Așa s-a întâmplat și la acest început de săptămână, care a adus știri alarmante, contrastând puternic cu însuflețirea zilei de 1 Decembrie – Ziua Națională a României, devenită sărbătoarea de suflet a tuturor românilor. Au răsunat cu acest prilej festiv discursuri și declarații pline de recunoștință față de România din partea președintei Maia Sandu, premierului Natalia Gavriliță, spicherului Igor Grosu, ministrului de Externe Nicu Popescu și a altor oficiali de la Chișinău.
Este atitudinea firească față de un stat prieten, stat-frate, cum îi spun moldovenii, pentru că în timp ce Rusia stinge lumina în Republica Moldova, România o aprinde, acoperind în acest moment circa 90% din consum. În timp ce Rusia desfășoară un război hibrid cu scopul de a readuce Moldova la condiția de colonie, România oferă sprijin economic și diplomatic, cultural și educațional, pledează cauza integrării europene a Republicii Moldova pe lângă cancelariile occidentale.
A venit însă ziua de luni, 5 decembrie, și totul parcă a reintrat în ceață. A căzut o nouă rachetă rusească, de data aceasta în raionul Briceni, din fericire fără a face victime, și acest nou incident ne-a amintit cât de vulnerabili sunt moldovenii în fața agresiuni putiniste, pentru că rușii, desigur, n-ar fi tras rachete pe deasupra teritoriului național al Republicii Moldova dacă ar fi știut că Moldova dispune de instalații antiaeriene capabile „să închidă cerul”.
Apoi, după ce România a livrat, sâmbătă, 3 decembrie, primul milion de metri cubi de gaze naturale prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, o altă știre a trezit nedumerire, chiar indignare.
Și anume: Republica Moldova renunță la gazul primit de la ruși, 5,7 milioane de metri cubi pe zi, în favoarea malului stâng, transnistrean. În schimb Centrala de Cuciurgan (MGRES) va vinde malului drept curent electric la un preț de 73 sau 73,5 de dolari pentru 1 MW/h. În ce privește gazul, Republica Moldova va consuma stocurile achiziționate de pe piață, care ar trebui să ajungă pentru două luni de iarnă.
Argumentele vicepremierului Andrei Spînu, responsabilul de acest acord, precum că energia electrică procurată de la Cuciurgan va ieftini facturile cu 25%, iar Chișinăul nu va mai fi responsabil de gazul livrat de ruși Transnistriei, au fost criticate de unii experți economici, de politicienii proeuropeni din opoziție și de o parte a presei.
S-a ajuns până acolo încât partidul CUB a cerut Procuraturii o anchetă penală împotriva guvernării, pe motiv de susținere a regimului separatist din Transnistria.
La rândul său, Andrei Spînu a declarat că „dacă este o decizie greșită este gata să-și asume prețul politic”. Adică să demisioneze, presupunem.
Fiecare dintre părțile aflate în controversă exprimă o parte a adevărului. Pentru guvern important e să asigure țara cu energie electrică, acum, pe timp de iarnă, ieftinind facturile care „ard” buzunarele moldovenilor și coboară PAS-ul în sondaje.
Experții, o bună parte din ei, denunță labilitatea înțelegerii cu MGRES, pentru că nu există nicio siguranță că Gazprom nu va sista la un moment dat livrările, de pildă de la 1 ianuarie 2023, blocând automat și energia electrică destinată malului drept. Experții au mai invocat și disproporția între ceea ce obține Chișinăul și beneficiile liderilor separatiști.
Opoziția proeuropeană atacă aspectul politic al problemei, spunând că în loc să scadă, dependența Moldovei de resursele rusești va crește, contrazicând politicile Uniunii Europene, cărora Chișinăul declară că li s-a raliat. Așa cum se știe, după ce a decretat „starea de urgență în economie”, provocată de micșorarea volumelor livrate de Gazprom, Tiraspolul a cerut Moscovei să identifice o soluție și, iată, s-ar zice că soluția s-a găsit: acordul dintre guvernul de la Chișinău și MGRES.
Partenerii externi ai Republicii Moldova, analizând circumstanțele, au salutat înțelegerea la care s-a ajuns. Ambasada Statelor Unite la Chișinău a menționat că „acordul reprezintă un pas important în eforturile Moldovei de a-și consolida securitatea energetică și de a minimiza creșterea prețurilor pentru consumatori.”
Un semnal pozitiv a venit și din partea Comunității Energetice Europene, care a subliniat totodată în mesajul său că „interconectarea Moldovei cu Ucraina și România ar trebui să urmeze planul de acțiuni pentru reformarea pieței, aprobat de Guvernul de la Chișinău în cadrul dialogului dintre UE și Moldova, reformarea pieței de energie electrică trebuie să rămână o prioritate a guvernării de la Chișinău.”
Reprezentanții guvernării, la rândul lor, spun că se cuvine să distingem între regimul separatist și cetățenii din Transnistria pe care Chișinăul nu poate să-i lase să înghețe de frig. Poate că este o soluție momentan justificată, dar există întrebări legitime, de pildă: cedând generos întregul volum de gaze Transnistriei, nu periclitezi siguranța cetățenilor de pe malul drept? Obții un preț mai mic la curentul electric (deși nu e puțin nici 73,5 dolari), dar să te bazezi doar pe stocuri (limitate) și pe ce se va mai întâmpla pe piața de energie nu e un risc prea mare?
Transnistrenii vor continua, desigur, să nu plătească pentru gazul rusesc, datoria lor va fi trecută în contul contractorului MoldovaGaz. Moscova ar putea să ceară, într-o anumită conjunctură, Chișinăului să achite această notă de plată. Ce va fi atunci?
Republica Moldova trebuie să-și construiască urgent o strategie a ruperii dependenței sale energetice față de Rusia, pe care să o urmeze consecvent, și să aibă un scenariu securizant în raport cu Transnistria. Nu se poate să improvizezi de la o zi la alta, pe o sârmă întinsă deasupra prăpastiei. Orice gest de „bunăvoință” și „umanism” al Chișinăului față de cetățenii din stânga Nistrului va fi pervertit și maculat de regimul de la Tiraspol, iar Rusia – marele vinovat – va aplauda.
Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
