La Londra, săptămânalul The Observer oferă iarăși, în ultimul său număr, o serie de articole despre deteriorarea rapidă a situației economice și sociale din Marea Britanie, în urma efectelor combinate ale Brexitului și pandemiei.
Astfel, restaurantele refuză acum rezervări ale clienților, în perspectiva Crăciunului, din pricina lipsei de personal. Guvernul conservator se pregătește de asemenea să înfrunte un lanț de greve de-a lungul iernii, iar efectele crizei se reflectă cu severitate mai ales asupra categoriilor sociale celor mai defavorizate, cum ar fi refugiații.
Tabloidul The Mirror scrie că guvernul are în vedere convocarea unui personal militar pentru a face față situației de urgență din timpul viitoarelor greve.
Mai citim în The Observer și cum guvernul nu-și respectă promisiunea de a-i aduce în Anglia pe afganii care lucraseră pentru forțele britanice, deși aceștia riscă în Afganistan persecuții, torturi sau moartea.
Nici un singur afgan n-a fost adus anul acesta în Marea Britanie în cadrul programului Afghan citizens’ resettlement scheme (ACRS), lansat în ianuarie, totul ducând la acuzații că miniștrii fac dovada unei “combinații toxice de incompetență și indiferență”.
Programul era menit să ajute afganii care au lucrat pentru guvernul britanic sau erau afiliați cu acesta – inclusiv personalul ambasadei de la Kabul și profesorii de la British Council – ca și pe toți care se confruntă cu vătămări grave sau cu moartea din partea talibanilor.
Între timp, cifrele arată că doar între cinci și opt funcționari lucrează la acest program în cadrul Oficiul pentru afaceri Externe, Commonwealth și Dezvoltare, comparat cu 540 de oameni care lucrează la programul pentru Ucraina încă de la începutul acestui an. Surse diplomatice au spus ziarului că programul „nu are niciun sens, iar Afganistanul nu e câtuși de puțin o prioritate”.
De aceea, cum o revelează cotidianul (pro-conservator de altfel) The Telegraph, mulți afgani din forțele speciale și foști spioni antrenați de britanici se alătură acum forțelor rusești din Ucraina, deoarece se simt abandonați și trădați.
Pentru britanici, emigrația e deja în toi
Mulți oameni caută în continuare să ajungă, fie și ilegal, în Marea Britanie, scrie și săptămânalul The Economist în ultimul său număr. Însă un număr la fel de mare se arată gata să plece din Anglia.
The Economist explică cum conștientizarea faptului că Marea Britanie nu mai este azi, după standardele nord-europene, o țară bogată a intrat deja în fluxul sanguin al națiunii.
Ce cântă Viktor Orbán în concertul european
La Paris, peste Canalul Mânecii, revista lunară de studii geopolitice și culturale Le Monde Diplomatique are, în numărul său pe luna decembrie, o întreagă analiză a poziției lui Viktor Orbán în concertul european în raport cu politica comună a UE față de Rusia lui Putin și agresiunea din Ucraina.
În concertul european al sprijinului colectiv pentru Ucraina, Ungaria urmează însă propria sa partitură. În timp ce denunță agresiunea rusă, Viktor Orbán apără insistent o cale de compromis cu Moscova. Pentru naționaliștii maghiari, viitorul se situează în Est.
De la revenirea sa la putere în 2010 încoace, Viktor Orbán a tot bătut periferia Uniunii Europene pentru a stârni o răscoală împotriva Bruxelles-ului. Repetând neîncetat „noi, central-europenii”, el îndeamnă fostele democrații populare să-și afirme diferența și să nu lase să le fie “dictat” comportamentul. De mai bine de un deceniu, premierul ungar pledează pentru o diplomație de „deschidere spre Est” care ar reduce dependența economică de Occident, dar la fel de mult ar duce la „eliberarea de dogmele și ideologiile care predomină în Europa de Vest”, cu alte cuvinte —lepădarea democrației liberale.
Pe 15 martie, Viktor Orbán tuna astfel împotriva Occidentului: „Europa Centrală e o tablă de șah pe care joacă marile puteri, pentru care Ungaria este doar un pion. (…) Dacă obiectivele lor o cer, și dacă noi nu vom fi suficient de puternici, ei sunt chiar capabili să ne sacrifice”, spunea el. În aceeași zi, liderii Poloniei, Cehiei și Sloveniei s-au deplasat la Kiev pentru a-l asigura pe Volodimir Zelenski de „sprijinul fără echivoc” al Uniunii Europene pentru Ucraina. Orbán, care obișnuia să vorbească în numele Europei Centrale încă de la criza refugiaților din 2015, s-a regăsit deodată izolat și criticat chiar și de către aliații săi polonezi din partidul Dreptate și Justiție (PiS) la putere la Varșovia, însă care e visceral anti-rus.
Orbán a refuzat să livreze armament Ucrainei, ba chiar s-a opus tranzitului de armament prin Ungaria. În mod repetat, el s-a mai opus și sancțiunilor impuse Rusiei.
«Ruszkik haza!»
Sigur, Ungaria e dependentă de gazul rusesc, iar Orbán a acceptat condiția impusă de Putin pentru gaz ieftin: Ungaria plătește azi în ruble. Dar cel care în 1989 și-a construit legenda strigând în Piața Eroilor din Budapesta: «Ruszkik haza!…» («Rușii — acasă!…») este bănuit acum, de opoziția maghiară, că ar fi un agent plătit al lui Putin.
Și Orbán și Putin vorbesc despre un occident decăzut, amoral și imoral. Un Vest colonialist, însă slab, desfrânat și nihilist. Pentru cei doi, imigrația, multiculturalismul și studiile de gen ar fi primejdii de moarte pentru civilizația europeană.
Dar, continuă Le Monde Diplomatique, Viktor Orbán și-a găsit un aliat în Serbia lui Aleksandar Vučić. Orbán a primit medalii și onoruri de la Vučić, dar și cea mai înaltă distincție a bisericii ortodoxe, ordinul St. Sava, din mâinile patriarhului Porfirije.
Și, încheie Le Monde Diplomatique, naționaliștii maghiari, mândri de originile asiatice ale poporului lor, își afișează acum tot mai mult cu convingere credința că viitorul continentului se află spre răsărit.
«Twitter la două degete de moartea cerebrală»
Este titlul pus în weekend de cotidianul din Bruxelles Le Soir unei analize a situației de haos în care Elon Musk a adus rețeaua socială cu pasărea albastră: moderarea rețelelor sociale a fost făcută “harcea-parcea”. Visurile libertariene ale lui Elon Musk se izbesc deodată de intransigența agențiilor de publicitate, a autorităților europene de reglementare, ba chiar și a Apple față de conținutul toxic care acum inundă platforma lui.
Sigur, Musk l-a expulzat de pe Twitter pe imprevizibilul și incontrolabilul rapper Kanye West, pentru antisemitism și incitare la violență, dar l-a reabilitat pe Donald Trump (care face în continuare pe bosumflatul).
Săptămânalul politico-satiric francez Charlie Hebdo, pentru care patronul Tesla este o țintă permanentă, scrie în ultimul său număr, sub titlul «Musk vrea să vă intre în creier», despre obsesia acestuia cu ideea de a pune în contact direct creierul uman cu computerele fără a mai trece prin comenzi orale, tastaturi, butoane sau orice alt dispozitiv fizic. Prin intermediul firmei sale Neuralink, Musk încearcă să implanteze într-un creier cu sânge cald un detector de comenzi care să poată fi pricepute de creierul cu sânge rece al roboților.
Afacerea, scrie Charlie Hebdo, nu e însă atât de simplă. Creierul uman e un computer compact și complex, iar Musk a ales, pentru început, să-și bată joc de niște maimuțe, macacii rhesus, aduși din Asia de Sud-Est. Din primele 23 de maimuțe-cobai ale căror cranii au fost parțial secționate pentru a facilita introducerea unor microprocesoare, 15 au murit sau au fost eutanasiate. Celelalte probabil au înnebunit sau sunt în “moarte cerebrală”. Comitetul Doctorilor pentru o Medicină Responsabilă (PCRM), care are 17.000 de membri în Statele Unite, a depus o plângere pentru cruzime împotriva animalelor, iar Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA) confirmă că a lansat o investigație asupra metodelor intruzive și mortale ale Neuralink.
Un carnaval belgian retras de pe lista patrimoniului UNESCO
Pe de altă parte, corectitudinea politică denunțată de Musk pare într-adevăr a fi o realitate, făcând ravagii prin alte părți. Cum o anunță la Bruxelles foarte popularul tabloid La Dernière Heure, UNESCO a decis vineri să elimine carnavalul din orașul belgian Ath (carnavalul la Ducasse) de pe lista patrimoniului imaterial al umanității, „în numele luptei împotriva rasismului”.
Motivul a fost dat de manechinul personajului „Sălbaticul” („Le Sauvage”), pictat în negru și introdus în carnaval în 1873. Cabinetul ministrei francofone a Culturii, Bénédicte Linard, subliniază că „evoluții ale folclorului nostru, în Ath și în alte părți ale Belgiei, au mai avut loc în trecut”, dar deocamdată carnavalul a fost șters de pe listele UNESCO.
Iată încă un motiv ca Viktor Orbán să tune împotriva Occidentului “conformist și vlăguit”.
