Linkuri accesibilitate

Cum rezolvă diverse țări problema limbilor minoritare


Problema situației și statutului limbii ruse se pune de trei decenii, nu doar în Republica Moldova, dar mai ales în țările baltice, unde minoritatea rusofonă este și mai importantă numeric decât în Moldova.

Cum rezolvă alte țări problema limbilor minoritare
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:56 0:00
Link direct

În principiu, în țările care sunt membre în Consiliul Europei, problema limbilor a fost rezolvată prin Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare.

Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare

Din punctul de vedere al drepturilor minorităților, democrația nu e întotdeauna acolo unde este așteptată. Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, țări sărace din marginea Europei, și-au cooptat principalele minorități în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni.

Grecia, în schimb, sau Franța, nici nu recunosc existența minorităților. Franța și Grecia nici nu au ratificat măcar acea Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare a Consiliului Europei. Această carta garantează un prag minim dincolo de care minoritățile statelor care au ratificat documentul au dreptul să își folosească limba nu numai în public, dar chiar și în administrație și învățământ.

Macedonia, de pildă, e singură țară în care romii (țiganii) și aromânii și-au văzut limba recunoscută că limba oficială de folosit în administrație și învățământ acolo unde sunt mai bine de 20% din populație.

Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existența minorităților. Belgia și Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei. Lucru care poate părea surprinzător, doar 15 state din cele 27 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. Unele, precum țările baltice sau Belgia nici măcar nu au semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat în Belgia, țară care adăpostește principalele instituțîi europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice și administrative în folosirea limbii franceze.

Vecinii Moldovei, atât Ucraina, cât și România au ratificat carta, chiar dacă, cum vom vede mai jos, Ucraina și-a modificat între timp legea, făcând-o restrictivă. Franța a semnat carta, dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, șapte alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia, Bulgaria, țările baltice și Grecia, Grecia fiind un caz aparte, în măsura în care nici măcar nu recunoaște existența minorităților naționale.

Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că, în mod automat, țara respectivă este gata să îi aplice prevederile. Nu există modalitate de constrângere în caz de nerespectare a Cartei.

Astfel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare în administrație. Aceeași lege cere că limba slovacă să fie folosită în prioritate în toate spațiile publice. Cei care nu respectă legea pot primi o amendă de până la 5.000 de euro. Legea slovacă a dus la tensiuni diplomatice între Ungaria vecină și Slovacia. Franța a semnat carta dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, trei alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia și Grecia, un caz aparte, în măsură în care, spuneam, Grecia nici măcar nu recunoaște existența minorităților naționale.

Situația specială a Macedoniei

În afară de România, doar Macedonia mai are o politică atât de favorabilă minorităților. (O țară precum Spania, de pildă, nu intră la socoteală, fiind un sistem semi-federal.)

În Belgia francofonii care locuiesc în Flandra nu au școli în limba lor

Pentru comparație cu România, în Belgia francofonii care locuiesc în Flandra nu au școli în limba lor și nu au voie să-și folosească limba în contactele cu administrația. Este pur și simplu interzis să se vorbească franceză într-un tribunal din Flandra. Prezența unui traducător jurat e obligatorie, chiar dacă toată lumea înțelege franceza. Sau: polonezii din Lituania nu pot obține că numele lor să fie scrise în documentele oficiale, de pildă în pașaport, cu litere poloneze precum „ł” sau „ę”, pentru că acestea nu există în alfabetul lituanian. E că și cum, în România, numitul Tőkés László nu ar avea dreptul la „ő” și „é” și „á” și ar trebui să aibă în buletin Tiocheș Laslo…

Situația specială a Belgiei

În Flandra, una din cele trei entități care formează țara numită Belgia, folosirea limbii franceze este interzisă oficial. Flandra nu recunoaște minoritatea francofonă, iar din acest motiv Belgia nu a semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei; Consiliul Europei chiar a făcut o anchetă în Belgia, țara care adăpostește principalele instituțîi europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice și administrative în folosirea limbii franceze.

Extrema, însă, a fost atinsă în târgul flamand Menen, de pe granița cu Franța, cel care își împarte stradă mare cu un sat francez.

Acolo, așadar, franceza a fost nu doar total interzisă în contactele administrației comunale cu populația și cu turiștii (deși toată lumea vorbește franceză, măcar că limbă învățată la școală), dar funcționarilor li se impune să răspundă, în cazul în care cineva li se adresează în franceză, doar în trei feluri: prin tăcere, prin pictograme (desene), sau prin gesturi.

Crezând că aduce ceva liniștire celor șocați de măsuri atât de extreme, primăria a asigurat că franceză va putea fi totuși folosită în situațîi medicale de urgență, sau în caz de accident.

Unele inițiative locale depășesc însă absurdul plauzibil. Astfel, în orășelul Overijse primăria a lansat printre cetățeni o campanie de delațiune împotriva celor care distribuie afișe sau pliante în franceză. În satul Liedekerke, lipit de Bruxelles, terenurile de joc comunale pot refuza copiii care nu se exprimă în flamandă.

Limba noastră-i nematernă...
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:13:47 0:00

Burgada Alost a scos portretele regelui și reginei Belgiei din sala de reuniuni a primăriei (asta pentru că familia regală simbolizează Belgia unită). Legislația lingvistică e valabilă peste tot în Flandra. În Courtrai, o baracă cu cartofi prăjiți numită comic Grand-Place a fost somată de primărie să-și schimbe numele.

Revenind la cazul târgului belgian Menen, unde funcționarilor li se impune să răspundă, în cazul în care cineva li se adresează în franceză, prin pictograme sau prin gesturi, merită spus că pe primărița (la bourgmestre) naționalistă flamandă care a impus respectivul regulament o cheamă, foarte francofon, Martine Fournier.

Care e situația limbilor prin alte părți?

Italiană și croată sunt singurele limbi literare europene care nu sunt bazate pe dialectul capitalei. De la Dante încoace, italiană s-a format pe baza dialectului toscan, în special cel din Florența, iar nu pe oribilul dialect român, în vreme ce croată literară a fost croită pe un dialect din Bosnia, cel mai apropiat de sârbă.

În vreme ce sârba este relativ unitară, croată e împărțită în trei mari grupe de dialecte, iar cel ales pentru limba literară a fost în mod intenționat cel mai apropiat de sârbă, un dialect din Bosnia. În schimb, cel din Zagreb a fost influențat de germană (austriacă), iar cele de pe coasta Mării Adriatice, din insule și din peninsula istriacă - profund influențate de italiană. Un dialect cum este cel din insula Hvar, de pildă, ar fi total de neînțeles pentru un locuitor din Zagreb, că să nu mai vorbim de un sârb.

Încet, descoperim astfel că în afară de România, doar Macedonia (despre care am vorbit mai sus) mai are o politică atât de favorabilă minorităților și folosirii limbilor lor. O țară precum Spania, de pildă, nu întră la socoteală, fiind un sistem semi-federal. Recent a fost însă și acolo un mare scandal, când în Catalonia secesionistă ministrul de interne și-a început o conferință de presă în catalană, iar unii ziariști spanioli (vorbind castiliană) au părăsit sala în semn de protest.

Astfel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare în administrație. Aceeași lege cere că limba slovacă să fie folosită în prioritate în toate spațiile publice. Cei care nu respectă legea pot primi o amendă de până la 5 000 de euro. Legea slovacă a dus la tensiuni diplomatice între Ungaria vecină și Slovacia.

Ucraina limitează învățământul în limbile minoritare, inclusiv româna

Tot așa, nouă lege ucraineană a învățământului, din 2017, a fost o surpriză neplăcută pentru sprijinitorii străini ai Kievului și a stârnit de la început proteste în țările vecine, chiar și în unele, precum Polonia, care au fost fără rezerve de partea Ucrainei și împotriva Rusiei.

Ucraina însăși a făcut mare caz din sprijinirea minoritățîi tătare din Crimeea, persecutată pe față de Rusia. După ocuparea Crimeei de către Rusia în 2014, Kievul a acordat azilul mai multor lideri ai comunității tătare și a permis continuarea difuzării, de pe teritoriul său, a emisiunilor radio în limba tătarilor din Crimeea. Iată însă că nouă lege ucraineană a învățământului e discriminatorie și limitează posibilitatea că elevii aparțînând minorităților naționale să studieze pe limba lor.

Destinată a limita folosirea limbii ruse, legea afectează direct și celelalte minorități, în primul rând românii (numiți oficial „moldoveni”) și bulgarii, dar și polonezii sau maghiarii. Tocmai aceștia din urmă au protestat cel mai vehement, deși sunt mult mai puțîn numeroși în Ucraina decât vorbitorii de română sau bulgară.

Deja în Cernăuți și Herța, româna nu mai poate fi limbă regională. Administrația regională din Cernăuți le-a cerut celor din Herța, Hliboca și Nouă Suliță să anuleze deciziile trecute prin care limba română obținuse statut de limbă regională și putea fi folosită, alături de ucraineană, în unitățile administrative locale. Legea care permitea asta fusese promulgată în 2012 de mult hulitul azi fost președinte pro-rus Viktor Ianukovici, cel gonit de revoltă de pe Maidan în 2014. Legea prevedea stabilirea utilizării oficiale a limbilor regionale în activitatea autorităților publice locale în teritoriile unde trăiesc peste 10% din vorbitorii acelor limbi.

Succesorul lui Ianukovici, Petro Poroșenko a semnat însă legea contrarie: „Cu privire la funcționarea limbii ucrainene că limbă de stat” chiar în momentul în care a pierdut alegerile în fața lui Volodimir Zelenski, în mai 2019. Acum în administrație se folosește din nou doar ucraineană, iar limba de stat trebuie utilizată și în spectacolele de teatru, în dublarea filmelor și la televiziune.

În 2017, Poroșenko mai semnase și legea învățământului, care stabilește că învățământul trebuie efectuat doar în limba ucraineană. Până anul trecut, 2020, limbile minorităților naționale au putut fi predate până în clasa a cincea, dar de la 1 ianuarie, practic întreaga școlarizare începând cu clasa I a trecut integral pe limba ucraineană. Învățământul în limbile minorităţilor mai este disponibil doar în grădiniţe şi parțial în unele şcoli primare.

Așa cum am arătat-o de la început pe blogul meu Ucraina văzută de la Bruxelles, odată venit la putere Volodimir Zelenski nu a făcut nimic pentru a modifică aceste legi.

***

În R. Moldova, problema limbii ruse „inflamată pe loc gol”

Disputele lingvistice, alimentate de politicieni din diferite tabere, au marcat cei aproape 30 de ani de independenţă ai R. Moldova, fiind reluate cu regularitatea mai ales in campanii electorale, spun mai mulţi experţi. În pofida mai multor tentative, Constituţia nu stabilește nici azi limba oficială, deşi deja de câţiva ani Curtea Constituţională într-o decizie considerată istorică a pus punct acestei polemici declarând că limba româna, şi nu cea moldovenească, este limba de stat.

Joi, 21 ianuarie, Înalta Curtea pare să fi pus punct încă unui subiect contestat – statutul special al limbii ruse. Magistraţii au declarat neconstituţională legea privind funcţionarea limbilor vorbite, votată la finele anului trecut, care oferea limbii ruse un statut privilegiat în raport cu alte limbi minoritate şi o poziționa la nivelul limbii de stat. Unul din argumentele pe care s-a bazat decizia CC e că Legea Supremă protejează în egală măsură toate limbile minoritare.

Legea declarată neconstituțională a fost elaborată de un grup de deputați socialiști, care au reînnoit un act mai vechi din 1989 privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM. Anume în baza acestui act limba rusă a beneficiat o perioadă îndelungată de un statut privilegiat similar celui al limbii de stat. Abia în 2018 Curtea Constituţională a abrogat acea lege, constatând că ea este inutilă şi depășită de realitatea istorică. Iar socialiştii anunţaseră atunci că vor rescrie legea, eliminând sintagmele ce țin de trecutul sovietic.

După recenta decizie a Curţii Constituţionale care le-a anulat legea reînnoită, deputaţii socialişti s-au declarat nemulțumiți și promis să-i restituie limbii ruse statul special de limbă de comunicare interetnică. Deputaţii PSRM au anunţat că vor înregistra un alt proiect privind funcţionarea limbilor, iar simpatizanţii lor vor organiza săptămâna viitoare proteste în masă în mai multe localități, care ar putea culmina cu un protest de amploare în Chișinău. Ministrul justiţiei, Fadei Nagacevschi, în trecut avocat al PSRM, a anunţat că se va adresa la mai multe entităţi internaționale pentru a clarifica situaţia legată de legislaţia ligvistică.

Fadei Nagacevschi
Fadei Nagacevschi

„În calitate de ministru voi face demersurile necesare către partenerii noştri de dezvoltare, către misiunile diplomatice, prin care ne vom manifesta protestul, poziţia oficială a Ministerului Justiţiei, în calitate de reprezentant al guvernului, cu privire la situaţia creată şi cu privire la riscurile de destabilizare a situaţiei în R. Moldova. Totodată, vom face denunţuri către ONU, dar şi către instituţiile Consiliului Europei pentru a lua atitudine asupra acestei situaţii. Analizăm serios eventual adresarea şi către Comisia de la Veneţia”.

Decizia CC a fost criticată şi de Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău care afirmă, într-un comunicat, că „privarea limbii ruse de statutul unei limbi de comunicare între naționalități reprezintă un factor îngrijorător în contextul păstrării păcii interetnice în statul moldovenesc, care este unul multinațional”.

Mai mulți analiști consideră că socialiștii şi simpatizanții lor ar inflamat pe loc gol subiectul întrucât limba rusă şi vorbitorii ei ar fi suficient de mult protejaţi în multe alte legi. Statul garantează dreptul la educație în limba rusă şi în alte limbi minoritare, la fel și traducerea documentelor și actelor publice în rusă. Iar concepţia politicii naţionale din 2003 prevede că limba rusă este limbă de comunicare interetnică. Potrivit experţilor, dacă problema lingvistică ar fi depolitizată şi deideologizate, iar limbile ar fi percepute doar ca mijloc de comunicare, multe probleme ar dispărea de la sine.

Vezi comentarii (2)

Acest forum a fost închis

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

XS
SM
MD
LG