Există un loc în Republica Moldova despre care se poate spune că reprezintă inima acestui popor, exprimă chintesența aspirațiilor sale: Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Este martorul absolut al istoriei basarabene din secolul XX și participant la evenimentele importante de după 1989, pentru că despre ele pot depune mărturie generațiile de azi.
Noua biografie a Pieței Marii Adunări Naționale a început în anii 1987-1988. Pe atunci se numea încă „Piața Biruinței” – botezată și lărgită de sovietici după ce au înlăturat ruinele vechii Case Eparhiale – o bijuterie arhitectonică, pe care tot ei o aruncaseră în aer la retragerea lor din iunie 1941, când au aplicat tactica „pământului pârjolit în fața inamicului”, ordonată de Stalin.
În anii perestroikăi gorbacioviste în acest loc s-au desfășurat primele demonstrații anticomuniste, împrăștiate de miliția sovietică cu bastoane și gaze lacrimogene. Apoi tot în Piața din centrul capitalei, la 31 august 1989, s-a proclamat adoptarea limbii române ca limbă de stat și trecerea la alfabetul latin. Aici, în Piață, la 27 august 1991, după eșecul puciului KGB-ist de la Moscova, în fața a sute de mii de oameni a fost declarată independența Republicii Moldova, și tot din PMAN, câteva luni mai târziu, în primăvara anului 1992, plecau autobuzele cu voluntari moldoveni în Transnistria, să apere țara de separatiștii susținuți de Armata a 14-a rusă…
În anii ce au urmat, în PMAN momentele înălțătoare au alternat cu secvențele tragice, precum cea din aprilie 2009, când în Piață și pe străzile adiacente erau vânați tinerii protestatari anti-Voronin. Tot aici a fost omorât în bătaie Valeriu Boboc de o hoardă de zbiri în uniformele Ministerului de Interne.
Chișinăul a trecut în această perioadă sub diferite guvernări și a avut primari de toate culorile politice, care au exploatat în fel și chip acest loc încărcat de memorie și simbolism. Piața Marii Adunări Naționale a fost batjocorită, trivializată prin concertele cu tentă sovietică în epoca Voronin și prin chefurile organizate de Ziua Națională a Vinului, când era învăluită de miros de carne coaptă și iz greu de tescovină. Chermeze primitive, indecente, în plin centrul capitalei și mormane de gunoaie la final, spre disperarea serviciilor de salubrizare.
PMAN este închiriată diverșilor aventurieri și interlopi politici, fiecare își aduce aici propriul taraf, propria armată de interpreți din Moldova sau de peste hotare, din Est și din Vest, care cântă fără alegere sub orice steag. Sunt obișnuiți să cânte pe bani, iar banul n-are miros, o știm de la împăratul Vespasian!
Exact la fel s-a întâmplat și ieri, 8 mai, când Piața Marii Adunări Naționale a fost blocată toată ziua, acaparată de concertul consacrat victoriei sovietice asupra Germaniei naziste. A fost un ghiveci propagandistic patronat de Dodon, amestecând cântece militariste rusești, melodii populare moldovenești, recitaluri din versuri ale unor poeți sovietici moldoveni, reanimați oportun. În același timp, pe scenă, un grup de balerini, înțoliți în uniforme militare rusești, își mlădiau corpurile… în acordurile Baladei pentru vioară și pian a lui Ciprian Porumbescu, interpretată de Orchestra simfonică națională a Companiei Publice „Teleradio-Moldova”, sub bagheta maestrului Gheorghe Mustea.
Ce legătură avea Balada lui Ciprian Porumbescu, una dintre cele mai răscolitoare, mai emoționante piese din patrimoniul muzical românesc, cu parada sovietică a victoriei și terorii? Numai organizatorii spectacolului ne pot spune...
Scena din Piață avea treptele vopsite în culoarea „gândacului de Colorado” rusesc – ce fain se vor fi văzut aceste dungi galben-negre pe ecranele televizoarelor de la Kiev și de la București! Pe toată durata concertului, pe ecranul din spatele scenei rulau cadre din documentarele de război sovietice: tunuri trăgând, clădiri năruindu-se, coloane de refugiați pe drumuri desfundate, bombardiere germane doborâte de bravii piloți sovietici, mulțimi extaziate, întâmpinându-și eliberatorii cu steluțe roșii pe chipiu.
Apoi și-a făcut numărul și interpretul putinist Gazmanov, cel care are interdicția de intrare în Ucraina. La noi, Gazmanov e oaspetele drag al „prezidentului”. Dodon îl invită cu regularitate, se fotografiază alături de el și de alți trubaduri ai războiului, e drept că nu se știe din ce fonduri îi plătește, pentru că Dodon nu e latifundiar, nu e bancher, nu are fabrici și uzine și cred că nici cotizațiile membrilor PSRM nu i-ar permite un asemenea dezmăț financiar. Seara târziu, Chișinăul a fost zguduit, un sfert de ceas, de bubuituri strașnice, c-am crezut că a început Al Treilea Război Mondial. Îl vor întreba oare Fiscul, CEC-ul și SIS-ul pe Dodon din ce bani și-a achitat și salvele de artificii?
Pe nimeni nu mai miră, se pare, acest act de profanare a unui loc sacru pentru identitatea și valorile noastre – Piața Marii Adunări Naționale. Multora chiar le place, se bucură. Tot ei vor țopăi și la concertele „pro-europene” ale guvernării și vor merge pe 12 mai în sectorul Râșcani al capitalei să-i asculte pe Kobzon și Leșcenko, invitați de condamnatul Șor… Dar în mod sigur, toți moldovenii, indiferent de opiniile lor politice, au suferit crâncen din cauza ambuteiajelor de ieri, din centrul orașului.
A fost o paralizie totală. Autoritățile centrale, primăria Chișinăului au demonstrat că nu le pasă de oameni, că habar nu au cum se leagă căile de acces, cum circulă „sângele” prin arterele capitalei. Pentru că tu sărbătorești „Ziua Victoriei” în PMAN, tresalți în ritm de „șanson” rusesc, iar lumea te înjură în stații, așteptând exasperată troleibuzele care sunt redirecționate pe niște trasee greu de imaginat. Ca să nu mai vorbim de ambulanțele care-și făceau cu greu loc printr-un trafic absolut infernal.
În Occident, sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial e comemorat pe 8 Mai, ziua capitulării Germaniei, iar pe 9 Mai este sărbătorită „Ziua Europei”. Stalin, pentru a se delimita de aliații anglo-americani, a decis ca „Ziua Victoriei” să fie celebrată pe 9 mai. Iată că, „pentru a nu-i mai diviza pe moldoveni după criterii geopolitice”, Partidul Democrat de guvernământ din Moldova a dispus ca „Ziua Europei” să nu se mai amâne, ca până acum, tocmai spre mijlocul lunii, ci să o sărbătorim și noi ca toată lumea civilizată pe 9 Mai. Doar că în condițiile bairamului socialist, de ieri și de azi, când în Chișinău a avut loc o altă paradă putinistă, ne-am ales cu o struțo-cămilă ideologică. Din simbol al renașterii unui popor din negura totalitară, Piața Marii Adunări Naționale a ajuns un loc de bâlci, un maidan oarecare!
Despre contribuția aliaților occidentali la înfrângerea Germaniei hitleriste nu se suflă o vorbă, după cum nimeni de la vârful puterii nu se sinchisește că după 9 mai 1945 în Basarabia a urmat calvarul comunismului, și că ar trebui să fie mai discreți cu petrecerile și concertele. La noi nu se marchează nici Ziua Independenței României, proclamată de Mihail Kogălniceanu în Parlamentul Principatelor Unite la 9 Mai 1877, deși la Chișinău avem o stradă Mihail Kogălniceanu. Desigur, independența României nu are vreo relevanță pentru Republica Moldova cea pro-europeană, în schimb „eliberarea” sovietică de la 9 Mai 1945 – da!
În timp ce acasă colaborează fructuos, schimbând legea electorală în interes comun, când pleacă în Europa guvernanții de la Chișinău ascund sub preș prietenia lor cu socialiștii. Aflat la Bruxelles zilele acestea, premierul Filip i-a rugat pe occidentali să contribuie, după alegerile din toamnă din Moldova, la formarea unei coaliții pro-europene, întrucât Dodon și-ar dori un guvern care să pună capăt proiectului european al Republicii Moldova. Mai poți comenta ceva?...
„Stalin și poporul rus libertate ne-au adus!” – așa glăsuia o lozincă din anii ‘50, în România comunizată. Aseară și azi, 9 Mai, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, spiritul acestui slogan s-a desfătat în voie.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
