Am avut duminică, 14 mai, cel mai important protest al societății civile din Republica Moldova de la masivele manifestații de stradă din anii trecuți, provocate de furtul miliardului și de alte abuzuri ale guvernării. Motivul declarat al protestului de duminică, susținut și de opoziția extraparlamentară, este intenția regimului de a schimba sistemul electoral. O intenție care amenință dreptul cetățenilor moldoveni de a alege și de a fi aleși în mod liber în organul legislativ al țării, un proiect care va distruge fragila democrație parlamentară de la noi, instituționalizând practic „taxa de deputat”.
După ce a exasperat lumea cu o campanie agresivă de promovare a votului uninominal, guvernarea a aprobat în câteva ore, împreună cu socialiștii, sistemul mixt al lui Dodon – partenerul politic inabil camuflat al Partidului Democrat, cel care continuă să fie vocea PSRM-ului, pentru că, așa cum a remarcat el însuși, „e greu să fii președintele tuturor cetățenilor” (atunci de ce s-a băgat?). Mitingul de protest a fost bruiat de ploile din ajun, care le-au servit autorităților pretextul de a suspenda cursele de tren interne, invocând deteriorarea terasamentului. A fost descurajată și deplasarea microbuzelor cu oameni din provincie la Chișinău, iar șoferii amendați pentru infracțiuni imaginare.
O reacție maladivă. Puterea se teme de proteste, de solidarizarea societății civile, se teme ca mesajul acesteia să nu iradieze în Basarabia profundă. Holdingul mediatic al guvernării a căutat să prezinte o imagine distorsionată a evenimentului din 14 mai: s-a spus, de pildă, că au participat doar câteva sute de oameni, deși orice examinare a unei fotografii panoramice făcute în scuarul din fața Parlamentului poate demonstra că au fost câteva mii de cetățeni. Inspectoratul General al Poliției (IGP), în mod surprinzător și nu tocmai, i-a ajutat pe jurnaliștii de la TV-urile aservite să manipuleze o realitate care arăta altfel, referindu-se la un algoritm de calculare a densității persoanelor pe metru pătrat, un algoritm cam straniu aplicat. Dar nu a fost doar această greșeală de calcul, să-i spunem, inocentă. În ajunul protestului, tot angajații IGP au ieșit în evidență, avertizând populația în raioane să nu vină duminică la Chișinău cu arme și obiecte contondente, inducând ideea că mitingul ar fi unul ilegal și prezumat violent, îndreptat împotriva ordinii constituționale. Și trebuie spus că mobilizarea masivă a forțelor de ordine în ziua de duminică, la Chișinău, m-a făcut cred că puterea chiar s-a așteptat la un asalt asupra Parlamentului. Ciudată ambalarea asta polițienească, de vreme ce protestul a fost eminamente civilizat: au răsunat apeluri la apărarea democrației și legalității, s-a cântat, s-au rostit versuri, singurul element „violent”, pentru urechea sensibilă a regimului, va fi fost momentul în care manifestanții au sunat, simbolic, din chei, imitând zornăitul cătușelor – un mesaj din viitor destinat „hoților de la guvernare”.
La Chișinău a avut loc un nou protest împotriva schimbării sistemului electoral
În Moldova protestele au fost în general pașnice, turbulențele când apăreau erau rezultatul unor provocatori infiltrați de regim. Or, asocierea unor proteste civice cu ideea de violență e foarte periculoasă, fiindcă instaurează o stare de angoasă și nervozitate în societate. Să nu ilustrezi obiectiv evenimentul, să nu dai fragmente din discursuri, opinii ale participanților la miting, să nu prezinți revendicările protestatarilor și răspunsul în oglindă (dacă există) al autorităților, ci să decupezi niște inși periferici, cu glugi trase pe cap și cu simboluri și inscripții rusești pe tricouri, să tot umpli ecranul cu ei, așa cum au făcut televiziunile oligarhice în zilele ce au urmat, înseamnă o demisie profesională, înseamnă să sugerezi, fără rușine, scenarii de tip 7 aprilie 2009, când același tip de provocatori infiltrați în rândurile tinerilor protestatari anticomuniști au atacat clădiri guvernamentale, iar glorioasa noastră poliție și Procuratură nu au reușit nici până azi să-i identifice pe bandiți, fiind răsplătite pentru sabotajul lor teleghidat cu pensii grase și avansări pe linie ierarhică.
Aceeași tactică a infiltrării diversioniste (folosirea mercenarilor plătiți, „titușki”) constituie azi parte din dosarul procesului intentat la Kiev fostului președinte ucrainean Ianukovici. Guvernarea de la Chișinău ar trebuii să învețe din asemenea întâmplări de prin vecini, întotdeauna vine o zi când ești chemat să răspunzi pentru faptele tale.
„Protest eșuat”, „protest eșuat”… – repetau ca o flașnetă stricată mediile arondate puterii în seara zilei de 14 mai, și aceeași atitudine frivolă, disprețuitoare afișau și exponenții guvernării, care au lansat insinuări despre conspirații și întâlniri secrete în toiul nopții pe la sediile opoziției proeuropene, pretinzând că liderii acesteia s-ar fi coalizat cu grupările extremiste prorusești, cum este cea a lui Petrenco.
Mereu va fi recomandabil și sănătos să încerci un exercițiu de detașare, o „cură” de obiectivare. E ceea ce ar fi bine să o facă și demnitarii noștri zglobii – l-am numit pe spicherul Candu, dar nu e singurul: să se privească de la o parte, ca să recapete simțul proporțiilor. Să vadă cum arată străduințele lor de a macula și compromite un protest legitim al cetățenilor, în timp ce ei, guvernanții, sunt prinși ziua în amiaza mare cu un ditamai atac la adresa democrației și cu o coșcogea întovărășire în Parlament, alături de cei care vor să desființeze Republica Moldova ca stat democratic și proeuropean, să-l transforme într-un protectorat rusesc, într-o „Transnistrie” mai mare!
Pe fundalul manipulărilor grosolane și al șicanării protestatarilor de la Chișinău, nu este nicio surpriză că partenerii noștri externi, după ce s-au ars cu „povestea de succes moldoveană”, au devenit mai exigenți cu finanțările promise. Ca orice creditor, legislatorii de la Strasbourg sunt în drept să se întrebe cum sunt folosiți în Republica Moldova banii contribuabililor din Uniunea Europeană? Să se întrebe de ce în condițiile unei finanțări supergeneroase de care au beneficiat guvernările de după 2009 de la Chișinău aderența la ideea europeană la noi a scăzut, iar opțiunile electorale pro-rusești au crescut continuu?
Este adevărat că din blocarea celor o sută de milioane de euro vor avea de suferit nu atât șefii politici, cât mai ales cetățenii Republicii Moldova. Nu toată lumea jubilează că ne-a fost amânată finanțarea, cum o face cu rea-credință Dodon, președintele ales cu cântec. Însă Occidentul nu are trupe de ocupație în Republica Moldova, nu recurge la embargo-uri economice, singurul mecanism de responsabilizare a politicienilor de la Chișinău de care dispune e arătarea obrazului și pârghia financiară. Mesajul Occidentului e foarte limpede: încetați să ne manipulați, să ne mințiți, ocupați-vă de problemele reale ale țării voastre, domnilor guvernanți de la Chișinău, nu inventați agende false și atunci nimeni nu va pune la îndoială sprijinul financiar de care are nevoie Republica Moldova.
Multe mesaje au răsunat la protestul din 14 mai de la Chișinău, dar a fost totuși o pancartă care oarecum m-a nedumerit: „Nu vrem să schimbăm sistemul, vrem să vă schimbăm pe voi!”… Chiar dacă ataca o problemă concretă – neadmiterea schimbării sistemului electoral –, mie, recunosc, nu mi-a sunat prea bine îndemnul și aș vrea să-l contrazic pe autorul acelei lozinci. Avem nevoie nu doar de o altă guvernare, trebuie schimbat întreg sistemul statului captiv, sistemul care generează corupție, cinism și fraudă politică pe bandă rulantă. Asta pentru a nu ne trezi – după un alt timp al speranțelor spulberate! – prizonierii aceluiași coșmar, dar cu nume diferit.
