O nouă „superstație” chineză de observare a climei și de monitorizare a mediului a fost inaugurată în Tadjikistan. China își propune să ia avans pe o scenă tehnologică în curs de dezvoltare și să își îmbunătățească reputația ecologică în Asia Centrală și de Sud.
Stația - situată în Șahritus, un oraș din sud-vestul Tadjikistanului, în apropierea locului unde se intersectează granițele țării cu ale Afganistanului și Uzbekistanului - a fost menționată pentru prima dată de agenția de știri chineză Xinhua pe 16 iunie, dar presa din Tadjikistan nu a scris nimic despre ea până acum.
Aceasta face parte dintr-o constelație tot mai mare de stații din țările aflate de-a lungul Inițiativei Beijingului privind Centura și Drumul (BRI), adică Noul drum al mătăsii, stații întemeiate și administrate de Universitatea Lanzhou sau în strâns parteneriat cu aceasta.
Este cea mai recentă adăugire la o rețea tot mai mare de sisteme LiDAR (light, detection and ranging), extinsă de-a lungul unui coridor important al BRI, care este supus unor condiții meteorologice extreme, inițiativă în care se regăsesc, deopotrivă, și mai vastele ambiții tehnologice ale Beijingului.
Însă locul unde se află stația și cooperarea strânsă a guvernului tadjik cu Beijingul îndreptățesc, de asemenea, întrebarea dacă nu cumva această stație nu este folosită în scopuri de supraveghere și securitate.
Domeniul ei de cercetare complet este neclar, iar Bradley Jardine, directorul general al Oxus Society for Central Asian Affairs, a declarat pentru RFE/RL că stațiile precum cele din Șahritus „se bazează pe sateliți meteorologici - posibil de o natură similară cu obiectul care a traversat recent Statele Unite”.
La începutul acestui an, un balon chinezesc de mare altitudine despre care Beijingul a declarat că era strict în scopuri climatice a survolat Alaska, vestul Canadei și o mare parte din Statele Unite înainte de a fi doborât de Forțele Aeriene ale SUA. Oficialii americani au declarat că acest balon transporta cantități mari de echipamente folosite pentru a spiona zone sensibile. Armata canadiană a declarat, de asemenea, că a fost folosit pentru supraveghere.
„Ar putea exista capacități de supraveghere la granița cu Tadjikistanul”, este de părere Jardine.
Sistemele LiDAR îi ajută pe oamenii de știință să cartografieze și să examineze cu precizie mediile naturale și antropice, caracteristici care reprezintă o componentă cheie a vehiculelor inteligente, autonome și electrice - un sector în care industriei Chinei este un jucător global emergent.
Jardine a declarat pentru RFE/RL că „proiectele îndrăznețe”, cum ar fi rețeaua LiDAR, sunt concepute, în primul rând, pentru a permite Chinei să-și perfecționeze tehnologia internă și progresul în domeniul vehiculelor autonome și electrice și să contribuie la îmbunătățirea performanțelor sale de mediu în străinătate.
„Pe măsură ce China se străduiește să devină dominantă în viitoarea industrie auto globală, există un număr mare de subvenții de stat disponibile pentru perfecționarea tehnologiei, iar institutele de cercetare precum Lanzhou se află în avangardă", a declarat Jardine.
LiDAR și nu numai
Rețeaua LiDAR începe în orașul Lanzhou din nord-vestul Chinei și se extinde prin provincia Xinjiang până în Pakistan, Tadjikistan, Iran, Israel și Algeria. Este formată din peste 20 de stații.
Huang Jianping, un profesor de la Universitatea Lanzhou care lucrează la acest proiect, a declarat pentru Xinhua că stația oferă date complete despre praf, poluanți și vreme în zone-cheie din Asia Centrală și că poate ajuta la avertizarea în cazul unor condiții meteorologice extreme, precum și la furnizarea de date despre schimbările climatice.
Noua instalație din Tadjikistan se află într-una dintre cele mai fierbinți zone ale țării, iar echipa Universității Lanzhou - care extinde rețeaua de stații de observare din 2016 - spune că această zonă va ajuta la realizarea hărților 3D generate cu laser ale regiunilor afectate de schimbările climatice.
Dar, deși China afirmă că este evident că noua stație din Tadjikistan se ocupă cu problemele de mediu, ea se înscrie pe o listă tot mai mare de proiecte chinezești cu dublă utilizare sau secrete.
Universitatea Lanzhou are legături bine știute cu industria de apărare a Chinei și, potrivit unui raport din 2019 al Institutului australian pentru politici strategice (ASPI), se numără printre cel puțin alte 68 de universități chinezești care sunt „descrise oficial ca fiind părți ale sistemului de apărare sau care sunt supravegheate de agenția industriei de apărare a Chinei, Administrația de Stat pentru Știință, Tehnologie și Industrie pentru Apărare Națională”.
De asemenea, China a finanțat, construit și, în unele cazuri, administrat unele avanposturi și instalații de supraveghere și securitate în Tadjikistan, de-a lungul frontierei sale lungi și foarte permeabile cu Afganistanul. Una dintre aceste instalații este operată în apropiere de Șaimak și face parte dintr-un proiect comun mai amplu China-Tadjikistan de modernizare a vechilor patrule din epoca sovietică în apropierea coridorului Wakhan din Afganistan, care se învecinează cu o mică porțiune din provincia Xinjiang.
Dușanbe a aprobat, de asemenea, construirea unui avanpost de poliție finanțat de China în apropierea graniței țării cu Afganistanul în 2021.
Beijingul rămâne preocupat de faptul că militanții islamiști din Afganistan ar putea intra în China sau destabiliza regiunea - și se crede că o mare parte din amprenta sa de securitate în Tadjikistan este legată de această problemă.
De asemenea, China a deschis în 2021 o stație de observare pe lacul Sarez din Tadjikistan pentru cercetare în domeniul mediului și pentru „reducerea și prevenirea dezastrelor internaționale”, potrivit Academiei Chineze de Științe.
Deși nu prea sunt informații legate de activitatea stației de observare, unii experți au remarcat că instalația poate fi folosită și pentru supraveghere și monitorizare dincolo de obiectivele sale de mediu. Nu se știe încă dacă noua stație din Șahritus se va încadra în această tendință și nici în ce măsură va servi ca paravan pentru activități de monitorizare și securitate.
Jardine observă totuși că atenția Chinei în materie de securitate a fost concentrată în mare parte în munții Pamir și în coridorul Wakhan, în timp ce noua stație este situată într-o altă parte a țării „unde există imperative de securitate mai puțin imediate pentru China”.
