Sigur, e vară, e perioada concediilor, lumea vrea să se simtă mai liberă, nu e plăcut să porți mască atunci când afară sunt peste 30 de grade. Dar nu e numai asta. Intervin alți doi factori ce exercită o acțiune nocivă, sabotând eforturile celor care vor să țină în frâu epidemia.
E vorba, mai întâi, de atitudinea unei părți a clasei politice, anume a opoziției care, în fapt, este majoritară în parlament. La mijloc este un calcul cinic și macabru: opoziția trage profit dacă numărul de contaminări și de victime crește, are pretexte pentru a discredita guvernarea și, de ce nu, are interes ca, în eventualitatea agravării situației, alegerile locale și parlamentare să fie amânate.
Opoziția trage profit dacă numărul de contaminări și de victime crește...
Cu cât e împinsă mai încolo scadența electorală cu atât cresc șansele social-democraților și ale aliaților lor. Acum mulți ani, un antrenor al echipei naționale de fotbal a României practica așa-numita strategie a „temporizării”: jucătorii nu se duceau către poarta adversă în schimb făceau în așa fel încât să împiedice cealaltă echipă să atace. Rezulta un joc urât, obstrucționist dar naționala își atingea – de regulă - scopul, acela de a nu lua bătaie. Un exemplu de „temporizare” am avut chiar zilele acestea, când pesediștii au amânat cât au putut adoptarea unei legi a carantinei.
Al doilea factor ține de ceea ce numim îndeobște „opinia publică”. Grație internetului oricine poate astăzi, teoretic, să se exprime. Din cacofonia vocilor se desprind câteva care reușesc să se impună și să se facă ascultate. În jargonul româno-american la modă aceste voci se numesc „influenceri” și „influencerițe”. Au câștigat acest statut persoane venite de te miri unde și fără o pregătire profesională care să le legitimeze. Din această zonă se recrutează „coronascepticii”, negaționiștii și adepții teoriilor conspiraționiste, refractari la orice măsuri de constrângere. Audiența lor este îngrijorător de mare încât discursul oficial, oricât de logic și de solid argumentat, pare lipsit de șanse.
Și, bineînțeles, reaua credință a politicienilor își găsește astfel în prostia indivizilor manipulați un aliat de nădejde.
