americane, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că apreciază sprijinul american, dar a subliniat că Washingtonul ar trebui să se implice mai mult în rezolvarea conflictului separatist din estul Ucrainei.

Mii de britanici care au sprijinit Brexit-ul au sărbătorit în stradă ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, pe 31 ianuarie, scandând „Brexit fericit!” și „Am reuşit!”. Britanicii au votat la referendum, în iunie 2016, pentru părăsirea comunității, între altele din cauza nemulțumirilor față de imigranții din țări mai sărace ale UE și a faptului că Londra era obligată să îndeplinească deciziile Curții Europene de Justiție.

Cancelara germană Angela Merkel a spus în ajun că ieșirea Marii Britanii din UE este o mare pierdere pentru ceilalți 27 de membri, inclusiv Germania, dar a insistat că blocul își va continua integrarea după Brexit, pentru a face din UE o regiune și mai „atrăgătoare, și mai puternică”.

***

În regiunea transnistreană anul 2020 a fost declarat an al ocrotirii sănătății, iar locuitorilor li s-au promis că vor beneficia de o serie de investigații și consultații gratuite. În același timp, mai multe categorii de persoane vulnerabile semnalează că administrația nu-și respectă nici măcar angajamentele pe care și le-a asumat în trecut, nemaivorbind de noi.


Societatea transnistreană pentru apărarea drepturilor pacienților, GLIN, a făcut recent un apel către familiile care au ca membri și persoane cu dizabilități pentru a scrie împreună un demers conducerii regiunii, prin care să sesizeze faptul că le-au fost refuzate plățile și beneficiile, nu foarte numeroase, promise anterior de autorități. Administrația transnistreană promisese că persoanele apte de muncă care îngrijesc invalizi de gradul I și II vor primi anumite compensații bănești, iar familiile vor primi câte 20 de litri de combustibil în fiecare lună.

Pe pagina sa de internet, societatea GLIN scrie că așa-numitul minister al protecției sociale de la Tiraspol a găsit formula perfectă pentru a refuza aceste ajutoare.


În regiunea transnistreană sunt aproximativ 11 mii de invalizi, notează activiștii, care atrag atenția și asupra faptului că administrația de la Tiraspol nici măcar nu și-a dat interesul să stabilească exact numărul persoanelor cu dizabilități din regiunea transnistreană. La un cost al combustibilului de aproximativ 15,6 ruble locale, se poate face un calcul simplu: 20 de litri ar costa 312 ruble pe lună, ceea ce ar fi peste 41 de milioane de ruble transnistrene pe an, echivalentul a 2,5 milioane de dolari, pentru familiile celor 11 mii de persoane cu dizabilități.

„Este o sumă imensă, iată de ce administrația a decis să nu acorde ajutor nimănui – așa spun ei că ar fi corect din punctul de vedere al echității sociale”, notează societatea GLIN pe pagina sa de internet, comentând ironic: „Nu s-a ținut cont de faptul că oamenii din sate nu doar că nu au cum să circule în troleibuzele cu rampă, dar nici măcar nu pot ieși din localitățile lor unde nu există drumuri pietruite sau asfaltate și unde ar fi o adevărată cascadorie să se aventureze în cărucior sau în cârjă. S-a considerat că ar fi o inechitate socială dacă persoanei cu dizabilități i s-ar oferi benzină pentru a ieși din sat sau chiar din curte. În consecință, invalizii noștri, într-un perfect spirit al echității sociale, nu mai merg nicăieri”, notează activiștii transnistreni.


Aceștia mai semnalează și faptul că în răspunsul autoritățile se spune că acordarea facilităților „va avea un impact negativ asupra economiei”. Asta în condițiile în care anterior mai mulți responsabili au promis că din 1 ianuarie 2020 vor oferi compensații celor care nu pot avea un serviciu pentru că au în grijă persoane cu dizabilități.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu Galina Fedotova, directoarea executivă a Societății transnistrene GLIN pentru apărarea drepturilor pacienților.

Promisiunile nu sunt noi, situația se repetă din an în an.


Galina Fedotova: „Pe 19 decembrie am ridicat acest subiect în cadrul unei întâlniri cu președintele Krasnoselski pe care au inițiat-o mai multe organizații neguvernamentale. Acolo ni s-a spus că în 2019 executivul avea deja definitivat un proiect de lege în acest sens, dar că deputații l-au respins pentru că nu le era clar care va fi bugetul pentru anul 2020. Și ne-au spus așa: „Dacă totul va merge bine, vom reveni la acest subiect după luna aprilie 2020. Însă noi am analizat graficul de lucru al ministerului protecției sociale și am văzut că această chestiune este inclusă abia în programul din trimestru trei.”

Promisiunile nu sunt noi, spune Galina Fedotova – situația se repetă din an în an.


Și astfel, în regiunea transnistreană cei care îngrijesc o persoană cu dizabilități nu primesc niciun fel de compensații, nu au nici facilități la transportul public. Aceștia figurează în baza de date a autorităților ca „persoană care îngrijește un invalid” și li se calculează stagiul de muncă, dar ei nu are niciun fel de venit și, respectiv, nu fac niciun fel de plăți în fondul social, ceea ce însemnă că nu vor avea nici pensie.

Președintele Societății GLIN, Valeri Șemianski, spune că sistemul practic îi forțează pe cei apropiați să-și dea rudele cu dizabilități în instituții specializate în loc să le ofere șansa să locuiască în familie.

Pe malul drept al Republicii Moldova, spune Galina Fedotova, abordarea este una mai responsabilă – îngrijitorul are două opțiuni: el fie se înregistrează ca „persoană care îngrijește un persoană cu dizabilități”, fie se poate angaja în calitate de asistent pentru îngrijirea persoanei cu dizabilități.


Galina Fedotova: „Asistentul primește un salariu de 1900 de lei. Cel care are grijă de persoana cu dizabilitate are mare nevoie și de odihnă, pentru că e foarte greu să te afli mereu fizic și psihic sub presiune. Și acești oameni au nevoie de susținere. Iar la noi ei nici măcar un ban nu primesc. Una din cunoștințele mele care avea o persoană cu dizabilități în îngrijire spunea că pentru ea chiar și mersul la frizerie era o fericire, sau atunci când reușea să iasă undeva, să comunice cu cineva.”


Corespondentul nostru la Tiraspol mai transmite că în regiunea transnistreană o familie unde există o persoană cu dizabilități primește o pensie de puțin peste 600 de ruble, plus un supliment de 400 de ruble. Venitul total se ridică astfel la puțin peste 1000 de ruble. De obicei, unul dintre părinți trebuie să aibă grijă de persoana cu dizabilități, deci nu se poate angaja. Dar având în vedere că 90 la sută de astfel de familii sunt monoparentale, de multe ori acesta sumă constituie unicul venit, iar familia este nevoită să supraviețuiască cu aproximativ 65 de dolari pe lună.

***

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii ce trebuie schimbat, în opinia lor, în sistemul medical din stânga Nistrului.

Vox:

- Tratament gratuit ne-ar trebui… Altceva ce? Pentru că dacă te duci la policlinică să dai analizele totul este cu plată. Și oamenii nu se mai duc.


- Eu personal practic nu merg la medic, sunt sănătos, slavă domnului. Dar cu copilul mergem la pediatrie și sunt puțini specialiști buni. Minim ce trebuie de făcut – măcar o reparație în clădiri. Am dat analizele aici, după asta a trebuit să mergem să le mai dăm o dată la Chișinău. Pentru că aici nu erau informative, iar prețul e la fel de mare.

- O, aici multe lucruri trebuie schimbate. Începând de la cojile la medici. De terapeuți este nevoie – e greu să ajungi la ei și nici nu sunt prea calificați. Traumatologi tot nu sunt foarte mulți.

- Trebuie de făcut sport, de mers mai mult, de făcut mai multă mișcare. Trebuie să ne respectăm între noi, să cedăm locul, ca să nu ne enervăm, ca să fim liniștiți și sănătoși.


- Singurul lucru pe care îl pot spune și cu care m-am confruntat este atunci când mama mea, în vârstă, care locuiește în alt sector al orașului, a venit la mine și a avut o durere dentară. Am mers la policlinică și nu ne-au primit, ne-au spus să mergem la sectorul nostru. Și am fost nevoită să o duc pe mama mea de 81 de ani, cu dureri acute, la altă instituție medicală. Asta nu pot să înțeleg – chiar nu se poate face un sistem comun, dacă tot locuim într-un oraș?

- În primul rând, la noi nu mai sunt medici buni, aproape deloc.


- Primul lucru la care m-am gândit este atunci când cei bolnavi și cei sănătoși, în special copiii, trebuie să vină la policlinică în aceeași zi. Nu există condiții pentru a-i primi separat pe cei bolnavi și cei sănătoși, copiii mici și bunicuțele. Și în general, ar trebui de majorat salariile medicilor, în așa fel încât medicina să fie chiar gratuită. Pentru că acum e ca și cum gratuită, dar noi venim la consultații și plătim medicilor pentru tot.

- Nu știu, mie mi se pare că trebuie schimbat totul. Și să se înceapă cu atitudinea față de oameni. Pentru că nu simți, atunci când vii la spital sau la policlinică că cineva este interesat să te trateze. Am vrea să existe o atitudine orientată către oameni, nu către câștiguri cât mai mari.

***

Școala de studii politice de la Tiraspol, o organizație neguvernamentală condusă de expertul Anatoli Dirun, a deschis la Tiraspol ceea ce a numit prima platformă publică de dezbateri din regiunea transnistreană – lectoriul PereZAgruzka, ceea ce s-ar traduce ca ReSTartare. Anatoli Dirun spune că scopul platformei este de a da posibilitatea cercetătorilor de a se întâlni și de a discuta între ei, dar și de a explica într-un limbaj accesibil publicului ideile și concluziile studiilor la care lucrează.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că în cadrul evenimentului de lansare, la care au participat experți și lideri de organizații neguvernamentale din stânga Nistrului, Anatoli Dirun a explicat de ce a decis să deschidă această platformă, într-un context care, ar fi de notat din partea noastră, nu este foarte favorabil diversității de idei și liberei exprimări, având în vedere controlul cvasi-total al administrației de la Tiraspol asupra vocilor critice și asupra tuturor surselor de informare din regiune.

Anatoli Dirun
Anatoli Dirun


Anatoli Dirun: „Este un proiect nou al Școlii de studii politice de la Tiraspol, ne-am pregătit mult timp de lansarea lui. Educația și știința sunt exact acele domenii care ne ajută să ne apropiem de înțelegerea viitorului și să-l simțim prin intermediul literaturii, artei, a materiilor de studii reale sau umaniste. Pentru că astfel, știind ce ni s-a întâmplat în trecut, ne putem imagina contururile încă vagi ale viitorului care ne așteaptă și care se apropie cu o viteză amețitoare.

Al doilea scop al acestui proiect este de a-i face cunoscuți pe savanți și cercetători. Pe de altă parte, este și o concluzie pe care trebuie să o accepte și comunitatea științifică – faptul că membrii ei trebuie să iasă în public și să explice într-un limbaj accesibil și clar despre ce sunt studiile și proiectele la care lucrează.

Exact pentru asta – pentru a uni societatea și știința pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a aduce știința în societate – am și inițiat acest proiect și mizăm pe faptul că dialogul pe care l-am avut la deschidere, startul care a fost dat va servi drept un început bun pentru noi prelegeri, noi întâlniri, noi discuții.”

De ce proiectul a fost numit PereZAgruzka (ПереZAгрузка), ceea ce s-ar traduce ca ReSTartare, dar scris cu intercalarea de fonturi latine în cuvântul rusesc. Deci, de ce ПереZAгрузка?

Anatoli Dirun:PereZAgruzka (ReSTartarea) este o provocare pe care o lansăm – atunci când vrem să soluționăm o sarcină, atunci când un om, după ce vine în lectoriul nostru, la încheierea prelegerii iese de aici interesat de subiect și cu ideea că ar vrea să afle mai multe despre subiectul discutat. Vrem că cei care ne vizitează să aibă un restart intern și să-și pună și mai multe întrebări și, ce e cel mai important, să aibă dorința de a obține răspunsurile la aceste întrebări.”

Anatoli Dirun mai spune că cu cât mai multe platforme de discuții publice vor apărea pe malul stâng al Nistrului, cu atât mai liberă va fi și gândirea oamenilor și viziunea lor despre trecut și viitor, mai transmite corespondentul nostru la Tiraspol.

***

Dmitri Kozak
Dmitri Kozak


Dmitri Kozak a devenit, după mutarea sa de la guvern în administrația președintelui Rusiei, Vladimir Putin, a patra persoană ca importanță în Federația Rusă. Kozak a devenit adjunct al şefului administraţiei prezidenţiale, responsabil pentru relaţia cu CSI. Înseamnă oare această schimbare mai multă sau mai puţină influenţă asupra Republicii Moldova? Potrivit unor observatori, prioritatea imediată a lui Dmitri Kozak în legătură cu Republica Moldova va fi, cel mai probabil, să-l ajute pe Igor Dodon să câştige un nou mandat prezidenţial. Liliana Barbăroșie a consemnat mai multe opinii și relatează:

Observatori ruşi citaţi de serviciul rusesc al Europei Libere îl descriu pe fostul vicepremier, tocmai mutat în administraţia prezidenţială, mai aproape de Putin, ca fiind o persoană rezonabilă, foarte eficientă, extrem de bine conectată la viaţa reală, care rezolvă probleme cu adevărat complexe şi e montat pe rezultat. Politicianul rus Leonid Gozman spune, citat de Svoboda, că Kozak este tratat cu încredere absolută” de preşedintele rus, fiind chiar un fel de alter ego al lui Vladimir Putin.

Kozak va deveni o persoană-cheie în încercarea Rusiei de a crea un stat cu Belarus și o parte a Ucrainei


Jurnalistul Semion Novoprudski, la rândul lui, observă, la fel pentru serviciul rusesc al postului nostru de radio, că Kozak a fost cu Putin aproape de la începutul carierei sale politice, că a mai lucrat anterior în administrația prezidențială, când a făcut reforma administrativă și reforma puterii, şi că este o persoană-cheie în războiul cu Ucraina - coordonează economic Sevastopolul și Crimeea anexată, precum și cele două regiuni separatiste din estul Ucrainei. Și, evident, va fi responsabil de aceasta și de acum încolo, remarcă Novoprudski.

Jurnalistul rus se declară convins că Kozak va deveni o persoană-cheie în încercarea Rusiei de a crea un stat cu Belarus și o parte a Ucrainei. „Fiind un manager eficient, Kozak va încerca să rezolve principala problemă politică pentru ca Putin să rămână în istorie - restabilirea fragmentelor imperiului sovietic, sub forma unui nou stat unitar”, a conchis pentru serviciul nostru rusesc jurnalistul Semion Novoprudski.

Ceea ce remarcă în primul rând observatorii de la Chişinău este ideea că prioritatea imediată legată de Republica Moldova a lui Dmitri Kozak va fi, cel mai probabil, să-l ajute pe Igor Dodon să câştige un nou mandat prezidenţial, iar în perspectivă – şi viitoarele alegeri parlamentare. De această părere este, de exemplu, Victor Chirilă de la Asociaţia de Politică Externă de la Chişinău.

Kozak prima misiune o va avea ca să-l sprijine pe Igor Dodon să câştige cu orice preţ alegerile.


„Atât Dodon, cât şi Partidul Socialiştilor sunt cea mai mare investiţie pe care Rusia a făcut-o în Republica Moldova în ultimii zece ani. Cred că prioritatea pentru ei în acest an este câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Igor Dodon. O eventuală înfrângere ar fi dezastruoasă şi pentru el personal, pentru că Rusia nu va mai avea nevoie de el şi va căuta un lider mult mai credibil, dar va fi o înfrângere şi pentru Moscova. De aceea, eu cred că dl Kozak prima misiune o va avea ca să-l sprijine pe Igor Dodon să câştige cu orice preţ alegerile. Şi fără îndoială că asistenţa financiară din partea Moscovei pentru susţinerea campaniei electorale va veni mai devreme sau mai târziu, iar acest lucru îi va permite dlui Dodon să-şi consolideze şi mai mult influenţa asupra sistemului oligarhic din Republica Moldova, pe care dânsul l-a preluat datorită şi cu sprijinul Partidului Democrat.”

Vara trecută, când Blocul pro-european ACUM și Partidul Socialiștilor cu vederi pro-ruse au format o coaliție de guvernare în Republica Moldova, cu scopul înlăturării de la putere a Partidului Democrat condus de Vlad Plahotniuc, Kozak a călătorit de câteva ori la Chişinău, o data concomitent cu importanţi emisari europeni şi americani, chiar în ajunul creării coaliţiei, iar speculaţiile de presă au fost că Republica Moldova ar fi depăşit criza cu sprijinul şi agrementul celor trei puteri mondiale. Coaliţia, care nu a durat decât cinci luni, a fost substituită acum de o alianţă neformală între socialişti şi democraţi, iar Uniunea Europeană și Statele Unite nu au confirmat niciodată existența vreunei interacțiuni cu Rusia în acea criză politică moldoveană.

***

Aportul URSS în victoria împotriva nazismului este incontestabil, însă nu înseamnă că putem vorbi de o victorie exclusiv rusească, explică analistul și jurnalistul britanic Edward Lucas. El subliniază că o mare parte din povara războiului pe frontul de est a fost purtată de populațiile și teritoriile din Ucraina și Belarusul de azi, iar eliberarea de sub nazism a fost urmată de ocupația sovietică. Într-un interviu pentru Radio Svoboda, Edward Lucas trage niște paralele dintre felul în care își amintesc războiul rușii și britanicii. Eugen Muravschi are detalii:

Cu ocazia aniversării eliberării lagărului din Auschwitz, premierul polonez Mateusz Morawiecki a publicat în revista Politico un articol în care afirmă că URSS și Germania Nazistă au fost în egală măsură responsabile de pornirea celui de-al Doilea Război Mondial. Morawiecki mai afirmă că sovieticii au fost ocupanți, nu eliberatori, spre indignarea demnitarilor și presei de la Kremlin.


Colegii noștri de la Radio Svoboda l-au întrebat pe analistul și jurnalistul britanic Edward Lucas cine are dreptate și dacă aceste viziuni diferite asupra istorie pot fi împăcate. Răspunsul său a fost scurt: Polonia are dreptate și aceste două narațiuni nu pot fi reconciliate.

Lucas subliniază că aportul URSS în victoria împotriva nazismului este incontestabil, însă asta nu înseamnă că putem vorbi de o victorie rusească. Potrivit lui, o mare parte din povara războiului pe frontul de est a fost purtată de populațiile și teritoriile din Ucraina și Belarusul de azi, iar eliberarea de sub nazism a fost într-adevăr urmată de ocupația sovietică în Europa de Est și Centrală.

Edward Lucas mai trage niște paralele dintre felul în care își amintesc războiul rușii și britanicii. Asemenea URSS, Marea Britanie a jucat un rol formidabil: alături de Franța, a fost una din cele două țări care i-au declarat război lui Hitler înainte de a fi atacate de naziști. Dacă Marea Britanie ar fi fost înfrântă în 1940, Lucas crede că Hitler ar fi putut câștiga întregul război.

Totuși, analistul spune că britanicii își exagerează capitalul moral și transformă războiul într-o istorie despre efortul singuratic al unei națiuni eroice, ignorând contribuția piloților polonezi și cehoslovaci în timpul Bătăliei pentru Anglia, mișcările de rezistență de pe continent și aportul coloniilor britanice de atunci. Or același lucru îl fac și rușii, care afirmă că au câștigat singuri războiul și ignoră contribuția celorlalte națiuni sovietice și ce s-a întâmplat pe alte fronturi, mai ales în Asia.


Istoriografia oficială a Moscovei se concentrează pe victoriile Armatei Roșii, armată care, de altfel, nu era compusă doar din ruși, și nu ține cont de ce a făcut URSS-ul înainte și după război, sau chiar în timpul războiului - spre exemplu, invazia Finlandei.

„Cred că situația e asemănătoare în Marea Britanie. Pentru noi, Al Doilea Război Mondial este însă momentul cu care ne mândrim cel mai mult din întreaga noastră istorie. Cu timpul, ne mândrim tot mai mult. E ciudat cumva: cu cât amintirile reale se pierd, iar oamenii care au trăit și țin minte războiul mor, cu atât tindem să fim mai obsedați de acel război. Astăzi, când majoritatea acestor oameni nu mai sunt printre noi, ne desfătăm cu astfel de amintiri de război, lucru pe care-l găsesc de prost gust”.

Totuși, Edward Lucas nu crede că o viziune comună europeană asupra istoriei este ceva necesar. „Eu nu cred că măcar britanicii au o narațiune comună. Însăși ideea îmi pare stranie. Fiecare se uită la istorie dintr-o perspectivă diferită. Istoriografia războiului permite multiple analize: spre exemplu, noi nici n-am vorbit despre războiul din Asia, unde tot au murit foarte mulți oameni, iar acolo războiul a început în 1937. Eu nu vreau o narațiune comună. Sună a ceva impus de vreun „minister al istoriei”. Prefer o discuție vie și bine-documentată, bazată pe fapte, respect reciproc și toleranță”.

Până una alta, discuția dintre Moscova și Varșovia e mai degrabă un schimb de acuzații reciproce, iar în joc s-a prins și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a sprijinit poziția Poloniei, blamând URSS-ul pentru Pactul Ribbentrop-Molotov.

***

Europa Liberă: Stanislav Aseiev și Oleh Halaziuk, doi jurnaliști ai serviciului ucrainean al Europei Libere, s-au numărat printre civilii eliberați de separatiștii sprijiniți de Rusia într-un schimb de prizonieri, pe 29 decembrie 2019. Ambii au fost ținuți în detenție mai bine de doi ani. La scurt timp după eliberare, cei doi jurnaliști au vorbit despre condițiile în care au fost ținuți și despre acuzațiile care le-au fost imputate.


Pe 29 decembrie 2019, prizonierii au fost eliberați de cei care i-au capturat, de ambele părți, în încercarea de a de-escalada conflictul armat.

În cadrul schimbului de prizonieri în formatul „toți-pentru-toți”, Ucraina a predat 124 de prizonieri, inclusiv luptători de miliție și din fostele forțe speciale ale poliției.

În schimb, separatiștii susținuți de Rusia au eliberat 12 militari și 64 de civili.

Printre civili s-au numărat și doi jurnaliști ai serviciul ucrainean al Europei Libere – Stanislav Aseiev și Oleh Halaziuk.

Cei doi jurnaliști fuseseră prinși, separat, în 2017, în timp ce relatau din regiunea Donetsk controlată de separatiști.

Ambii au fost ținuți în detenție fără drept de comunicare timp de doi ani și jumătate.

La scurt timp după eliberare, Halaziuk a povestit ce acuzații i-au fost imputate.

Publicarea materialelor la Europa Liberă era echivalată cu banditismul.


Oleh Halaziuk: „M-au ținut trei zile cu o pungă pe cap. Formal, arestarea a fost făcută conform Codului penal ucrainean. Articolul, nu-mi amintesc numărul, din acest Cod penal se referea la „lupta împotriva criminalității organizate”. Cu alte cuvinte, publicarea materialelor la Europa Liberă era echivalată cu banditismul și sancționată în conformitate cu articolele despre banditism și despre grupările criminale organizate.

Crima mea a fost să spun lucruri care sunt evidente pentru întreaga lume, cum ar fi faptul că, potrivit legislației ucrainene, aceste teritorii sunt ocupate, sau de a fi folosit formula „teritorii ocupate de Federația Rusă”. [Aceste declarații] au fost calificate drept „incitare la ură etnică” și „extremism”.

Oleh Halaziuk spune că nu a fost torturat, Stanislav Aseiev însă, descrie tratamentele brutale la care a fost supus.

O instanță separatistă l-a condamnat la 15 ani de închisoare, acuzându-l de spionaj, extremism și ceea ce a considerat a fi apeluri publice la violarea integrității teritoriale.

Stanislav Aseiev: „Tortura acolo e un complex întreg de măsuri. Aceasta nu se reduce doar la impactul fizic, ba chiar se fac mai mult presiuni psihologice. În principal, ei folosesc curentul electric. Sunt legate fire electrice de diferite părți ale corpului. După cum mi s-a spus mai târziu, eu am fost torturat în varianta, să-i spun așa, cea mai simplă, și se pare că într-adevăr așa este – firele electrice se leagă de degete și urechi, așa a fost în cazul meu. Alți oameni au fost nevoiți să treacă prin tratamente mult mai dure.”

Jurnaliștii au povestit cum au depășit aspectul emoțional al captivității și cât de importantă a fost pentru ei susținerea din afară.

Oleh Halaziuk: „În fiecare dimineață se aude imnul Rusiei, la 6.00 dimineața. Se aude de două ori. Îl bruiam știți cu ce? Cântam în geamul celulei, pe toată curtea interioară, imnul Ucrainei.”

Stanislav Aseiev: „În primul rând, am înțeles că nu doar că nu am fost uitat, dar că susținerea este la un nivel foarte înalt – și din punct de vedere informațional, din partea colegilor din media, dar și la nivel politic și din partea organizațiilor neguvernamentale. Evident că pentru mine acest lucru era foarte important. La un moment dat, în izolare fiind, am reușit să prindem frecvențele ucrainene și anumite informații totuși ajungeau la noi. Adică radioul era permis acolo.”

RFERL: Dar postul nostru de radio (RFE/RL) reușeai să-l prinzi?

Stanislav Aseiev: „Da, da, da, îl auzeam și vreau să vă mulțumesc foarte mult. Am auzit și felicitările cu ocazia zilei de naștere și toate aceste lucruri erau foarte plăcute. În acel loc a fost un lucru extrem de important. A fost practic singurul aspect pozitiv – să auzim că nu am fost uitați.”

Iată ce spune și Oleh Halaziuk:​


Oleh Halaziuk: „Libertatea este cea mai mare valoare. Dacă înainte credeam că este casa și familia, atunci când am fost încarcerat am simțit că cel mai prețios lucru pe care îl are o persoană este libertatea – libertatea de a merge oriunde și de a gândi liber.”

Aici e Radio Europa Liberă

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG