Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și vă prezint, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.
Din sumarul ediţiei:
- Legislativul din regiunea transnistreană a decis ca locuitorii din regiune care se adresează instanțelor internaționale sau celor moldovenești să fie sancționați cu ani de închisoare.
- Controversatele amendamente au fost introduse în codul penal local.
- Cum vor și dacă vor putea continua să lucreze puținii apărători ai drepturilor omului care au mai rămas în regiune?
- 100 de zile de agresiune militară a Rusiei în Ucraina – cum rezistă țara și oamenii ei, într-o discuție cu Nadia Afanasieva, expertă de politică externă de la Kiev.
Aceste și alte subiecte le vom discuta în următoarea jumătate de oră.
Pentru început, însă, trecem în revistă câteva dintre evenimente importante ale săptămânii trecute.
UE intensifică sprijinul pentru gestionarea frontierei moldo-ucrainene. La solicitarea Republicii Moldova și a Ucrainei, mandatul Misiunii Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM) a fost consolidat prin acordarea de competențe executive. Acest lucru va permite experților EUBAM să participe direct la controlul frontierelor și va complementa echipele de gestionare a frontierelor ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX).
Astfel, Comisia Europeană pune un sprijin suplimentar la dispoziția polițiștilor de frontieră din Republica Moldova. Comisarul european pentru Vecinătate și Negocieri de Extindere, Olivér Várhelyi, a declarat, citat într-un comunicat al Comisiei, că „Uniunea Europeană este alături de Ucraina și intensifică sprijinul pentru a ajuta Republica Moldova să rezolve situația de la frontierele sale. EUBAM și Frontex vor colabora pentru a ajuta Republica Moldova să gestioneze eficient afluxul de la frontierele sale cu Ucraina, menținând în același timp un nivel înalt de securitate”. Misiunea Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM) a fost lansată în 2005.
Uzina Metalurgică de la Rîbnița a obținut autorizație de mediu pentru încă o lună, în baza unei decizii a Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE). În același timp, Energocom a prelungit contractul de cumpărare a curentului electric de la Centrala electrică de la Cuciurgan, din regiunea transnistreană, la prețul vechi de 59.9 dolari pentru un megawatt/oră, ceea ce îi va permite Republicii Moldova să mențină în luna iunie tarifele neschimbate. Suplimentar, Energocom va semna un contract de livrare a 30% de energie cu compania de stat ucraineană EnergoAtom. Astfel, prețul mediu al energiei electrice pentru luna iunie va fi de 65.03 dolari pentru un megawatt/oră. Dacă energia electrică nu se scumpește în iunie, atunci gazele vor fi mai scumpe cu peste 30 la sută. Tariful a crescut la 18 lei și 61 bani pentru un metru cub, iar compania fiică a Gazprom, Moldova-Gaz, prin vocea directorului ei, Vadim Ceban, avertizează că tarifele la gaze vor continua să crească.
Ministrul Mediului, Iuliana Cantaragiu, recunoaște, potrivit IPN, că prelungirea autorizației pentru uzina metalurgică de la Râbnița reprezintă un compromis cu stânga Nistrului pentru a obține un preț redus la energia electrică, iar uzina a depus deja cerere pentru a obține autorizația de mediu pentru o perioadă de 5 ani. Printre condițiile eliberării acestei autorizații este achitarea taxei de mediu în bugetul de stat a Republicii Moldova. Ministrul Mediului spune că este vorba despre o înțelegere care permite Republicii Moldova să beneficieze de energie electrică mai ieftină, dar că este că pentru prima dată în 30 de ani când sunt discutate probleme de mediu cu administrația din regiunea transnistreană.
Asociația Promo-LEX acuză din nou administrația separatistă din regiunea transnistreană de discriminarea școlilor cu predare in limba română, care anul acesta au fost singurele obligate să organizeze serbările marcând încheierea anului școlar în regim online. Toate celelalte școli au „desfășurat careurile solemne cu prezența fizică a elevilor și profesorilor”, informează Promo-LEX. Pretextul invocat pentru a interzice careurile în școlile cu predare în limba română a fost codul galben de alertă teroristă, care nu a constituit însă un impediment pentru celelalte școli din stânga Nistrului.
Președintele Parlamentului, Igor Grosu, declară că o soluționare rapidă a conflictului transnistrean nu există, totuși, sarcina primordială a autorităților rămâne de a păstra stabilitatea. Acesta a subliniat, citat de TV8, că potrivit analizelor de care dispune, nu există un pericol iminent de escaladare a conflictului militar pe teritoriul Republicii Moldova.
Președintele rus Vladimir Putin a amenințat că va „lovi acele ținte pe care Rusia nu le-a lovit încă” în Ucraina, dacă Occidentul va furniza Kievului armament cu rază de acțiune mai lungă. Într-un interviu pentru televiziunea de stat Rossia-1, difuzat pe 5 iunie, Putin a declarat că „agitația” în jurul furnizării de armament occidental Ucrainei este o stratagemă pentru a prelungi conflictul. Putin nu a precizat ce noi ținte ar putea fi atacate de Rusia. Rusia și-a lansat războiul neprovocat împotriva Ucrainei la 24 februarie. Zeci de mii de oameni au fost uciși și milioane de persoane au fost strămutate în cele peste 100 de zile de luptă. Ministerul britanic al Apărării estimează că la 100 de zile de la lansarea invaziei în Ucraina, Rusia nu și-a atins nici unul din obiectivele strategice inițiale.
Pentru prima dată după mai multe săptămâni, explozii au zguduit capitala ucraineană, Kiev, în cursul nopții, au declarat oficialii ucraineni. Între timp, lupte intense au continuat în orașul estic Severodonețk, din regiunea Luhansk. La 4 iunie, forțele ucrainene au raportat că au recucerit unele părți ale orașului care fuseseră controlate de Rusia.
***
Administrația de la Tiraspol mărește presiunea asupra celor care critică deschis situația drepturilor omului în regiunea separatistă. La Tiraspol au fost aprobate modificări la codul penal local, conform cărora locuitorii regiunii riscă 10 ani de închisoare dacă se vor plânge de încălcarea drepturilor lor autorităților din Republica Moldova sau instanțelor de judecată naționale sau internaționale, dar și în cazul în care vor scrie la acest subiect pe rețelele de socializare.
Proiectul privind pedeapsa penală pentru cei care cer „unui stat străin să tragă la răspundere funcționarii și cetățenii” așa-zisei republici moldovenești nistrene este în discuție la Tiraspol de la jumătatea lunii februarie. În nota explicativă a proiectului, Republica Moldova este calificată drept „stat străin”. Locuitorii regiunii riscă o pedeapsă de până la 4 ani de închisoare, iar în cazul în care este vorba despre un grup de persoane sancțiunea este de la 3 la 10 ani de închisoare.
Am stat de vorbă cu unul dintre foarte puținii apărători ai drepturilor omului care încă reușesc să lucreze la Tiraspol, Stepan Popovski, avocatul care are mai multe dosare cu cazuri din regiunea transnistreană câștigate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Europa Liberă: Găsiți vreo explicație de ce a fost adoptată această lege?
Stepan Popovski: „Da, găsesc. Funcționarii de rang înalt din Transnistria încearcă astfel să evite responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor omului.”
Europa Liberă: Dar modalități mai elegante nu s-au găsit? De ce exemplu, să nu încălce drepturile locuitorilor regiunii?
Stepan Popovski: „Știți, când există putere absolută fără niciun control, nu mai are rost de căutat soluții elegante. De fapt, Tiraspolul scuipă astfel în fața comunității internaționale pentru care drepturile omului sunt un element foarte important. Acum executivul de la Tiraspol și ONU discută despre o „carte de parcurs” pentru drepturile omului. De fapt, prin această lege s-a demonstrat dorința reală care există în Transnistria, adică faptul că în realitate administrația nu-și dorește o „carte de parcurs” în domeniul drepturilor omului. Și responsabilitatea este în primul rând pe seama comunității internaționale, care are la îndemână toate pârghiile pentru a influența lucrurile și a îmbunătăți situația din domeniu.
În cazul acestei legi, este încălcat dreptul la apărarea în instanță. Articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sune că pentru a putea apela la instanțele internaționale, reclamantul trebuie să parcurgă instanțele interne, adică în cazul nostru trebuie să parcurgem instanțele de judecată ale Republicii Moldova. Iar singura variantă prin care o putem face este de a scrie o plângere către instituțiile de stat din Republica Moldova. Ceea ce înseamnă că reclamantul este lipsit de principiu de această posibilitate.
Această nouă normă interzice cetățeanului să se plângă în instanțele statului al cărui cetățean este.
Este foarte interesant și faptul că locuitorii regiunii transnistrene au cetățenia mai multor state – a Rusiei, a Moldovei, Ucrainei, Bulgariei, a României. Și reiese că această nouă normă interzice cetățeanului să se plângă în instanțele statului al cărui cetățean este. De exemplu, eu am cetățenia bulgară și dacă vreau să mă plâng de încălcarea drepturilor mele în Transnistria în instanțele din Bulgaria, în baza noii legi eu aș putea fi persecutat aici pentru faptul că m-am plâns în instanțele propriei mele țări. Înțelegeți ce aberație este?”
Europa Liberă: Ați spus că comunitatea internațională poate influența într-o anumită măsură administrația de la Tiraspol. În ce mod ar putea-o face?
Stepan Popovski: „Haideți, suntem oameni maturi. Actorii internaționali au o mulțime de pârghii, uitați-vă cum acționează în raport cu Rusia în legătură cu războiul din Ucraina. Nu e sarcina mea să determin ce mijloace să fie folosite. Sarcina mea este să atrag atenția asupra faptului că această lege încalcă unul dintre drepturile fundamentale – dreptul la apărarea în instanță. Legea poate fi interpretată extrem de larg.
Administrația de la Tiraspol doar vorbește despre faptul că acordă prioritate drepturilor omului. De fapt, acestea sunt suprimate și nu avem nicio posibilitate să mergem undeva să declarăm că ne sunt încălcate drepturile.”
Europa Liberă: Ce se schimbă în munca Dvs. odată cu această lege?
Stepan Popovski: „În primul rând, eu nu știu cum va fi aceasta interpretată. De exemplu, cum vor fi tratate declarațiile cu privire la încălcarea drepturilor omului adresate nu instanțelor, ci direct unor organizații internaționale. Noi am făcut o astfel de declarație în 2020. Cum vor fi catalogate acestea? Nu sunt adresări către instanțele altor state, ci sunt declarații publice.
Alt aspect – ce se are în vedere prin noțiunea de „denunț fals”. Din punctul meu de vedere, justețea în ultimă instanță poate fi stabilită doar de CEDO. Chiar și o decizie a unei instanțe din Republica Moldova încă nu este una finală. În această lege însă se vorbește despre faptul că o persoană poate fi condamnată pentru un „denunț fals”.”
Europa Liberă: Această noțiune poate conține orice.
Stepan Popovki: „Da. Dacă denunțul este fals, nicio problemă, demonstrați acest lucru în instanță. Prezentați probe organelor de drept ale Republicii Moldova și arătați că persoana care s-a plâns nu este adecvată, că are mania persecuției și din acest motiv scrie plângeri nemotivate. Dar demonstrați acest lucru, nu lipsiți omul de dreptul la apărare. Dar autoritățile noastre au mers pe altă cale. Ele nu obișnuiesc să demonstreze oricui ar fi legalitatea acțiunilor lor.
De exemplu, în instanțele din Transnistria este practic imposibil să demonstrezi că angajații miliției au acționat ilegal. Puterea are dreptate și punct. Acest lucru nu se discută. „Și să nu se plângă nimeni în alte instanțe, nu avem de gând să răspundem pentru acțiunile noastre”.”
Europa Liberă: Seamănă foarte mult cu legile adoptate în ultima perioadă în Federaţia Rusă.
Stepan Popovski: „Nici măcar acolo nu-mi amintesc să fi fost așa ceva. Am impresia că este totuși o găselniță locală, care a venit după ce câțiva responsabili, inițiatorii acestor prevederi – Gurețki, Piantkovski, care este președinte al Curții supreme, au fost interogați în Aeroportul Chişinău. Nu știu în ce calitate, dar știu că a durat câteva ore. Și acest lucru i-a deranjat pe reprezentanții puterii. Aceștia nu sunt obișnuiți cu idea că ar putea răspunde pentru încălcările pe care le fac. Ei s-au obișnuit să-i condamne pe oameni pentru presupuse încălcări, însă nu le place idea că ar putea fi trași ei înșiși la răspundere. Dacă ați fost acuzați de ceva, veniți și prezentați dovezi că este o minciună. Dar nu, ei se tem de asta. Iată de ce se adoptă astfel de legi. Iar legile la noi corespund nu dreptului, ci intereselor unor anumite grupuri de persoane.”
***
Rusia și-a lansat războiul neprovocat împotriva Ucrainei la 24 februarie. Zeci de mii de oameni au fost uciși și milioane de persoane au fost strămutate în cele peste 100 de zile de luptă. Rusia nu a publicat prea multe informații despre pierderile suferite în timpul conflictului, dar analiștii occidentali și ucraineni au declarat că acestea au fost mult mai mari decât anticipase inițial Moscova.
Ucraina: O sută de zile de război
Ministerul britanic al Apărării estimează că la 100 de zile de la lansarea invaziei în Ucraina, Rusia nu și-a atins nici unul din obiectivele strategice inițiale.
Războiul din Ucraina a devenit „de uzură”, iar Occidentul trebuie să fie pregătit de un conflict de durată, a avertizat șeful NATO, Jens Stoltenberg.
Iar la Kiev președintele Volodimir Zelenski a declarat într-un mesaj video postat pentru a marca 100 de zile de la începerea invaziei ruse în Ucraina că „Victoria va fi de partea Ucrainei”. Potrivit lui Zelenski, Rusia controlează acum 20% din teritoriul ucrainean, inclusiv Crimeea, anexată ilegal în 2014.
Organizația Națiunilor Unite afirmă că invazia Rusiei în Ucraina reprezintă o încălcare a Cartei ONU și că acest conflict „a avut un impact inacceptabil” asupra populației. „Acest război nu are și nu va avea niciun învingător. Mai degrabă, am fost martori timp de 100 de zile la ceea ce se pierde: vieți, case, locuri de muncă și perspective”, a spus Amin Awad, secretar general adjunct și coordonator al ONU pentru criza din Ucraina, într-o declarație din 3 iunie.
De la începutul invaziei ruse din 24 februarie 2022, „aproape 14 milioane de ucraineni au fost forțați să își părăsească locuințele, majoritatea femei și copii”, se spune în declarația funcționarului de la ONU, care afirmă că Națiunile Unite lucrează pentru a limita „impactul devastator al războiului asupra securității alimentare, încercând să deblocheze comerțul cu cereale și mărfuri”.
Am discutat despre realitățile din Ucraina și despre cum rezistă țara și oamenii ei cu Nadia Afanasieva, directoarea executivă a Institutul Ucrainean pentru Politică Internațională de la Kiev.
Europa Liberă: 100 de zile de război. Cum este Ucraina după aceste zile?
Nadia Afanasieva: „Prima reacție la mai mulți oameni a fost de panică și confuzie, oamenii nu înțelegeau ce trebuie să facă. După care, foarte repede, toată lumea s-a mobilizat. Pentru că toți au înțeles că există pericol pentru viață și în consecință s-au adunat și au început să acționeze. Evident că la un moment dat vom avea nevoie și de o relaxare, doar că la război relaxarea nu există. Și acum forțele noastre sunt mai la limită. Dar oricum noi cu toții înțelegem că ziua noastră a început pe 24 februarie și încă nu s-a terminat. Și se va termina numai odată cu victoria.
Din această cauză pot spune că societatea ucraineană nu este divizată în acest moment așa cum era înainte. Dar totuși putem să vedem că există unii politicieni care încearcă să destabilizeze situația chiar și acum, în perioada de război. Acum însă societatea reacționează foarte dur la astfel de chestii și noi putem deja să spunem că sunt unii politicieni care nu vor mai avea viitor politic în Ucraina.”
Europa Liberă: Aveți în vedere politicieni care fac jocul Rusiei?
Nadia Afanasieva: „Eu nu pot să spun că fac direct jocul Rusiei, pentru că în Ucraina acum chiar nu este situația în care să încerci să faci jocul Rusiei pe față și nu prea există politicieni care să facă asta direct. Dar sunt dintre cei care încearcă să ridice față de Zelenski întrebări legate de corupție, de metodele pe care le consideră ei incorecte de luare a deciziilor.
Doar că la moment nu trebuie să existe astfel de discuții. Ucraina este în război și există o viziune foarte clară despre ceea ce trebuie să facem. Noi trebuie să facem totul ca să mergem spre victorie. După victorie înțelegem bine că vor urma mai multe procese de judecată, mai multe discuții despre cine și unde a fost, cine și ce a făcut – mai ales la nivelul politicienilor și a celor care sunt în instituții publice, unii jurnaliști, unii activiști din societatea civilă. Noi toți înțelegem că toate aceste lucruri se vor întâmpla după victorie.”
Europa Liberă: Aproape 6 milioane de refugiați, aproape jumătate din populația țării strămutată – este un lucru inimaginabil în secolul XXI în mijlocul Europei. Cum se poate trăi așa? În Occident lucrurile la un moment dat încep să se estompeze – oamenii încep să se gândească la vacanțe, la mare. Războiul a devenit, cumva, foarte obositor și omniprezent și oamenii vor să-și ia o anumită distanță. Oamenii din Ucraina pot să-și ia distanța aceasta?
Nadia Afanasieva: „În niciun caz. Este adevărat că joi am citit o știre unde primarul Kievului Kliciko a spus că în timpul orelor de noapte când e limitată circulația în oraș cluburile nu trebuie să mai lucreze. Ceea ce înseamnă că până acum cluburile de noapte au lucrat la Kiev și cineva mergea acolo. Pentru mine este un lucru inimaginabil, la fel ca și pentru majoritatea oamenilor.
La noi acum nimeni nu vorbește despre vacanță, nimeni nu se gândește să meargă la mare. Toți lucrează și pe lângă jobul de bază mai fac și voluntariat. Nu este clar de unde să iei și forța de a merge în vacanță și de a nu te gândi la nimic, în situația noastră.
În ceea ce privește oboseala în UE, am observat și eu acest lucru. Și cred că aici societatea civilă și mass media noastră, dar și politicienii noștri, trebuie să vină cu un mesaj foarte clar: „Da, noi înțelegem totul, voi aveți planurile voastre, dar dacă ne ajutați pe noi, vă ajutați pe voi. Pentru că dacă noi pierdem, războiul va veni la voi. Primii vor fi Moldova, România, Polonia, și tot așa. Niciodată nu poți fi sigur când ai un astfel de vecin în est.”
Europa Liberă: Cum este perceput în Ucraina sprijinul care vine din Occident – suficient, foarte bun, insuficient?
Nadia Afanasieva: „Noi am fost surprinși când au început să acționeze țările UE. Pentru că noi știm foarte bine birocrația Uniunii Europene, cât de greu și de lung este procesul de luare a deciziilor acolo. Și când țările au început să pună la punct sancțiunile, după care a venit și armamentul, noi am fost șocați și surprinși pozitiv.
Doar că mai sunt lucruri cu Germania, cu Ungaria, cu Franța. Ei nu joacă direct de partea rușilor, dar felul în care acționează – ba spun una, ba alta, ba spune că dau armament, dar de fapt trimit altceva decât a cerut Ucraina – aceste lucruri joacă foarte mult în favoarea Rusiei și rușii cu propaganda lor iau toată această informație și o prezintă așa cum vor ei.”
Europa Liberă: Cred că vă referiți și la propunerea Franței de a oferi ceva Rusiei pentru ca Putin să oprească acest război.
Nadia Afanasieva: „Exact. La noi mor oameni în fiecare zi, noi nu suntem în situația de a ne gândi cum să păstrăm fața lui Putin. Această abordare din punct de vedere diplomatic nu este corectă, din punct de vedere uman nu este corectă, politic nu este corectă – oricum te-ai uita, nu este corectă.”
Europa Liberă: În Republica Moldova la început a venit acel val foarte mare de refugiați, iar în Ucraina au existat valuri de răspunsuri pozitive și de recunoștință la acel efort al Republicii Moldova de a primi refugiații, de a-i ajuta. După care au urmat anumite disensiuni sau anumite neînțelegeri la nivel oficial – anumite cereri de la Kiev cărora Chişinăul nu le-a putut răspunde sau a răspuns mai nuanțat, inclusiv în cazul MIG-urilor sau a alinierii la sancțiunile impuse Rusiei. Și atunci, am observat și la nivelul experților, și la nivelul politicienilor, și înțeleg că este un fenomen care coboară deja și la nivelul oamenilor de rând din Ucraina – se consolidează o anumită imagine a Republicii Moldova care nu neapărat a sărit în ajutorul Ucrainei atunci când i-a fost greu. Și acest lucru ar putea fi foarte dăunător pentru viitor, pentru că în următoarele decenii acest lucru ar putea avea un impact asupra relațiilor dintre oamenii din Ucraina și din Republica Moldova. Dvs. cum vedeți aceste aspecte și dacă se mai poate schimba ceva?
Nadia Afanasieva: „Eu cred că întotdeauna putem schimba ceva, acest lucru depinde de noi – de jurnaliști, de societatea civilă și de recomandările pe care le putem da instituțiilor de stat. De exemplu, că în astfel de situații ar fi nevoie de negocieri. Acest refuz de a oferi MIG-urile – este foarte clar că există anumite condiții legate de neutralitatea Republicii Moldova. Altele sunt legate de procedurile interne din țară, de procedurile de negocieri cu alte țări. Dar există metode de a rezolva lucrurile. Suedia, Finlanda, Elveția tot sunt țări neutre, dar acum noi avem armament și de la ei.
Adică din punctul meu de vedere este doar o problemă în felul în care a fost prezentat subiectul în spațiul public. Dacă există un răspuns negativ, comunicarea nu trebuie să se rezume doar la faptul că oficiali spun „Nu!”, iar jurnaliștii preiau acest „Nu!” și spun că, gata, Moldova este o țară pasivă și nu ne ajută.
Acum e război și lucrurile sunt în alb și negru, nu există nuanțe. De aceea și apar astfel de publicații în presa ucraineană care spun că „Moldova este țară pasivă, nu ne ajută, și doar a intrat în trenul nostru cu chestionarul de aderare la UE și atât, și ei vor aderarea la UE prin războiul nostru”. Acest lucru nu este adevărat, înțelegem foarte bine acest lucru. Și aici este vorba despre cum comunică mai departe acest lucru moldovenii către ucraineni și invers. Și aici trebuie să găsim canale de comunicare adecvate.
Exact același fenomen l-am văzut în Moldova, când au venit refugiații. Noi înțelegem că refugiații sunt și ei oameni și sunt foarte diferiți. Prietenii mei din Chişinău spuneau că unii din ei vin cu mașini Tesla și merg la restaurante cu taloane gratuite pentru mâncare. Adică și aici, în fața societății moldovene, care s-a mobilizat și a făcut voluntariat și a oferit mai multe lucruri pentru refugiații care într-adevăr aveau nevoie, pentru mame și copii care au venit fără bani, fără documente, fără nimic. Iar pe de altă parte ei vedeau un reprezentant al Ucrainei cu o mașină Tesla care merge la restaurant gratis. Adică noi înțelegem că aceasta este o problemă internă a societății noastre, dar acest lucru creează și o imagine a moldovenilor despre ucraineni. Evident, nu una pozitivă.”
Europa Liberă: Iar propaganda rusească imediat a preluat aceste probleme, le-am amplificat și aici s-a văzut gradul mare în care societatea moldovenească este permeabilă la această propagandă. Lucru care se întâmplă mai puțin în Ucraina.
Nadia Afanasieva: „Da, la moment la noi toate canalele rusești pur și simplu sunt deconectate. Iar din martie nu mai avem acces nici la Instagramul rusesc, nici la Facebook-ul rusesc și toate profilurile false, trolii și bot-urile rusești noi nu le mai vedem, deci practic nu există toată această fabrică de propagandă rusească.”
Europa Liberă: Și acest lucru s-a simțit la nivelul reacțiilor din societate?
Nadia Afanasieva: „Eu cred că schimbarea atitudinii societății a fost influențată mai mult, totuși, de război. Știți cum, la noi era foarte răspândită teza asta: Какая разница, ce limbă vorbești! Cândva mi-a intrat în cap această frază a lui Putin: Россия заканчивается там, где перестают говорить по русски (Rusia se termină acolo unde nu se mai vorbește rusa).
Și ceea ce vedem acum, felul în care se comportă ei în orașele de origine rusească precum Harkov, regiunea Donbas, Mariupol, Herson, Meritopol, care este la fel un oraș multicultural cu o majoritate vorbitoare de limbă rusă. Și noi vedem foarte bine ce se întâmplă acolo.
Și nu pot să spun că chiar 100 de procente din populație în Ucraina a trecut la limba ucraineană, dar este un impuls foarte puternic, mai mare chiar decât în timpul Maidanului, când populația a înțeles că trebuie să vorbească limba ucraineană în Ucraina și nu se mai poate merge pe atitudinea: Какая разница, ce limbă să vorbim noi mai departe. Adicăб dacă trăiești în Ucraina, vorbești ucraineana. Și acest concept de ucrainean care vorbește limba rusă trebuie pur și simplu să se dizolve.”
Europa Liberă: Nadia, care este limita de sacrificiu până la care sunt gata să meargă ucrainenii? Ați spus și Dvs. – lor în momentul acesta le revine meritul faptului că rușii nu sunt în România sau în Polonia.
Nadia Afanasieva: „Eu nu aș vorbi aici despre limita de sacrificiu, pentru că aici este vorba despre viață – ori trăiești, ori mori. Da, poți să fugi, dar asta nu înseamnă că vei avea unde reveni.
Așa că la nivelul populației toată lumea este setată că 100 de procente noi vom învinge. Când va fi această victorie – acest lucru depinde de parteneri. Cu cât mai repede, cu atât mai bine – în sensul armamentului, a ajutorului umanitar, a ajutorului cu avioane și tot ce ține de domeniul militar și al apărării.
Pentru că noi înțelegem foarte bine – câteva runde de negocieri cu Rusia ne-au arătat că trebuie să reîncepem discuțiile de la zero. Și punctul „zero” este pe câmpul de bătălie, dacă pe câmpul de bătălie noi vom avea forța de a învinge. Mai departe de granița cu Rusia noi sigur nu vom merge – nu ne interesează teritoriul rusesc. Pentru că noi acum vom avea foarte multe probleme pe teritoriul nostru, să reconstruim tot ce a fost distrus de ei. Dar să reconstruim și teritoriul lor pe noi sută la sută nu ne interesează.
Iar în legătură cu negocierile, cel mai important mesaj al autorităților noastre este că dacă avem armamentul și tot echipamentul de care avem nevoie din punct de vedere militar, noi putem ieși la negocieri pe poziții destul de bune. Pentru că altfel negocierile nu vor fi de succes.”
Europa Liberă: Pentru Republica Moldova care ar fi lecția pe care o puteți sintetiza în acest moment?
Nadia Afanasieva: „Să nu fie pasivă, să lase de-o parte complexul de inferioritate. Și la noi, și în Moldova, și în Georgia – la noi toți, ca țări post-sovietice – există acest complex. Uniunea Sovietică ne impunea tuturor ideea că „totul este la Moscova, iar voi sunteți executori și țări agricole de care nu depinde nimic”.
Nu, noi suntem țări independente, avem deja 30 de ani de independență și chiar mai mult. Avem valorile noastre și națiunile noastre - și moldovenii, și ucrainenii, și georgienii – au arătat foarte bine ce vor, că vor către Uniunea Europeană. Și trebuie să menținem acest curs foarte clar.
Noi, Ucraina, vorbim demult despre faptul că nu poate exista o cooperare cu agresorul. Noi am înțeles foarte bine încă în 2014 că Rusia este un agresor. Doar că UE atunci a spus că „poate voi acolo între voi ceva rezolvați, este o problemă între voi și noi nu ne implicăm”. Și a fost nevoie de 8 ani ca europenii să înțeleagă că aceasta nu este doar problema Ucrainei, ci este o problemă a întregii regiuni.”
Aici e Radio Europa Liberă
