Un editorial apărut în Washington Post pornește de la premiza că Vladimir Putin ar putea interpreta greșit relativa pasivitate a Occidentului față de ocuparea peninsulei Crimeea, arătând că nimic nu e mai important pentru președintele Joe Biden decât să îl convingă pe Putin să nu încerce să obțină mai mult, atacând acum din nou Ucraina.
În acest sens, la recentul summit virtual, Biden a avertizat că orice agresiune împotriva Ucrainei va antrena sancțiuni dure. Editorialiștii de la Washington Post cred că Statele Unite trebuie să se folosească de toate argumentele posibile, inclusiv opțiunea de a avea o prezență militară în Ucraina, de care Biden s-a distanțat prematur, susțin ei.
În New York Times, Patricia Cohen analizează pe larg opțiune sancțiunilor. Concluzia ei este că în trecut sancțiunile au avut un impact amestecat și că unele dintre ele -ca de exemplu reducerea substanțială a importurilor de țiței – pot afecta negativ economiile aliaților Americii în lume.
Sancțiunile funcționează bine când economiile sunt profund inter-conectate, ceea ce nu este cazul cu Statele Unite și Rusia.
Acum când Olaf Scholz a înlocuit-o pe Angela Merkel la conducerea Germaniei, rămâne de văzut care va fi poziția lui cu privire la una dintre cele mai potențial dureroase sancțiuni, blocarea proiectului gazoductului Nord Stream 2.
Sancțiuni care să vizeze eco-sistemul financiar al tranzacțiilor energetice antrenează riscul unor represalii ale Moscovei, în condițiile în care nevoile Europei sunt mari și rezervele modeste.
Experți cred că cel mai eficient mecanism împotriva lui Putin ar fi sancțiuni care să vizeze oligarhii din anturajul lui, cei apropiați și cei mai îndepărtați geografic.
