Se vorbeşte, nu numai la noi, despre anumite restricţii pentru cei care nu se vaccinează. E de presupus că vor exista anumite locuri în care cei care nu s-au vaccinat nu vor avea acces. Ei bine, cei care nu vor să se vaccineze se simt lezaţi, protestează şi vorbesc despre discriminare. Dar lucrurile sunt mult mai complicate. Şi nici nu se ştie cine e mai „discriminat” în realitate.
Avem deocamdată puţini oameni vaccinaţi, dar numărul lor va creşte, totuşi. Aceşti oameni vaccinaţi vor fi mai protejaţi în faţa COVID-ului, fără doar şi poate. Şi dorinţa lor firească e să se întoarcă la viaţa normală, cea de dinaintea anului 2020. Numai că, din cauza celor care nu vor să se vaccineze, întoarcerea asta la normalitate e mai anevoioasă. Fireşte, există oameni care nu se pot vaccina din cauza unor probleme medicale, dar majoritatea celor care resping vaccinul ar putea să se vaccineze. Ei nu vor din cauza unor frici sau prejudecăţi.
Nu se poate însă obţine o imunitate colectivă şi nu poate fi învins virusul fără o vaccinare largă. Asta e limpede. Deci cei care ostentativ resping vaccinul ne împiedică să învingem pandemia. Şi atunci mă întreb: de ce să nu existe restricţii pentru aceşti oameni care nu vor să se vaccineze? De ce cred ei că asta e o discriminare? Mai curând e o consecinţă a comportamentului lor destul de egoist. Dacă ţi se pune vaccinul la dispoziţie şi tu spui că nu ai nevoie de el, o fi discriminare restricţia care ţi se impune ulterior? La rigoare, şi cel vaccinat poate să afirme că e discriminat de cel care nu vrea să se vaccineze. Dacă în ţara asta a măştilor de sub bărbii şi nasuri se vor vaccina numai vreo 300-400 de mii de oameni, nu mai pleacă nicăieri COVID-ul? Ce facem, stimabililor? Luptăm cu această molimă sau ne doare-n cot de viitor?
