Mi-au fost suficiente două luni ca să înţeleg de ce Covid nu va pleca repede din Moldova şi de ce ne va produce multe suferinţe. Drama noastră abia începe. Să încep cu un exemplu elocvent.
Văd la televizor un reportaj. O colegă de breaslă tînără şi jovială ne spune că, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, omul sănătos nu trebuie să poarte mască în transportul în comun. Imediat însă jurnalista ne spune că lucrătorii din instituţiile bugetare lucrează de luni, iar toţi pasagerii vor fi obligaţi să poarte măşti în transportul în comun. Punct. Reportajul s-a terminat. Aţi înţeles ceva? Păi, trebuie sau nu trebuie să poarte măşti pasagerii? Reportajul acela nu te lămureşte, ci doar măreşte confuzia care tronează aici două luni de zile.
Eu aş spune că toţi ar trebui să poarte măşti deoarece nimeni nu poate să ştie dacă e sau nu sănătos. Dar eu nu sunt mare conducător şi părerea mea nu contează pentru mase. Contează părerea conducătorilor, dar conducătorii au un comportament ezitant, derutant, inconsecvent.
Conducătorii ar trebui să-i oblige pe toţi iresponsabilii să poarte măşti, să-i oblige pe toţi indivizii aiuriţi care se cred nemuritori şi care ne suflă în ceafă în magazine, scuipînd pe vieţile noastre. Dar conducătorii nu le oferă maselor posibilitatea să procure măşti la preţuri rezonabile şi din această cauză sunt duplicitari. Ei nu-i obligă pe oameni să poarte măşti, ci numai îi îndeamnă. În RM, îndemnul nu face nici o ceapă degerată. Nu suntem în Suedia, unde există o mare încredere între cetăţeni şi conducători, unde cetăţenii înşişi, nesiliţi de stat, sunt responsabili şi vigilenţi. În RM numai ordinul, numai pedepsele severe pot face ordine şi instaura responsabilitatea.
Aţi văzut, la Puhăceni, cum primarul disperat încerca să-i responsabilizeze pe oamenii care se buluciseră să vîndă şi să cumpere alimente? Oamenii fără măşti nici nu voiau să-l asculte pe primarul lor şi numai poliţia i-a impus să-şi strîngă marfa înşirată pe jos. La fel de adevărat e însă şi faptul că se putea organiza o vînzare cu păstrarea distanţei sociale, dacă tare se dorea asta.
Unii au stat, responsabili, în casele lor aproape două luni, în timp ce alţii şi-au băgat picioarele în carantină şi au umblat de colo-colo, înţepaţi parcă de streche. Nu sunt vizonar, dar ştiu ce vom avea aici în lunile următoare. Va fi haos şi vom avea multe, multe suferinţe.
