La 60 de ani după ce Ce­bur­așka a ieșit dintr-o ladă cu portocale și a ajuns în imaginația copiilor din întreaga Uniune Sovietică, personajul își caută încă locul în care să se simtă acasă.

Rusia marchează pe 20 august aniversarea a 60-a de la apariția lui Ce­bur­așka, pe fondul unor semnale că autoritățile ar putea ajunge să se dezică de îndrăgitul personaj, pe care unii îl acuză că reprezintă o forță întunecată ce „corupe copiii ruși”. În paralel, au apărut și dezbateri privind „etnia” creaturii.

Pe fondul succesului record al filmului „Ce­bur­așka”, lansat în 2023, și al continuării sale din 2026, Aleksandr Dughin, unul din cei mai influenți ideologi politici pro-Kremlin, și-a intensificat atacurile la adresa personajului. Dughin l-a descris în repetate rânduri drept „demon lunar” și „cosmopolit fără rădăcini” (termen peiorativ folosit în epoca stalinistă cu referire la evrei), acuzându-l chiar că a contribuit la destrămarea Uniunii Sovietice.

În decembrie, un deputat rus a alimentat controversa declarând, în timpul unei discuții despre finanțarea de către stat a producției de jucării rusești, că „Ce­bur­așka este evreu”.

De unde a apărut Ce­bur­așka

Ce­bur­așka a apărut pentru prima dată în cartea pentru copii „Crocodilul Ghena și prietenii săi”, publicată în 1966 de Eduard Uspenski. Creatura trăia într-o „pădure tropicală îndepărtată” și a ajuns accidental în Uniunea Sovietică după ce a adormit într-o ladă cu portocale trimisă în URSS.

După ce lada a ajuns la un magazin de fructe dintr-un oraș sovietic, un vânzător nedumerit a scos creatura și a așezat-o pe masă. Cu labele amorțite după lunga călătorie, însă, animalul s-a rostogolit și a căzut pe scaun și, apoi, pe podea. Făcând un joc de cuvinte pornind de la verbul rus arhaic „ceburahnutsea” – a cădea sau a se rostogoli –, vânzătorul a exclamat: „Ia te uită la Ceburașka ăsta! Nu poate nicicum să stea locului!”

Vânzătorul a încercat să-l predea grădinii zoologice locale, dar i s-a refuzat, deoarece nimeni nu știa unde să pună o creatură „necunoscută științei”.

Această temă – a unui personaj neadaptat, care caută prietenie și un loc căruia să-i aparțină într-o lume rece – a devenit motivul central al unui film de animație realizat în 1969, după cartea lui Uspenski. Producția studioului sovietic Soiuzmultfilm a definit și aspectul vizual al lui Ce­bur­așka - animalul maroniu cu urechi mari pe care îl cunoaștem astăzi.

Filmului i-au urmat alte trei scurtmetraje, care însumau puțin peste o oră de animație, dar care au fost difuzate și redifuzate de nenumărate ori la televiziunea sovietică.

„Ce­bur­așka era peste tot în copilăria mea”, a declarat pentru RFE/RL Oleh Șinkarenko, un cercetător stabilit în Ungaria care a scris pe larg despre personaj. El spune că aceste filme de animație promovau ideea că orice străin putea fi asimilat în cultura sovietică.

Cartea lui Uspenski ironizează birocrația sovietică, penuria și jurnaliștii lipsiți de scrupule. Serialul de animație s-a îndepărtat însă de povestea originală pentru a se alinia liniei oficiale a partidului. În unele scene apar inclusiv pionierii - din organizația comunistă pentru copii.

Este Ce­bur­așka „evreu”?

Dezbaterea privind „etnia” personajului Ceburașka a apărut pentru prima dată în urma unei cărți publicate în 2016 de cercetătoarea de origine sovietică Maya Balakirsky Katz. Ea a dezvoltat teoria conform căreia Ceburașka ar fi originar din Israel într-un articol din 2018, care se concentra asupra provenienței portocalelor importate în Uniunea Sovietică și asupra echipei de animație alcătuită din evrei care a realizat filmele în tehnica stop-motion.

Katz susține că regizorul, creatorul păpușilor și cameramanul - toți vorbitori de idiș - „s-au bazat pe propriile experiențe de viață ca membri ai unei specii cu origini necunoscute” atunci când au creat animațiile.

Cercetătoarea afirmă că Israelul era „principala sursă” de portocale a Uniunii Sovietice și sugerează astfel că Ce­bur­așka ar fi putut proveni din această țară din Orientul Mijlociu.

Israelul exporta într-adevăr portocale în Uniunea Sovietică, dar nu era singurul furnizor important. Documentele comerciale arată că, în anul dinaintea publicării cărții lui Uspenski, în 1966, în URSS nu au ajuns exporturi de portocale din Israel, pe fondul relațiilor tensionate dintre cele două țări.

În 1965 și 1966, cea mai mare parte a portocalelor importate în Uniunea Sovietică provenea din Maroc, Algeria, Spania și Grecia.

Uspenski nu era evreu, iar fosta sa soție a respins recent drept „absurde” afirmațiile potrivit cărora Ce­bur­așka ar reprezenta această etnie. În plus, povestea originii personajului spune că acesta provenea dintr-o „pădure tropicală deasă”, descriere care nu corespunde - în mod evident -- climei sau peisajului Israelului.

De la simbol inofensiv la „dușman” al Kremlinului

Controversa actuală privind „moralitatea” lui Ce­bur­așka, alimentată de ideologii conservatori apropiați Kremlinului, marchează o ruptură față de deceniile precedente. Personajul cu voce dulce era considerat un simbol inofensiv, aproape oficial, al Rusiei și apărea în mâinile olimpicilor, cosmonauților și suporterilor sportivi.

Într-o evoluție sumbră a moștenirii sale, Ce­bur­așka a fost folosit și ca simbol neoficial al invaziei rusești în Ucraina. Adoptarea personajului de către persoane implicate în război a dus cel puțin la un proces intentat de studioul Soiuzmultfilm și a stârnit reacții negative din partea unor ruși care atrag atenția că blândul personaj de origine străină este un simbol puțin probabil pentru un „soldat” naționalist al Kremlinului.

În anii de dinaintea morții sale, în 2018, Uspenski a descris anexarea Crimeei de către Rusia drept „rușinoasă”, iar în 2011 și-a exprimat deschis sprijinul pentru protestele împotriva lui Vladimir Putin. Un breloc cu Ce­bur­așka atârnă într-un vehicul militar rusesc în regiunea ucraineană Luhansk, în ianuarie 2024.

„Tandrețea lui dezarmantă”

Într-un interviu din 2012, Uspenski a fost întrebat de ce Ceburașka a rămas atât de popular în Rusia și în străinătate, în special în Japonia.

„Eu și prietenii mei credem că totul ține de imaginea și caracterul acestei ființe atât de vulnerabile și înduioșătoare, pe care, cum se spune, oricine ar putea-o răni. Se pare că a câștigat dragostea enormă a publicului prin tandrețea sa dezarmantă”, a răspuns autorul.

Uspenski a mai spus că „niciunul din elementele pe care observatorii încearcă să le «bage cu forța» în poveste nu se regăsește de fapt acolo”.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.