În Marea Britanie grevele s-au extins la scară națională: învățători, profesori universitari, mecanici de tren, lucrători feroviari, polițiști de frontieră și funcționari ai primăriile – până la jumătate de milion de lucrători în total – au început o grevă coordonată de sindicate împotriva proiectului de lege privind serviciile minime și a refuzului guvernului de a ridica salariile.
Pentru mulți în Marea Britanie, viața pare să se întoarcă la zilele întunecate ale anilor 1970 și ale «Thatcherismului». Creșterea prețurilor continuă să atingă recorduri, constată peste ocean The Washington Post, în timp ce țara este singura din grupul celor șapte economii avansate care se așteaptă să intre în recesiune, potrivit Fondului Monetar Internațional. Miercuri, aproximativ o jumătate de milion de muncitori au intrat în grevă, forțând majoritatea trenurilor din Anglia să rămână în gări și închizând mii de școli în semn de protest.
Este, desigur, principalul subiect în presa britanică, dar ceea ce-i îngrijorează cel mai mult pe miniștri … este că pentru prima oară personalul din învățământ face grevă în Anglia și Țara Galilor (Wales), așa încât sindicatele din învățământ, potrivit The Daily Telegraph, sunt pe cale de a perturba cursurile în 85% din școlile de stat. Un deputat conservator (Tory) a declarat: „Grevele nu au provocat atât de multe daune politice guvernului până acum. Dar prin închiderea școlilor va fi prima dată când mulți oameni vor simți cu adevărat impactul.”
Se simte o furie fără precedent în rândul profesorilor și o mare implicare în activități sindicale cum nu s-au mai văzut până acum. Nu a existat o grevă de această amploare de foarte mult timp. Ultimul sondaj Mumsnet arată că părinții sprijină argumentul conform căruia educația se află în criză și se pronunță în proporție de 62% pentru încercarea de a schimba asta. Sindicatul NEU din învățământ a publicat chiar un anunț plătit în legătură cu asta în mai bine de 20 de ziare regionale (britanicii fiind în continuare foarte predispuși să citească presa regională imprimată pe hârtie).
Pace în Irlanda
Brexit: Marea Britanie și Uniunea Europeană au ajuns la un acord cu privire la problema Irlandei de Nord. Potrivit cotidianului conservator The Times, Bruxelles-ul și Londra au convenit asupra unei scheme care ar pune capăt controalelor sistematice ale produselor care ajung în Irlanda de Nord.
Executivul european a acceptat, de asemenea, ca Curtea Europeană de Justiție să poată fi sesizată în dacă instanțele locale nord-irlandeze o solicită, precizează cotidianul britanic.
Un înalt reprezentant britanic, citat de ziar sub condiția anonimatului, a spus că liniile principale ale unui acord au fost în sfârșit stabilite și că acum îi revine premierului britanic Rishi Sunak să valideze sau nu proiectul.
Asta ar evita crearea unei frontiere solide între Irlanda de Nord britanică și Irlanda propriu-zisă, precum și revenirea violenței sectare, ba chiar a unui val de terorism cum a fost cel care a zdruncinat Irlanda de Nord în ultimele decenii ale secolului XX: bombe în discoteci, amestecul de banditism și conflict religios între catolici și protestanți, totul pe fundal de alcool și genunchi explodați ca pedeapsă, acel kneecapping.
Generația „Mille euro” va primi de acum 1.080 de euro în Spania
Este principala știre în Spania în El Pais: Inflația a crescut cu 8,4% în 2022; de aceea,, Guvernul va majora pensiile cu 8,5% anul acesta. Iar ieri premierul Pedro Sánchez a anunțat că Salariul Minim Interprofesional va crește cu 8% în 2023: salariul minim va fi de 1.080 de euro, plătit de 14 ori pe an.
Într-atât de mare – și de dimensiuni cronice – rămâne problema șomajului tinerilor, încât până și într-o țară a Uniunii Europene cum este Spania șomajul tinde în anumite perioade, cum e cea actuală, spre 20%, adică dublul mediei europene, iar cel al tinerilor sub 26 de ani este iarăși dublu, adică o medie de 40%.
Altminteri, peste tot în Europa tinerii sunt defavorizați salarial la angajare, iar aceasta este o realitate care nu poate fi tăgăduită sau ascunsă. În Italia sau Spania, ca să nu mai vorbim de Grecia, dar în general în țările din sud ale UE, unde protecția socială este mai puțin eficace și extinsă decât în nord, trăiește această întreagă generație care a fost numită generația „Mille euro”, pentru că acesta e salariul mediu al tinerilor, 1.000 de euro, ceea ce într-o țară occidentală a Uniunii Europene este practic abia deasupra pragului sărăciei.
Acei o mie de euro sunt banii care trebuie să servească și la plata chiriei, a cheltuielilor cotidiene de hrană și îmbrăcăminte, iar uneori și la plata studiilor.
Heroina este acum legală în Canada, în Vancouver, capitala nord-americană a drogurilor
Cum o scrie corespondentul local al britanicului The Daily Telegraph – addicts are celebrating, dependenții sărbătoresc, dar rezultatul este deja dramatic
Poliția pur și simplu trece pe lângă consumatorii de droguri dure în stradă, în vreme ce noua lege intră în vigoare, în ciuda a 2.272 de decese din cauza substanțelor ilicite anul trecut în British Columbia.
Victory City: noul roman al lui Salman Rushdie
In ciuda faptului că, în urma atacului terorist de anul trecut, lângă New York, și-a pierdut aproape total un ochi și folosirea unui braț, Salman Rushdie tocmai a publicat un nou roman despre care The Atlantic publică, în ultimul său număr, o cronică mai mult decât elogioasă.
Noul roman al lui Rushdie, Victory City, se pretinde rezumatul unui poem epic de 24.000 de versuri pierdut de mult în India din secolul al XIV-lea. Eroul și autoarea poemului este Pampa Kampana, care, din adolescentă, devine recipientul întrupării unei zeițe, prin care aceasta își canalizează învățăturile și își folosește puterile magice. Mai târziu, ea face ca un oraș să se ridice peste noapte din semințe fermecate, domnește acolo ca regină și trăiește până la vârsta de 247 de ani.
Orașul pe care îl întemeiază devine o utopie — una feministă, pentru că în perioada lui de glorie femeile sunt egală cu bărbații. Dar, într-adevăr, atunci când femeile înfloresc și sunt prospere, toată lumea o duce bine: bărbați și femei, nativi și străini, musulmani și budiști și jainisti, gays și heterosexuali și bisexuali. Acest Xanadu liberal devine însă un mare regat și din ce în ce mai iliberal, o distopie. Pampa este forțată să fugă și să dispară.
The Atlantic scrie că în acest roman, Victory City, „cuvintele sunt singurele victorioase”. Asta cu atât mai mult cu cât Rushdie și-a scris romanul în condițiile atroce ale recuperării în urma odiosului atac împotriva lui de anul trecut, tentativă de asasinare care a readus în atenție și ignoranța multor comentatori în presă -- ca să nu mai vorbim de publicul general -- nu doar în chestiunile literare, dar și în chestiuni elementare privind islamul.
Am mai scris aici în detaliu despre cum întregul nostru ecosistem intelectual și moral s-a deteriorat cumplit din 1988 (anul publicării Versetelor satanice) încoace.
Să ne imaginăm că Salman Rushdie și-ar fi scris azi Versetele satanice, iar nu în 1988. Ce s-ar întâmpla? Ar sări toți pe el, acuzându-l că a jignit islamul și că este singur vinovat de acea fatwa de condamnare la moarte pe care i-au aruncat-o mollahii. Într-atât de precară a devenit volatilitatea drepturilor noastre.
Rushdie ar fi fost azi, fără nici o îndoială, târât în noroi, precum a s-a întâmplat cu Charlie Hebdo, acuzat de rasism și islamofobie (acuzație care este un nonsens, de parcă o religie ar fi o rasă).
Și așa se face că în numele mincinosului „respect” pentru credințele obscurantiste ale celuilalt, ni se ronțăie zilnic tot mai mult libertatea, uitându-se un drept fundamental care trebuie să rămână: acela de a-i ironiza pe sectanții și ideologii cu credințele lor nedemocratice de toate felurile.
Despre toate acestea am mai scris aici în urma atentatului de anul trecut:
