Adevărul este că ultimele luni au putut da imaginea revenirii la o Europă care semăna mai mult cu cea a anilor 1980, de dinaintea căderii Zidului Berlinului și a comunismului, când până și cetățenii Comunității Europene, cum îi spunea atunci, sau ai „Pieței Comune", aveau nevoie de o viză pentru a trece frontierele de la o țară la alta.
Spațiul Schengen este compus din 22 de țări ale Uniunii Europene, cărora li se adaugă Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein. Viza Schengen permite câte o perioadă de ședere de 90 de zile la fiecare șase luni. Cei care beneficiază de o viză Schengen sunt avertizați că șederea peste data limită a intrării în spațiul comun nu trece niciodată neobservată.
Pedepsele pentru încălcarea regimului celor 90 de zile de ședere variază de la o amendă la deportarea imediată sau chiar interzicerea de acces a zonei Schengen pe o anumită perioadă de timp.
Incă nu s-au înregistrat cazuri de interdicție permanentă a accesului în spațiul Schengen. Statele din acest spațiu sunt așadar obligate să lase să circule orice persoană care beneficiază de o viză Schengen. Ce se întâmplă însă când un stat își închide frontierele, așa cum a făcut-o Ungaria? Acordurile Schengen spun că o țară își poate închide temporar frontierele "dacă întâmpină o serioasă amenințare de securitate". Comisia Europeană cere acum o coordonare la nivel european a acestor măsuri de închidere temporară a frontierelor, deoarece efectele lor sunt pe cale de a scăpa cu totul de sub control.
Asta și pentru că de fiecare dată se aplică principiul reciprocității. Astfel, după ce Marea Britanie a decis să impună un control sanitar și o potențială carantină tuturor străinilor, Franța a aplicat de îndată, reciproc, tuturor britanicilor aceeași măsură, ceea ce face că rețeaua Eurostar a trenurilor de mare viteză (TGV) dintre Paris-Londra-Bruxelles e pe cale de a se prăbuși din lipsă de clienți.
Turismul spaniol se află, de asemenea, în aceeași situație, acum că mai multe țări au pus întreaga Spanie în rubrica roșie.
Cât despre simplii cetățeni în tranzit, sau care efectuează o călătorie cu sens unic, Parlamentul European a cerut autorităților vamale și polițienești naționale mai multă indulgență și flexibilitate, ținându-se cont de aglomerarea la toate frontierele din pricina coronavirus.
Principala problemă se situează însă la nivelul psihologiei sociale și politice: spațiul Schengen este deja fragmentat, tendința este stabilă iar populația începe să se obișnuiască. În aceste condiții, riscul cel mare este că s-ar putea merge atât de departe, încât refacerea spațiului Schengen, al liberei circulații, s-ar putea dovedi mai dificilă decât crearea lui inițială, când entuziasmul general era mare.
***
Mai multe state europene au trecut R. Moldova pe lista țărilor cu risc epidemiologic ridicat. Drept urmare circulația cetățenilor moldoveni pe teritoriul acestor state este oprită. Ca să obțină o permisiune de excepție unele state impun moldovenilor izolarea pe o perioadă de timp de la intrarea în ţară, altele cer prezentarea de teste negative de Covid-19. Când cetățenii moldoveni s-ar putea bucura din nou de avantajele regimului liberalizat de vize, obținut acum șase ani? Nimeni nu se încumetă să răspundă la această întrebare. Mai ales că starea epidemică din Rep. Moldova nu lasă loc de prognoze optimiste. Unele state care anterior ridicaseră restricțiile de călătorie pentru cetățenii moldoveni, le introduc din nou. Vorbim întâi de toate despre Ucraina, Ungaria sau Israel. Libera circulaţie a cetăţenilor moldoveni continuă să fie restricţionată şi în ţări ca România, Italia sau Federaţia Rusă. Iar Bulgaria a impus recent obligativitatea prezentării testului negativ de Covid.
Cum însă se știe că moldovenii sunt inventivi, unii reuşesc să ocolească într-un fel sau altul aceste restricţii. În urmă cu câteva săptămâni, presa italiană relata despre breșa pe care ar fi spart-o moldovenii mituind vameşii şi şoferii de autocare. „Un prim obstacol este vama de la Giurgiuleşti, poarta spre Europa”, scria presa italiană. „În funcţie de cine e pe tură, moldovenii plătesc 50 de euro sau mai mult, atât vameşului, cât şi şoferului de autocar”, a povestit un şofer jurnaliștilor italieni. Iar odată ajunși în Uniunea Europeană, nu mai erau controlaţi de nimeni. Astfel, în 36 de ore, plătind în jur de 100 de euro, moldovenii ajungeau nestingherit la Milano, Padova sau Roma, conchidea presa italiană.
Mai precauți sunt însă moldovenii stabiliți în Italia. Tatiana Nogailîc, lidera unei asociații de moldoveni din Italia, spune că mulți au renunțat să revină în R. Moldova în tradiționala vacanță de vară de teama că hotarele s-ar putea reînchide în orice moment. Tot din frica de a nu putea eventual reveni în Italia, mulţi părinţi nu au avut posibilitatea să fie alături de copiii lor râmași în Moldova la începutul anului școlar. Nu riscă să călătorească nici cei care au nevoie de tratamente medicale, în special stomatologice, şi pe care le făceau regulat în Moldova unde preţurile sunt mai accesibile. În dificultate sunt şi familiile care în alţi ani îşi lăsau pe timp de vară copiii în grija bunicilor. „Stăm mereu în alertă şi cu frică”, ne-a mai spus Tatiana Nogailîc.
Şi-a atras multiple critici mai ales președintele Igor Dodon care, în ciuda restricțiilor, a ajuns mai întâi la un sanatoriu din Federația Rusă, iar mai recent şi pe muntele Athos. Presa din Grecia a relatat că președintele Moldovei a vizitat Muntele Athos ca pelerin obișnuit, în perioada 28-30 august. În timp ce autorităţile elene prelungiseră până pe 31 august restricțiile de călătorie pentru cetățeni străini, inclusiv moldoveni. Igor Dodon a răspuns evaziv cum a ajuns pe muntele Athos, dar a confirmat că a fost într-o vizită neoficială, fiind însoțit și de fiul său:
Îți deschid viză separată pentru fiecare persoană
„Ca să ajungi acolo trebuie să ai o invitaţie şi o viză. Se face invitaţie din partea organului superior de acolo, pentru că este o autonomie separată în interiorul Greciei şi ei îşi dau această invitaţie. Îți deschid viză separată pentru fiecare persoană. În baza acestui document doar poţi să mergi acolo, aşa că nu căutaţi senzaţii, acolo unde nu sunt.”
Cei care reuşesc într-un fel sau altul să ocolească restricţiile de călătorie sunt mai curând o excepţie, consideră expertul în politici europene Dionis Cenuşă. El spune că oportunitățile moldovenilor de a călători în UE rămân deocamdată incerte:
„Instituţiile europene au reuşit să discute mai multe iniţiative care să permită sistematizarea datelor la nivel european şi per ţară. printre aceste iniţiative este şi ideea de a introduce un sistem de culori verde, portocaliu, roşu şi gri care ar permite evaluarea statelor în funcţie de câţiva parametri, precum numărul de cazuri în ultimele două săptămâni, numărul de teste pozitive din totalul de teste realizate şi numărul total de teste per populaţie. UE este în continuare foarte atentă în ce priveşte lista statelor considerate sigure şi propuse pentru călătorii nerestricționate. Din ultimele actualizări, lista include 11 state, dintre care doar Georgia din vecinătatea UE. Dacă analizăm R. Moldova în baza criteriilor pe care le propune UE, evident că Moldova nu se încadrează în categoria statelor sigure, iar conform sistemului de culori propus de UE ar trebui să nimerească în categoria roşie sau gri.”
Concluzia expertului este că Republica Moldova rămâne deocamdată „într-un con gri al suspiciunilor” privind capacitatea autorităților de a ține sub control răspândirea virusului. Mai afectați decât potențialii turiști care au fost nevoiți să renunțe la tabieturile lor, sunt tinerii care contează pe studii peste hotare și cetățenii care obișnuiesc să plece la munci de scurtă durată.
