Expoziția „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur”, găzduită de Muzeul Nicolae Minovici, este dedicată reprezentării erotismului în cultura vizuală din perioada comunismului ceaușist. Curatorul expoziției este Cosmin Năsui și exponatele provin din colecții private. Sunt zeci de desene, gravuri, acuarele și uleiuri reprezentând producția uneori de sertar, alteori marginală a generației de artiști plastici care a trebuit să supraviețuiască artistic cenzurii comuniste.
Interviu cu Cosmin Năsui, curatorul expoziției
Nu este o expoziție pentru copiii sub 18 ani. Nici pentru nostalgicii incurabili ai comunismului. Este o expoziție despre erotismul planificat, despre sexualitatea cincinală, despre intimitatea cuplului cu organele de partid. Unele, xilogravurile lui Ion Panaitescu, de pildă, sunt grotesc-erotice și pastișează pe de-o parte Kama Sutra, dar însoțesc, pe de altă parte, imaginile cu texte desprinse din Programul partidului și lozincile de la manifestații. De altfel, Ion Panaitescu, unul dintre cei mai interesanți graficieni ai acelor ani, membru al Atelierului de gravură, a încercat să scoată din țară xilogravurile pentru a le publica în străinătate. Și asta chiar în 1982, anul Conferinței naționale PCR, cu doi ani înainte de Congresul XIII. Alte exponate, într-un reflex grafic al literaturii esopice din acea perioadă, au ascuns sexualitatea în spatele suprarealismului sau al liniilor și proporțiilor antice.
Igiena intimă era descurajată de politicile de austeritate. La fel și dimorfismul sexual...
Politicile comuniste referitoare la cuplu erau paradoxale. Pe de-o parte, autoritățile cenzurau cu foarfecii Consiliului Culturii orice element artistic care aducea a erotism și sexualitate. Lungeau tutu-urile balerinelor când nu le îmbrăca de-a dreptul în saci sau salopete. Bărbații nu aveau voie să poarte barbă. Igiena intimă era descurajată de politicile de austeritate. La fel și dimorfismul sexual. Cuplurile erau asexuate programatic. Erotismul era încurajat doar pe litoral, în sezon (dar și atunci conform tezelor din 1971, redefinite în 1983 care stabileau, printre altele, canoanele erotismului și ale sexualității în discoteci și cluburi). Nu exista orgasm, ci doar entuziasm patriotic.
Pe de altă parte, sub lozinca „Țării, cât mai mulți copii!” era adoptat în 1966 Decretul 770 care interzicea avortul și dădea naștere unei crunte represiuni împotriva femeilor. Mii de femei au murit de septicemie pentru că au refuzat să le spună procurorilor cine a încercat să producă avortul. Chiar și în cazul unui avort spontan sau al sarcinilor periculoase, legea se punea de-a curmezișul intervențiilor medicale salvatoare. Politica pronatalistă a comunismului ceaușist a omorât mii de femei și a produs răni profunde în imaginarul colectiv.
Părea să merite sacrificiul: în numai un an de la aplicarea decretului, populația României a crescut cu un milion de suflete. Câțiva ani mai târziu, propaganda paroxistă a partidului anunța că românii au ajuns la 23 de milioane, iar isteria pronatalistă a avut și rezultate mondiale: în semn de prețuire și maximă neînțelegere a situației interne, ONU a acordat României cinstea de a organiza Conferința Mondială a Populației în 1974, prima reuniune mondială pe această temă. Delegații au fost întâmpinați, cum altfel, de familia tradițională comunistă, cuplul Ceaușescu, și de mii de decreței care ajunseseră la vîrsta la care puteau căra singuri o lozincă sau un portret prezidențial.
Politica pronatalistă a comunismului ceaușist a omorât mii de femei și a produs răni profunde în imaginarul colectiv...
România nu era însă pregătită nici economic și nici social să facă față acestei curbe vertiginoase demografice. Ironia istoriei face ca principalii autori ai Revoluției din 1989 să fi fost „decrețeii”, iar „tătucul” nației să moară de mâna sau în aplauzele copiilor făcuți prin decret de stat. La români, fiii au mâncat Revoluția permanentă.
La intrarea în expoziție te întâmpină o cronologie a Epocii de aur. O cronologie care continuă, în mod simbolic, și după căderea comunismului pentru că multe dintre boli nu s-au vindecat decât mult mai târziu în vreme ce altele s-au cronicizat. Căci nu se poate explica altfel decât prin sechelele unor spirochete național comuniste de ce una dintre cele mai importante probleme din ultima perioadă este organizarea unui referendum care să precizeze constituțional cum trebuie să arate viața intimă a cuplului.
Proiectul este produs de PostModernism Museum și găzduit de Muzeul Municipiului Bucureşti - Muzeul Nicolae Minovici în perioada 1-31 august 2018. Pe durata expoziției au loc tururi ghidate. Pe 23 august are loc o petrecere tematică în cadrul expoziției. Producatorul expoziției este PostModernism Museum, curatorul ei este Cosmin Năsui ajutat de Cristian Vasile (cercetător istoric) și de managerul proiectului, Oana Năsui.
