În orașul industrial estic Avdiivka, distrus de război, trupele ucrainene încearcă să evite să fie încercuite de ofensiva declanșată de ruși pe mai multe fronturi - cel mai mare efort coordonat de când Moscova a lansat invazia pe scară largă, în februarie 2022.
La aproximativ 500 de kilometri spre sud-vest, are loc o altă operațiune militară: ucrainenii traversează fluviul Nipru.
De aproape două săptămâni, într-o zonă situată pe mlăștinosul mal răsăritean al fluviului, infanteria marină ucraineană și alte unități rezistă atacurilor parașutiștilor ruși și frecventelor bombardamente aeriene și de artilerie. Un blogger de război rus cu mulți urmăritori relata săptămâna aceasta că ucrainenii ar mai fi deschis un al doilea cap de pod, în amontele fluviului.
Nu este prea limpede dacă operațiunea va reuși; traversarea unui râu este complicată și periculoasă chiar și pentru cele mai bine echipate armate. Armata ucraineană trebuie să treacă pe malul celălalt mai mulți militari și echipamente blindate mai grele dacă speră să deschidă un nou front important împotriva trupelor rusești, spun experții.
În cel mai bun caz, traversarea fluviului reprezintă un licăr de speranță, de vreme ce contraofensiva Ucrainei, lansată la începutul lunii iunie, pare să se fi împotmolit în fața formidabilelor linii defensive rusești - și, în curând, a vremii ploioase și friguroase. În cel mai rău caz, noul cap de pod este un semn de disperare, o ultimă încercare într-o ofensivă care nu a reușit să-și atingă obiectivul de a străpunge un coridor prin zona controlată de ruși și de a ajunge la Marea Azov.
„Apărarea rusă este acum profundă, bine pregătită și susținută de rezerve semnificative, în timp ce Ucraina luptă acum în principal cu trupele încorporate pentru a face față invaziei din 2022, militari care nu au avut niciodată luxul de a se antrena corespunzător la nivel de brigadă și mai sus", spune Stephen Biddle, pe vremuri consilier al generalului american David Petraeus în timpul războiului din Irak, astăzi profesor de relații internaționale la Universitatea Columbia. „Această combinație nu este propice pentru o ofensivă rapidă și de succes", mai spune el.
Rusia contraatacă
În sudul regiunii Zaporojie, una dintre cele trei regiuni unde și-a concentrat forțele Ucraina, după ce și-a lansat mult anticipata contraofensivă în iunie, trupele Kievului au folosit armament furnizat de Occident - tancuri Leopard, vehicule blindate Bradley, vehicule de infanterie Marder - pentru a încerca să străpungă apărarea rusă: o serie de tranșee, obstacole antitanc și câmpuri de mine cunoscute sub numele de Linia Surovikin.
Efortul nu și-a atins obiectivele, iar pe câmpul de luptă a rămas o mare cantitate de echipament occidental avariat sau distrus.
După ce au străpuns una sau două secțiuni ale apărării în septembrie la sud de orașul Orihiv din Zaporojie, trupele ucrainene nu au ajuns mult mai departe. Trupele Kievului „au avansat în medie doar 90 de metri pe zi pe frontul sudic în perioada de vârf a ofensivei de vară", susține Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, cu sediul la Washington.
Totuși, adaugă Centrul, „progresul lent pe frontul de sud nu înseamnă că Ucraina eșuează sau va eșua în obiectivele sale”.
Cu toate acestea, ofensiva lentă reprezintă o provocare majoră pentru armata ucraineană, precum și pentru liderii politici. „Lipsa unui progres în ofensiva de vară a Ucrainei și înclinarea avantajului material către Rusia înseamnă că Kievul trebuie să lupte cu atenție, dacă vrea să păstreze inițiativa", se scrie într-o evaluare de luna trecută făcută de Royal United Service Institute, o organizație de cercetare din Londra.
„Să facem o încercare”
Anul trecut, în regiunea Herson, trupele ucrainene au intensificat presiunea asupra brigăzilor rusești care apărau malul vestic al Niprului, controlat de Rusia încă din primele săptămâni ale invaziei.
În noiembrie 2022, după luni de atac, forțele rusești s-au retras pe malul opus. Acolo, au construit fortificații și au lansat atacuri cu rachete și obuze asupra orașului Herson, terorizând civilii și lovind pozițiile ucrainene.
Ucraina a început să trimită mici unități peste fluviu și în delta acestuia în săptămânile următoare; comandourile au organizat mici atacuri la Kinburnska kosa, o fâșie de teren la vărsarea Niprului, dar nu au reușit să disloce forțele rusești de acolo.
După ce importantul baraj de pe Nipru de la Nova Kahovka, care fusese sub control rusesc, a fost distrus în iunie, mii de hectare în aval au fost inundate, complicând simultan atât ofensiva Ucrainei, cât și defensiva rusă.
Pe 18 octombrie, bloggerii de război ruși susțineau că trupe din Brigăzile 35 și 36 de infanterie marină ucraineană au trecut Niprul, la aproximativ 8 kilometri în amonte de podul Antonivski din Herson, pod distrus în prezent. O relatare susținea că unitățile au ajuns în satul Pișcianivka, la aproximativ doi kilometri sud-est de malul fluviului.
Ulterior, Ministerul rus al Apărării a părut să confirme relatările privind traversarea râului.
Între timp, la 30 octombrie, Rybar, un canal Telegram afiliat unui fost ofițer de presă al Ministerului rus al Apărării, a declarat că trupele ucrainene au intrat în satul Krînki, la aproximativ 20 de kilometri în amonte de Pișcianivka.
Forțele ucrainene „au reușit să se impună: centrul satului este controlat de zeci de militari ucraineni. Alungarea trupelor ucrainene de acolo este complicată de focul puternic al artileriei inamice și de operațiunile de război electronic ale inamicului", a precizat canalul.
Relatarea nu a fost confirmată din alte surse independente, deși oficialii ucraineni pentru situații de urgență au raportat că Krînki a fost supus unui bombardament aerian în timpul nopții.
„Faptul că au reușit să traverseze cu succes fluviul și să stabilească două sau trei capete de pod este o realizare semnificativă și arată că rușii au probleme în a face față gamei de operațiuni consecutive în nord-estul, estul și sudul țării în acest moment", a declarat Mick Ryan, un general-maior în retragere din armata australiană care a scris pe larg despre războiul din Ucraina.
„Acestea fiind spuse, este încă devreme și rămâne neclar dacă aceasta este o demonstrație pentru a-i atrage pe ruși mai departe în est sau este o operațiune semnificativă în sine. Părerea mea este că ucrainenii au decis să facă o încercare pentru a vedea dacă au vreo șansă", a afirmat generalul pentru RFE/RL.
În est, trupele rusești au lansat atacuri din două direcții separate asupra localității Avdiivka pe 10 octombrie. Puternic fortificat și găzduind cea mai mare uzină de cocsificare din Ucraina, orașul se afla sub controlul ucrainean din 2014, oferind trupelor ucrainene capacitatea de a amenința liniile rutiere și feroviare spre est și sud-est, către marele oraș Donețk.
Inițial, trupele rusești au suferit pierderi grele; săptămâna trecută, Casa Albă a afirmat că cel puțin 125 de vehicule blindate rusești și mai mult de un batalion de echipamente au fost distruse în jurul Avdiivka. Institutul pentru Studiul Războiului, cu sediul la Washington, estima că Rusia a pierdut sute de oameni și peste 100 de vehicule blindate și tancuri.
„Un cost substanțial”
Rusia a ridicat miza, cucerind mai multe poziții la nord și la sud de oraș, ceea ce alimentează temerile că pregătește o încercuire a trupelor ucrainene. În ultimele zile, Ucraina a redistribuit unități din Brigada mecanizată 47 - una dintre cele mai experimentate și mai bine echipate unități - de pe linia frontului de lângă Orihiv la Avdiivka, un posibil indiciu că comandanții ucraineni se tem de o prăbușire a liniilor de atac.
„Există o decizie politică, un ordin politic de a cuceri acest oraș în viitorul apropiat și... cred că vor avea loc operațiuni militare serioase și vor fi folosite toate forțele pe care le au acolo; de asemenea, sunt aduse rezerve acolo", afirmă Oleksi Hetman, un analist militar ucrainean, pentru Donbas.Realities, serviciu al RFE/RL.
Asaltul asupra Avdiivkăi ar putea fi, de asemenea, un indiciu că Rusia simte că contraofensiva Ucrainei pierde din intensitate și că forțele sale ar putea prelua inițiativa, a declarat Ryan.
„Este clar că rușii și-au imaginat că Avdiivka că este veriga slabă în linia ucraineană și... au crezut că ucrainenii sunt aproape de punctul culminant [al contraofensivei] astfel că lupta pentru Avdiivka pare să fi fost o ocazie de a testa această ipoteză", a spus el. „Cred că rușii au constatat că ucrainenii nu și-au epuizat resursele și că au rezerve de unități și tehnică de luptă capabile să facă față".
Mai mult de o săptămână mai târziu, forțele rusești au mărit efortul și au început să încerce să avanseze în alte cinci sau șase puncte de-a lungul tronsonului din linia frontului de 1200 de kilometri care traversează Donbasul - regiunile Donețk și Luhansk.
Este vorba despre locuri precum Bahmut, oraș din regiunea Donețk pe care Rusia l-a capturat, cu pierderi masive, în luna mai, după luni de lupte de stradă extenuante și sângeroase. Mai la nord, forțele rusești țintesc, de asemenea, Kupiansk, pe râul Oskil din regiunea Harkov; trupele ucrainene au capturat orașul pe fondul unei ofensive-surpriză, anul trecut.
„Șansele unei străpungeri rusești (de exemplu la Avdiivka) nu sunt foarte mari”, este de părere Biddle într-un e-mail pentru RFE/RL. „Dacă vor vărsa suficiente resurse în această luptă, probabil că vor putea cuceri orașul, așa cum au făcut la Bahmut. Iar dacă ucrainenii încearcă să reziste prea mult timp, ar putea chiar pierde oameni, în cazul unei încercuiri. Dar o străpungere curată ar fi mult mai dificilă, iar exploatarea unei pătrunderi care să și aibă consecințe la nivel operațional ar fi și mai dificilă - mai ales pentru o armată rusă care a demonstrat o capacitate redusă de a susține avansuri în mare adâncime în acest război", a spus el.
Contraofensiva ucraineană „a produs cu siguranță costuri substanțiale pentru armata rusă”, spunea Michael Kofman, analist militar rus la Carnegie Endowment for International Peace, într-un podcast difuzat pe 18 octombrie.
„Din punctul de vedere al unei operațiuni ofensive, în care, de obicei, atacatorul suportă cea mai mare parte a victimelor și a pierderilor materiale, militarii ucraineni s-au descurcat rezonabil de bine, cu siguranță cam atât de bine pe cât era de așteptat în condițiile date și cu nivelul de pregătire pe care îl aveau la dispoziție", a precizat analistul.
