Linkuri accesibilitate

800 de euro pe an ca să mergi cu bicicleta?


​​​​​​​Criza energetică din Europa, agravată de invadarea Ucrainei de către Rusia, a părut să împingă în plan secund, cel puțin temporar, preocuparea pentru „energia verde”.

Diferite țări și companii și-au negociat excepții de la strategiile stabilite înainte de război, s-a prelungit viața unor centrale poluante pe cărbuni, iar locuitorii, mai ales la țară, au revenit la încălzirea cu lemne, uneori furate din păduri, ca să economisească gaz sau electricitate.

În unele țări, cel puțin, aparențele înșală, iar efortul de a promova comportamentul civic ecologist, măcar, continuă.

„800 de euro pe an ca să mergi la serviciu cu bicicleta”, titra în februarie cotidianul spaniol El Pais, adăugând că în Franța sau Olanda asemenea recompense sunt deja realitate, în vreme ce în Spania este vorba deocamdată de un plan.

Cum funcționează ajutorul, în practică?

În Țările de Jos, statul oferă o subvenție de stat de 21 de eurocenți/km, care ajunge la beneficiar prin intermediul angajatorilor. Planul a fost introdus încă în 2006, atunci la rata de 19 eurocenți pe kilometru.

Angajatul care folosește bicicleta ca să meargă la serviciu trece într-o aplicație a companiei câți kilometri face pe săptămână. Nu e nevoie să aducă vreo dovadă, înțelegerea se bazează pe buna-credință.

În cazul celor care lucrează pe cont propriu, subvenția de stat este înlocuită prin reducere de impozite, în baza unei declarații.

Tot în Olanda, este în plină desfășurare altă inițiativă, Planul Bicicletă. În baza lui, angajații își pot cumpăra bicicleta mai ieftin prin intermediul companiei – de orice tip, și folosibilă și în viața particulară. Prețul redus li se deduce din salariu, printr-un mecanism care poate duce la economii de 40%. De exemplu, un model electric de 1000 de euro îl costa pe angajat, în realitate, numai 600.

În Marea Britanie există din 2019 un proiect asemănător numit Cyclescheme,

În Franța, companiile se pot înscrie într-un plan de „mobilitate durabilă” subvenționat de stat, în baza căruia angajații pot primi până la 800 de euro pe an pentru că se deplasează la serviciu cu bicicleta sau alte mijloace de transport nepoluante, inclusiv automobile electrice sau în regim car-share. Companiile înscrise în acest plan își deduc apoi cheltuiala cu recompensele din impozite și contribuții sociale.

Persoane intervievate în Spania de El Pais se plâng că deocamdată cadrul legislativ în această țară nu merge așa de departe, deși se lucrează la asemenea schimbări. Există însă deja inițiative private.

Firma de asigurări Liberty Seguros a decis să ofere recompense angajaților care merg la lucru cu bicicleta. Planul lansat în 2016 a fost deja îmbrățișat de peste 100 de angajați (cam 10% din total).

Două roţi în loc de aripi
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:13:34 0:00

În multe țări există deja, de asemenea, inițiative locale de încurajare a ciclismului. Municipiul italian Bari, de exemplu, a anunțat în ianuarie 2019 că va plăti 21 de eurocenți pe kilometru parcurs pe bicicletă, cu un plafon de 25 de euro pe lună. Sunt oferite de asemenea subvenții de 155 de euro pentru cumpărarea unei noi biciclete, respectiv 255 de euro pentru una electrică. Potrivit unui site de ciclism civic, o altă localitate italiană care plătește bicicliștii este Massarosa, la nord de Pisa (25 eurocenți/ km, plafon lunar 50 euro).

Site-ul citat susține că pioniera absolută a recompenselor de acest tip în Europa a fost Belgia, care a introdus un asemenea mecanism în 1999 – rata de recompensă pe kilometru fiind de 24 de eurocenți.

Asemenea inițiative și altele au nu numai binecuvântarea ecologiștilor din lumea întreagă, ci și, desigur, a medicilor. Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, mersul pe jos 30 de minute sau pe bicicletă 20 de minute în „majoritatea zilelor” reduce riscul de deces cu cel puțin 10%, iar mortalitatea legată de cancer este cu 30% mai mică în rândul celor care merg la serviciu cu bicicleta.

  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG