Războiul din Iran oferă Beijingului o perspectivă în timp real asupra modului în care Statele Unite duc războiul modern.
Conflictul a demonstrat amploarea puterii militare americane, dar a ridicat totodată semne de întrebare cu privire la capacitatea Washingtonului de a gestiona mai multe crize simultan. Pentru Beijing, această combinație ar putea influența modul în care evaluează riscurile, momentul oportun și oportunitățile în orice confruntare viitoare cu Statele Unite, precum și în orice scenariu viitor legat de Taiwan, o insulă autonomă cu o populație de 23 de milioane de locuitori pe care China o revendică drept teritoriu propriu.
Pentru a înțelege mai bine ce ar putea învăța China de la războiul din Iran, RFE/RL a stat de vorbă cu Mick Ryan, un general-maior australian în rezervă și strateg militar, care ocupă în prezent funcția de cercetător principal la Lowly Institute, un think tank australian.
RFE/RL: Care este cea mai importantă lecție pe care președintele chinez Xi Jinping a învățat-o până acum din războiul din Iran, izbucnit la sfârșitul lunii februarie?
Mick Ryan: Sunt multe lecții de învățat, dar cea mai importantă pe care Xi a învățat-o probabil este că armata SUA rămâne o instituție extrem de puternică. Ea poate mobiliza o forță copleșitoare și poate desfășura operațiuni de precizie susținute, cel puțin din aer și de pe mare, pentru o perioadă de timp. Acest lucru va fi foarte important pentru el și pentru Armata Populară de Eliberare (PLA) dacă vor întreprinde vreodată vreo blocadă sau invazie a Taiwanului.
RFE/RL: Războiul face parte dintr-un context mai larg, așa că, dacă vorbim despre lecțiile pe care Xi le-ar putea desprinde din războiul din Iran, cum ar trebui privită această lecție privind puterea militară a SUA în context politic?
Ryan: Statele Unite au o capacitate militară amplă, dar aceasta este folosită de o administrație care, de fapt, este capabilă să ducă un singur război, nu două sau mai multe deodată.
Administrația (președintelui Donald Trump) a eliminat multe dintre mecanismele obișnuite în luarea deciziilor, care ar fi trebuit să treacă prin Consiliul Național de Securitate. Aceste decizii par să fie luate mult mai mult din impuls, iar după cum am văzut din seria sinuoasă de obiective strategice diferite ale acestui război, este o administrație care nu are nicio problemă să lanseze o astfel de acțiune fără să știe neapărat ce își dorește de la un conflict de o asemenea amploare.
RFE/RL: Cum s-ar putea aplica acest lucru în cazul unui conflict legat de Taiwan? Cum ar putea influența acest lucru pregătirile chinezilor?
Ryan: Cred că politica lui Trump le arată chinezilor că, dacă dispun de o strategie mai bună, au șanse mai mari de succes. Este important să fii priceput la operațiuni militare. Dacă nu poți câștiga bătălii, atunci nu poți câștiga nici războaie. Dar strategia este și mai importantă, iar chinezii cred ar putea considera că sunt mai buni decât Statele Unite la acest capitol, în acest moment. Buna planificare a unui război poate fi un avantaj real.
RFE/RL: Ați vorbit despre o anumită impulsivitate din partea Washingtonului. În ceea ce privește Beijingul, îmi imaginez că acest lucru poate avea consecințe atât pozitive, cât și negative?
Ryan: Da, cu siguranță. E evident că e o sabie cu două tăișuri.
Președintele SUA, Donald Trump (...), este extrem de imprevizibil, iar chinezii sunt neliniștiți de asta. Trump este cu totul diferit de oricare dintre predecesorii săi, iar chinezii nu pot să-și imagineze cu adevărat cum ar putea reacționa la orice fel de eveniment, deoarece răspunsurile sale sunt extrem de haotice. Acest lucru, mai mult decât orice altceva, va determina probabil prudență din partea lui Xi și a Armatei Populare de Eliberare.
RFE/RL: Discutăm acum despre războiul din Iran, dar, evident, de câțiva ani se desfășoară un alt război, în Ucraina. Ce lecții au învățat chinezii din experiența Ucrainei și cum s-ar putea acestea să se îmbine cu lecțiile desprinse din cazul Iranului?
Ryan: Chinezii s-au priceput foarte bine să analizeze războaiele altora încă de la Războiul din Insulele Malvine (Falkland) din 1983 [dintre Marea Britanie și Argentina] și pe parcursul celor 43 de ani care au urmat.
Ei au învățat lecții politice despre cum funcționează NATO ca alianță și despre modul în care ia decizii. De asemenea, au învățat cum ar putea să-i îndepărteze pe aliații NATO de Statele Unite. Cred că au învățat lecții despre campania globală de dezinformare și despre desfășurarea războiului informațional, la care am văzut că participă atât Iranul, cât și Statele Unite, încă de la sfârșitul lunii februarie.
Apoi, sunt aspectele evidente legate de războiul cu drone. În cadrul ultimei lor mari parade militare de anul trecut, toate vehiculele blindate expuse de Armata Populară de Eliberare erau echipate cu drone. Au învățat aceste lecții din experiența Ucrainei, iar cunoștințele dobândite au fost consolidate de învățămintele trase din războiul actual din Iran.
RFE/RL: Dacă ați fi astăzi în locul lui Xi și ați urmări ceea ce se întâmplă în Iran, care ar fi impresia dumneavoastră generală? Există o criză energetică globală, iar o parte din aceasta va afecta cu siguranță economia dumneavoastră, dar cum credeți că privește Beijingul Statele Unite dincolo de perspectiva strict militară?
Ryan: Dacă aș fi Xi, probabil aș considera că analiza sa privind declinul Occidentului este probabil corectă. Se observă destrămarea sistemelor de alianțe ale SUA și adâncirea neîncrederii dintre aliații Americii și administrația Trump. Pentru Xi, acest lucru confirmă prognoza sa pe termen lung privind ascensiunea Chinei.
Rămâne de văzut, dar cred că, din perspectiva lui – și este important să reținem că trăiește într-o bulă, ca și alți lideri globali - cam asta este ce vede el.
Nu cred că asta înseamnă că va dori instinctiv să invadeze Taiwanul săptămâna viitoare, dar cred că va fi în căutarea unor oportunități. O administrație Trump care și-a epuizat stocurile de muniție militară din cauza acestui război și care ar putea fi distrasă de o campanie electorală acerbă pentru Congres, la toamnă, suficient cât chinezii să vadă o oportunitate prea bună pentru a fi ratată.
RFE/RL: Ne-am concentrat asupra Chinei și a intențiilor sale față de Taiwan, dar există o gamă foarte largă de scenarii posibile, de la instalarea unui guvern local loial, la blocarea insulei, până la cel mai extrem caz – o invazie militară propriu-zisă.
Dacă ați fi un strateg chinez care analizează această multitudine de opțiuni, care ar fi preferabilă, având în vedere ceea ce se întâmplă în Iran?
Ryan: Obiectivul final urmărit de Xi este ca Taiwanul să facă parte din Republica Populară Chineză. Căile și mijloacele, așa cum ai spus, sunt incerte. Există numeroase opțiuni. Cred că două dintre aceste căi vor fi deosebit de atractive pentru Beijing.
Una ar fi o înțelegere epocală între Trump și Xi, în care, practic, Trump ar sacrifica Taiwanul sau, cel puțin, ar da de înțeles că nu i-ar lua apărarea. O altă posibilitate ar fi un fel de atac militar fulgerător al Chinei împotriva Taiwanului, menit să-i decapiteze și să-i slăbească pe taiwanezi și, eventual, să-i invadeze.
Acestea sunt probabil două dintre cele mai importante scenarii pe care le-ar avea în vedere, dar există multe alte variante la care strategii chinezi se gândesc de zeci de ani.
Interviul a fost editat din motive de lungime și pentru mai multă claritate.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te