Au trecut câteva zile de când un atac cu drone efectuat de armata americană l-a ucis pe generalul iranian, Qasem Soleimani, iar administrația Trump susține că acțiunea a salvat vieți. Încă nu este clar ce plănuia Qasem Soleimani și cât de imediată era primejdia.
Analiști politici și politicieni din America nu pun la îndoială că Qasem Soleimani era periculos, asta o dovedesc acțiunile sale criminale, în ultimii 20 de ani. El nu era vreun haiduc modern care să fi acționat în sprijinul năpăstuiților, ci strategul expansionismului iranian, cu scopul de a raspândi revoluția islamică șiită, în Orientul Mijlociu. Dar chiar și așa, exercițiul punerii sub semnul întrebării a motivațiilor, oferite de administrație, pentru eliminarea lui Qasem Soleimani, este unul normal.
La originea acestor întrebări stau împrejurări anterioare în care – de la războiul din Vietnam și până la declanșarea celui din Irak și ulterior în legătură cu conflictul de cea mai lungă durata, cel din Afganistan – autoritățile de la vremea respectivă au fost prinse cu minciuni. În plus, Donald Trump însuși nu este un aliat al adevărului, în diversele sale mesaje pe Twitter sau declarații publice, de-a lungul celor trei ani de președinție. La asta se adaugă faptul că, de când a ajuns șef al statului, Trump a criticat așa zisul “stat paralel”, punând la îndoială credibilitatea serviciilor de informații americane – chiar și față de Vladimir Puțîn – așa încât, el stârnește cel puțin îndoieli atunci când invocă aceleași servicii, ca sursă a informațiilor legate de intențiile lui Qassem Soleimani.
Dar asta nu înseamnă că Soleimani nu și-a meritat soarta. Dacă atacul împotriva generalului a avut la origine informații credibile că el reprezenta un pericol iminent, atunci Trump are și justificare legală pentru a fi acționat, fără consultarea Congresului. Dar însuși președintele se contrazice când spune pe de-o parte că atacul iranian era iminent și se impunea eliminarea generalului și pe de altă parte că ar fi fost o riposta americană la ceva care s-ar fi petrecut mai înainte. Surse de presă arată că, după atacul inițial asupra unei baze americane, unde un contractor american a fost ucis, Trump a decis să opteze pentru o riposta similară, împotriva milițiilor irakiene șiite, care atacaseră baza americană. Însă, după ce sute de irakieni controlați de Teheran au asediat ambasada americană la Bagdad, obligându-i pe diplomați și personal să se refugieze din clădire, din același set de opțiuni pe care le avusese la dispoziție inițial, Trump a ales-o de dată asta pe cea considerată cea mai dura: uciderea lui Qassem Soleimani, lider militar și personalitate publică de prim rang, in Iran. Ieri, el a spus că generalul pregătea să ucidă numeroși americani, dar a fost prins și eliminat, acuzându-și predecesorii că nu au făcut-o mai devreme. Dar imediat după aceea, tot Trump a spus “Nu uitați că în cazul nostru au fost represalii. El a omorât oameni timp de 15-20 de ani. A fost un monstru”.
