Linkuri accesibilitate

Bani pentru Dumnezeu: cum se finanțează cultele religioase în Europa


Imagine generică

In contextul in care statutul bisericilor generează dispute si polemici in mai multe tari ale Europei de est, ar fi util de văzut care este situația in unele țări ale Europei occidentale, in Germania, Franța sau Belgia.

Bani pentru Dumnezeu: cum se finanțează cultele religioase în Europa
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:28 0:00
Link direct

In Belgia, statul este separat de biserică, precum in Franța, dar cu toate astea finanțează funcționarea cultelor.

Statul finanțează, prin intermediul ministerului Justiției, șapte structuri religioase și morale: catolicismul, islamul, protestantismul, anglicanismul, cultul mozaic, ortodoxia și... structurile laice organizate.

Da, in Belgia laicitatea militanta este finanțată de stat alături de structurile religioase...

Belgia este de altfel singurul stat din lume care finanțează structurile laice așa cum o face si cu cele religioase. Exista de altfel un Conciliu central laic, cu salariile plătite de stat, la fel cum exista un Executiv al musulmanilor din Belgia. Desigur, toți preoții, imamii, pastorii si consilierii de morala laica primesc nu doar salarii, ci si pensii de la stat.

Cu totul, statul belgian plătește 250 de milioane euro pe an pentru a finanța aceste religii, in primul rând salariile. Întreținerea locurilor de cult, mai ales cele care țin de patrimoniu, le revine regiunilor si autorităților locale. Aceasta desacralizarea a cultelor si a funcției preoțești, care se însoțeste de faptul ca populația Belgiei este una dintre cele mai putin religioase de pe planeta, mai putin chiar si decât în Franța, explica de ce in Belgia atât de multe biserici sunt pur si simplu de vânzare.

In Germania, orice salariat plătește un impozit religios (Kirchensteuer). In caz de refuz sau de ateism declarat, cetățeanul trebuie sa meargă la tribunalul administrativ si sa ceara sa "iasă" din biserica si sa fie scos din registrele parohiei. Începând din acel moment, el nu mai este, teoretic, binevenit la locul de cult altfel decât ca turist; nu mai poate beneficia de "prestațiile" religioase: botez, căsătorie la biserica sau slujba de îngropare. La fel, copiii celui "ieșit" din religie nu pot fi înscriși in vreuna din creșele sau grădinițele din circuitul religios.

Principiul impozitului religios generalizat datează din 1905...

Fiscul german estimează ca acel Kirchensteuer, impozitul religios, care in funcție de land este de 8% sau 9%,aduce bisericii catolice si cultelor protestante 11 miliarde de euro pe an. Această mană financiară este însă in declin, din pricina crizei demografice, dar chiar si așa ea este uriașa si a rămas constanta, in ciuda pandemiei sau a scandalurilor repetate de pedofililor din biserica catolica.

In fiecare Land german, fiscul regional colectează impozitul, care este apoi distribuit cultelor, după ce fiscul prelevează un procent pentru munca funcționarilor si a contabililor.

Cu totul, tot fiscul federal a calculat ca 57% din germani plătesc acest impozit, i fiind așadar fie catolici fie protestanți. Asta cu toate ca doar 10% din catolici (circa 2,2 milioane) si doar 3% din protestanți (mai putin de un milion) merg duminica la slujba, la Lăcașul de cult. Cu toate astea, numeroși atei care sunt încă nominal catolici sau protestanți declara ca plătesc impozitul de buna voie, pentru întreținerea bisericilor si a altor locuri culturale. Desigur, impozitele servesc in primul rând la plata salariilor preoților si pastorilor, salarii care sunt de nivelul celor ale oricăror funcționari ai statului.

Un sistem similar există si in Italia, care, la fel ca unele Landuri germane catolice cum este Bavaria, are un concordant cu biserica catolică.

In schimb, Franța are un sistem exact opus celui al Germaniei...

Exact in anul in care Germania stabilea prin lege impozitul religios, in 1905, Franța separa cu totul biserica de stat si interzicea chiar finanțarea religiilor din banii publici. Prelungire a unei mentalități care datează d la Revoluția din 1789, in Franța cultele sunt obligate sa se finanțeze singure, supuse legilor fiscale ca orice alt tip de asociație privată. Dar - cu o excepție notabilă: Alsacia. Atunci când Alsacia a trecut de la Germania la Franța, una din condițiile esențiale a fost pastrarea, in regiune, a regimului anterior, cel german, prin care salariul preoților e plătit de stat, care întreține si renovează, de asemenea, lăcașurile de cult.

Cum textele nu menționează in mod specific religia creștina, asta a făcut ca astăzi, in Alsacia, cultul musulman se bucură de aceleași privilegii ca si creștinismul sau cultul mozaic, iar renovarea unei moschei pe banii contribuabililor a declanșat anul acesta o controversă națională.

În sfârșit, în România, mai apropiată în asta, teoretic, de modelul francez, Constituția spune: “Cultele religioase sunt autonome față de stat”. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul cultelor zice:

-- “(1) In Romania nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credinta religioasa sau ideologie atee;

-- (2) Cultele sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va promova si nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari fata de vreun cult”.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG