R. Moldova importă cantități mari de legume, deși este considerată o țară agrară, iar pe rafturile supermarketurilor aproape că nu poți găsi produse autohtone, în special în perioada rece a anului. Importurile de roșii, de exemplu, au fost în 2022 de 90 de ori mai mari decât exporturile. Legumele din magazine provin din țări în care creșterea legumelor în sere este o activitate răspândită și unde există infrastructura necesară pentru ca produsele să fie competitive pe piață.
Vladimir Păun crește castraveți, ardei și roșii în sere cu o suprafață de 0,8 hectare în satul Hăsnășenii Noi, Drochia. El vinde legume începând cu începutul lunii aprilie și până la sfârșitul toamnei, iar acum are doar roșii, cantitatea recoltată în acest an fiind de circa 80 de tone. Agricultorul a cultivat anterior legume și în câmp deschis, dar spune că, în acest caz, sunt riscuri mari, recolta poate fi distrusă de ploile cu grindină.
În serele de la Hăsnășenii Noi pot fi găsite hibrizi de roșii, soiuri din țările Uniunii Europene sau chiar din Japonia. Vladimir Păun spune că testează în fiecare an diferite soiuri, ca să le găsească pe cele mai rezistente la boli. „Ne uităm să fie tomatele și gustoase, pentru că lumea deja caută să fie și gustos, nu numai frumos”, susține legumicultorul.
Serele sunt izolate termic și sunt încălzite cu ajutorul unui cazan pe biomasă
Din 2019, de când a pornit această activitate, producătorul a investit circa 2 milioane de lei, bani împrumutați de la bănci și din subvențiile primite de la stat. Serele sunt izolate termic și sunt încălzite cu ajutorul unui cazan pe biomasă, ceea ce i-a redus din cheltuielile pentru energie. Legumicultorul irigă cu ajutorul unui sistem prin picurare și folosește o folie de mulcire, care nu permite ca apa să se evaporeze rapid și menține căldura în sol atunci când e frig, precum și plasă de umbrire, atunci când e prea cald și e prea mult soare.
Producția din aceste sere ajunge pe piețele angro din Bălți și Chișinău, unde intermediarii cumpără roșiile cu circa 20 de lei kilogramul. Întrebat de ce nu-și vinde legumele și în supermarketuri, Vladimir Păun spune că nu le poate furniza continuu și în cantități mari.
„Noi cât avem aici? O lună-două și s-a terminat. Acesta este un factor. Probabil, încă nu am ajuns la nivelul țărilor mai dezvoltate care cresc tomate. Trebuie să fie și un anumit calibru. Sunt mai mulți factori aici”, explică agricultorul.
R. Moldova poate exporta în Uniunea Europeană 4.000 de tone de tomate fără a plăti taxe, însă niciun kilogram de roșii moldovenești nu a ajuns pe această piață în ultimul an. Și pentru exporturi sunt necesare cantități mari.
„Trebuie să facem asociații. Sunt băieți pe aici care au suprafețe cum am eu. Să ne asociem, să creștem același soi, după o anumită tehnologie și să adunăm o cantitate pentru export, dar, deocamdată, nu suntem gata. Nu știu de ce, dar fiecare încă vrea să fie cu afacerea lui. Este cerere și pe piața locală. Dacă ai o marfă de calitate bună, poți s-o vinzi și aici”, spune Vladimir Păun, care planifică să-și extindă serele.
Legumicultorii din Nisporeni și Ungheni cu care a discutat Europa Liberă spun că au cheltuielile mult mai mari în ultima perioadă, în timp ce prețurile legumelor au rămas aproape neschimbate. În plus, ei spun că găsesc cu greu brațe de muncă, de aceea unii au rămas cu legumele stricate în sere.
Sergiu Goncearuc a urmat calea părinților săi, care sunt agricultori, și a învățat de inginer horticol, dar a trecut la legumicultură. Bărbatul cultivă legume pe teren protejat pe o suprafață de 1,8 hectare în satul Speia, din raionul Anenii Noi.
Potrivit lui, ca să exporte în UE, agricultorii trebuie să utilizeze produse fitosanitare care nu sunt accesibile în R. Moldova. „De exemplu, noi nu producem elementar erbicid pentru morcovi, dar îl importăm. Suntem, cred, singurul stat în care nu se găsesc pe piață entomofagi - insecte care distrug dăunătorii de legume. Or, eu deja sunt în dezavantaj față de un producător italian, care are acces la aceste produse”, afirmă Sergiu Goncearuc.
Agricultorul susține că aceste preparate sunt foarte importante acum, pentru că apar tot mai multe boli, care devin tot mai rezistente și afectează grav legumicultura.
Poți să aduci struguri cu viroză din Argentina, care să afecteze tomatele din Moldova
„Avem deja și 40 de grade de căldură, iar anumite produse nu sunt eficiente la aceste temperaturi. Foarte multe viroze vin, inclusiv, de la legumele și fructele de import, iar clima de la noi este ca o oază pentru răspândirea acestora. Ca inginer horticol, pot să spun că aceste viroze au deja capacitatea de a se transmite la orice produs. Poți să aduci struguri cu viroză din Argentina, care să afecteze tomatele din R. Moldova. De ce avem un preț mai mare la roșii în acest an? Fiindcă suprafețe mari au fost afectate de viroze”, explică producătorul.
Totuși, el crede că cea mai mare provocare cu care au de-a face legumicultorii acum este lipsa forței de muncă. „Este o problemă care o să distrugă legumicultura. În sere se muncește opt-nouă luni pe an și este nevoie de angajați permanenți. Oamenii preferă să lucreze cu ziua la cules de mere sau struguri. Noi avem opt angajați, dar muncim cu toată familia, inclusiv părinții pensionari. De două luni, nu am avut nici sâmbătă, nici duminică libere, lucrăm și 15 ore pe zi, pentru că altfel nu am putea să menținem această afacere”, susține producătorul.
„Nu putem concura cu țări ca Turcia”
În opinia lui, roșiile moldovenești nu ajung pe piața europeană pentru că legumicultorii de aici nu au cum să facă față concurenței, costurile de producție fiind cu mult mai mari față de alte țări cu tradiție în acest sector.
„Dacă ar fi să comparăm cu Italia, serele și sistemele de irigare prin picurare sunt fabricate în țară și prețurile sunt convenabile, în timp ce la noi sunt importate și sunt mai scumpe. Aceeași situație este și în cazul fertilizanților sau al îngrășămintelor. R. Moldova este o țară-tampon pentru legumele care vin din țări precum Turcia, un stat agroindustrial cu care nu putem concura. Singurul avantaj pe care-l aveam era forța de muncă, însă l-am pierdut și pe acesta”, a explicat legumicultorul.
Potrivit lui Sergiu Goncearuc, un alt aspect este că în aceste țări producția locală este puternic susținută de stat prin subvenții și plăți directe la hectar, iar consumatorii preferă să cumpere legume autohtone. „Toți vor să importe, nimeni nu vrea să producă, pentru că aceasta înseamnă multă muncă, investiții mari și riscuri permanente. Atunci când cineva procură un imobil, valoarea investiției crește în timp. Eu am cheltuit milioane de lei în creșterea legumelor, însă valoarea afacerii mele este cu mult mai mică. Mă gândesc să vând o parte din suprafață. Legumicultura este o activitate tare complicată, oamenii pleacă și sunt tot mai puțini consumatori”, spune agricultorul.
Agenția de Intervenție și Plăți în Agricultură oferă subvenții pentru mai multe tipuri de tehnologii și echipamente pentru construcția și dotarea serelor. În 2022, pentru compensarea acestor cheltuieli s-au alocat 5,8 milioane de lei, deși au fost depuse cereri pentru subvenții în valoare de 12,6 milioane de lei. Legumicultorii care vor să primească bani de la stat trebuie să dețină cel puțin 0,1 hectare. Subvențiile sunt acordate pentru 50% din costul modulelor de sere, materiale de acoperire și construcție sau de mulcire și pentru 30% din prețul echipamentelor utilizate la reconstrucția serelor și tunelelor. Suma maximă anuală pe care o poate obține solicitantul este de 2 milioane de lei.
