Linkuri accesibilitate

Cum se ajunge în Patrimoniul mondial UNESCO


Mărțișor, imagine generică

Pregătirea unui dosar de candidatură poate lua mulți ani de zile.

Conceptul de Patrimoniu Mondial poate fi spus că ar urca până în Antichitate, la acele Șapte Minuni ale Lumii stabilite de greci, care chiar reprezentau umanitatea cunoscută de ei, întrucât două - piramidele și farul din Alexandria - erau în Egipt, iar grădinile suspendate se aflau în Babilon.

Astăzi, pentru a fi înscris pe listele UNESCO ale Patrimoniului mondial, un bun al moștenirii culturale a planetei trebuie înscris de statul care îl posedă, găzduiește și protejează. Consacrarea, acceptarea pe listă, este dată de Comitetul Patrimoniului Mondial, compus din reprezentanți ai 20 de țări, care se reunesc anual.

Pregătirea unui dosar de candidatură poate lua mulți ani de zile. Dosarele sunt depuse la centrul UNESCO de la Paris. Studiul dosarului poate lua aproape doi ani. Țara care a depus dosarul este avertizată de rezultatul analizei experților cu șase săptămâni înainte de anunțarea publică a deciziilor, astfel încât, în caz de refuz, țara să își poată retrage dosarul, lăsând calea liberă depunerii unei noi propuneri în anul care urmează.

Totul a început în 1960, odată cu efortul de a salva mormintele și ruinele egiptene din valea Nilului, la Aswan, amenințate de construirea uriașului baraj de acolo. Au urmat eforturi pentru protejarea Veneției și a ruinelor de la Mohenjo-daro, pe fluviul Indus, în Pakistan, și a templelor de la Borobudur în Indonezia.

Italia și China sunt țările cu cel mai mare număr de situri înscrise pe lista Patrimoniului mondial UNESCO. Cu totul, peste 1.000 de bunuri culturale, din majoritatea țărilor planetei, sunt înscrise pe liste.

Din România sunt pe listele UNESCO mai multe situri, în primul rând bisericile pictate din Moldova și cele fortificate din Ardeal, dar și Delta Dunării și centrul vechi din Sighișoara. Există însă și o listă a patrimoniului imaterial, pe care a fost înscrisă, de pildă, doina sau ritualul și dansul Călușarilor.

De la introducerea acestui sistem de clasificare a moștenirii culturale și naturale mondiale, doar trei situri au fost scoase de pe liste, în Oman, Germania și Georgia, de fiecare dată pentru că autoritățile au permis lucrări sau au redus perimetrul sitului, punându-i astfel în pericol autenticitatea.

Sigur, înscrierea pe listele Unesco nu a împiedicat distrugerea de către fanatici religioși a uriașelor statui ale lui Buddha din Bamiyan, în Afganistan, și nici cea, parțială, a ruinelor cetății antice Palmyra, în Siria. Doar patru țări membre în ONU, de foarte mici dimensiuni și fără vreo moștenire importantă, nu au semnat Convenția pentru Protejarea Patrimoniului Mondial: Liechtenstein, Somalia și insulițele Nauru și Tuvalu.

Conceptul a fost însă și criticat, pentru felul în care, alegând o serie de situri, clădiri sau monumente naturale în dauna altora, se încurajează turismul de masă, care poate în realitate să aibă un efect contrariu celui dorit.

***

Republica Moldova este reprezentată pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO de un singur sit – Arcul Geodezic Struve. Este un sit transfrontalier, amplasat pe teritoriul a 10 state: Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Federaţia Rusă, Belarus, Ucraina şi Moldova. În noiembrie anul trecut, UNESCO a înscris în reţeaua sa mondială a rezervațiilor biosferei prima rezervație din R. Moldova, rezervaţia Prutul de Jos care include Lacul Beleu și împrejurimile sale din sud-vestul Moldovei. După includerea în lista UNESCO, administraţia rezervaţiei spunea că a scăpat de mai multe necazuri, cum ar fi braconajul sau tăieri ilicite de copaci.

În lista reprezentativă a patrimoniului imaterial au fost incluse colindatul în cete de bărbați, mărțișorul, ia şi doina.

De câţiva ani Moldova încearcă să includă în lista patrimoniului mondial rezervația Orheiul Vechi şi patrimoniul natural Cernoziomul din stepa Bălţilor. Acum doi ani autorităţile au depus repetat dosarul pentru rezervaţia Orheiul Vechi, după ce dosarul depus în 2007 a fost respins pe motiv că partea moldovenească nu a respectat un șir de cerințe privind întreținerea și restaurarea monumentului. Secretarul General al Comisiei Naţionale UNESCO, Constantin Rusnac, speră ca Orheiul Vechi să ajungă pe lista patrimoniului mondial chiar dacă condiţiile UNESCO sunt extrem de rigide:

„Mai are şanse, dar trebuie schimbări. Depinde şi de insistenţa celor de pe loc. Cei de pe loc, de la Minister, trebuie să plece acolo la diferite adunări şi să pună umărul, să vorbească cu cei din alte ţări să facă lobby. Sunt unele dosare mai slabe, dar trebuie pentru că au susţinere de la alţii. Este un lucru complicat. Când sunt adunări dedicate acestui subiect, ţara numaidecât trebuie să trimită reprezentanți, dar noi suntem săraci şi nu trimitem pe nimeni. Clar lucru că rămânem mai într-o parte.”

Avantajele ajungerii în lista UNESCO sunt evidente - de la păstrarea patrimoniului cultural, natural şi până la atragerea turiştilor. Creşte însă şi responsabilitatea statului faţă de aceste bunuri, mai spune Constantin Rusnac:

„Nu înseamnă că dacă nimeresc în lista asta UNESCO, e sub aripa lui. Asta înseamnă că creşte responsabilitatea statului, fiindcă devine un patrimoniu nu numai local, dar mondial. Toţi gândesc că dacă se ia sub egida UNESCO, gata, totul face UNESCO şi ei nu fac nimic. Asta e cea mai mare greşeală. Ştiţi despre podul acela din Dresda care era înregistrat, dar din cauza că s-a urbanizat, modernizat a fost scos din lista UNESCO.”

Unii activişti civici consideră că Moldova ajunge cu greu la UNESCO din cauza proastei gestionări a patrimoniului și intervențiilor iresponsabile ce distrug potențialul turistic. Bunăoară doar în Chișinău, din 1991 încoace, au fost distruse aproape 80 de clădiri istorice, alte zeci de edificii fiind ruinate sau în stare avansată de degradare.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG