În istoria sa de 33 de ani, R. Moldova a avut șase președinți cu mandat deplin și trei președinți interimari. În perioada celor 16 ani [2000-2016] în care președintele a fost ales de deputați, alegerile din parlament au fost dominate de controverse și lupte politice subterane.
Din 1991 și până în 2000, președintele era ales în R. Moldova prin vot popular. După reforma constituțională din anul 2000, inițiată de comuniști și susținută de democrați, R. Moldova a trecut de la regimul politic semi-prezidenţial cu alegerea șefului statului de către popor la unul parlamentar cu alegerea președintelui de către deputații din Parlament. Acest sistem a generat o criză politică adâncă, începând cu anul 2009, când Parlamentul nu era capabil să-l aleagă pe șeful statului. În primăvara anului 2016, R. Moldova a revenit la votul popular în alegerea președintelui.
***
Primele alegeri directe ale șefului statului în R. Moldova au avut loc la 8 decembrie 1991. Agronomul Mircea Snegur, care a candidat independent, a câștigat scrutinul din primul tur cu 98,22% din sufragii (peste 1,9 milioane de voturi). Rata de participare la alegeri a fost de circa 84%. El a fost singurul concurent, deoarece alți doi candidați – ultimul prim-secretar al Partidului Comunist al RSS Moldovenești, Grigore Eremei și scriitorul Gheorghe Malarciuc – nu au întrunit condițiile pentru a fi admiși în cursa prezidențială. Mircea Snegur a fost președinte până în decembrie 1996.
Dar până la asta, funcția de „președinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești” fusese instituită prin lege la 3 septembrie 1990. Atunci a fost modificată și completată Constituția RSSM, potrivit Almanahului electoral. Candidaturile la postul de președinte al RSSM urmau să fie propuse, la aceste alegeri, de către „deputații poporului RSSM” și se acceptau dacă erau susținute de cel puțin o treime din numărul deputaților poporului din RSSM. În aceeași zi, la 3 septembrie 1990, Mircea Snegur a fost ales primul Președinte al RSSM. Peste un an, la 18 august 1991, Parlamentul de la Chișinău a adoptat legea cu privire la alegerile președintelui R. Moldova, alegeri care au avut loc la 8 decembrie 1991.
***
Alegerile prezidențiale (vot direct) din 1996 s-au desfășurat în două tururi și a avut inițial nouă pretendenți, deși intenția de a candida și-au exprimat-o 15 persoane. Primul tur din 17 noiembrie i-a desemnat favoriți pe Mircea Snegur (Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova), care acumulase 38,75% și independentul Petru Luncinschi, un fost politician sovietic – 27,66%. Atunci, liderul comunist Vladimir Voronin a luat 10,23%; agrarianul Andrei Sangheli – 9,47%, iar scriitorul Valeriu Matei (Partidul Forțelor Democratice) – 8,9%. În turul doi din data de 1 decembrie, Petru Lucinschi (54,07%) l-a învins pe Mircea Snegur (45,93%). Rata de participare a fost atunci de 71,61%. Petru Lucinschi a exercitat mandatul de președinte de la 1 decembrie 1996 până la 4 aprilie 2001.
***
După reforma constituțională care a dat Parlamentului dreptul de a-l alege pe șeful statului, în decembrie 2000, au avut loc patru tentative eșuate de alegere a președintelui la care au candidat comunistul Vladimir Voronin și Pavel Barbalat (Alianța pentru Democrație și Reforme). Niciunul dintre cei doi nu a acumulat cel puțin 61 de voturi necesare. După victoria PCRM în alegerile parlamentare, cu un Parlament dominat de deputați comuniști [71 de mandate din 101], la 4 aprilie, Vladimir Voronin este ales președinte cu voturile a 71 de deputați. Voronin i-a avut în calitate de contracandidați pe Dumitru Braghiș (AB) și Valerian Cristea (PCRM).
Al doilea mandat, Vladimir Voronin l-a dobândit la 4 aprilie 2005 cu votul a 75 de deputați, inclusiv cu voturile a 11 deputați din Partidul Popular Creștin Democrat, formațiune unionistă condusă de Iurie Roșca. Ulterior, Roșca a fost ales vicespicher. Contracandidatul lui Voronin a fost academicianul Gheorghe Duca (din partea PCRM). Vladimir Voronin a deținut timp de opt ani două mandate de președinte, între 4 aprilie 2001 și 11 septembrie 2009.
Cum R. Moldova a intrat în criză politică pe timpurile Alianței „beton”
În alegerile președintelui de către Parlament din primăvara anului 2009 nici comuniștii, nici ulterior creata Alianță pentru Integrare Europeană - AIE (I și II) nu aveau numărul necesar de voturi pentru a alege președintele. Cele două aripi politice nu găseau consens. Au existat cinci tentative eșuate. La 20 mai 2009, Zinaida Greaceanîi, candidata PCRM, a acumulat 60 de voturi ale comuniștilor. Ea l-a avut în calitate de contracandidat pe doctorul Stanislav Groppa din partea PCRM. La alegerile din 3 iunie, Greaceanîi, la fel, a acumulat 60 de voturi ale deputaților. De această dată l-a avut ca și contracandidat pe Andrei Neguța din partea PCRM. A urmat, apoi, epopeea alegerii lui Marian Lupu. Pe fundalul revoltelor din aprilie, Lupu s-a desprins de PCRM, devenind candidat din partea AIE [PLDM; PDM; PL și Alianța „Moldova Noastră”] – alianță despre care Mihai Ghimpu, unul dintre liderii ei, spunea că e „beton”. El a acumulat însă 53 de voturi în alegerile din 10 noiembrie 2009, potrivit cronicilor ADEPT. Alegerea lui Marian Lupu în funcția de președinte a eșuat și la 7 decembrie, când a acumulat 53 de voturi ale deputaților. A treia încercare de înscăunare a lui Lupu în fotoliul de președinte a fost la 16 decembrie 2011. Acele alegeri însă au fost anulate. În R. Moldova criza politică se acutiza.
Președinți interimari ai R. Moldova
Mihai Ghimpu a fost președinte interimar al R. Moldova din 11 septembrie 2009 și până la 28 decembrie 2010;
Vlad Filat a asigurat interimatul funcției de președinte al R. Moldova trei zile – în perioada 28 decembrie - 30 decembrie 2010;
Marian Lupu a fost spicher și președinte interimar al R. Moldova în perioada decembrie 2010-martie 2012.
De unde s-au luat „voturile de aur”
Criza politică din acea perioadă a luat sfârșit, aparent, la 16 martie 2012, odată cu alegerea în funcția de președinte a judecătorului Nicolae Timofti. El a fost propus de AIE II în calitate de candidat independent. AIE avea doar 58 de mandate, astfel că în rezultatul „negocierilor” cu trei membri ai noului PSRM, în frunte cu Igor Dodon, au fost asigurate voturile necesare, condiția fiind ca [...] candidatul să fie apolitic. Încă un vot a fost dat de deputatul neafiliat Mihai Godea, care se desprinsese de la PLDM. Așadar, pentru Nicolae Timofti au votat 62 de deputați. Nicolae Timofti a fost președinte de la 23 martie 2012 până la 23 decembrie 2016.
La 4 martie 2016, Curtea Constituțională de la Chișinău a stabilit că modificările Constituției din anul 2000, care prevedeau alegerea șefului statului cu votul a 3/5 din numărul deputaților, au fost neconstituționale. Contestarea la Înalta Curte fusese depusă de PLDM, partidul condus de Vlad Filat. De atunci, președintele moldovean este ales, din nou, prin vot popular.
***
În alegerile prezidențiale (vot direct) din toamna anului 2016 în buletinele de vot au ajuns zece persoane, retrăgându-se din cursă două persoane: Marian Lupu (PDM); Andrei Năstase (Platforma DA). Din cursă a fost eliminată, prin decizie judiciară, Inna Popenco de la mișcarea pro-rusă „Ravnopravie”, o formațiune care deja era controlară de Ilan Șor. În primul tur, Maia Sandu (PAS) acumulase 38,71%, iar Igor Dodon de la PSRM - 47,98%. În turul doi, Maia Sandu (47,89%) a pierdut în fața lui Dodon (52,11%). Rata de participare a fost de 53,45%. Igor Dodon și-a îndeplinit atribuțiile din 2016 până în toamna anului 2020.
***
În cursa prezidențialelor din 2020 – al patrulea scrutin prezidențial din R. Moldova prin care cetățenii au ales prin vot direct președintele țării – au pretins la funcția de șef al statului opt candidați. Primul tur i-a avut ca favoriți pe socialistul Igor Dodon (32,61%) și lidera PAS, Maia Sandu (36,16%). În turul doi, care a avut loc la 15 noiembrie, Maia Sandu (57,72% sau 943 006 de voturi) l-a învins pe Igor Dodon (42,28%). Prezența la vot a fost de 58,22%. Maia Sandu a fost învestită în funcție la 24 decembrie 2020.
*La alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024 participă 11 concurenți electorali, conform ordinii din buletinul de vot: Alexandr Stoianoglo (PSRM); Maia Sandu (PAS); Renato Usatîi (Partidul Nostru); Vasile Tarlev (Partidul „Pentru Viitorul Moldovei”); Irina Vlah (independentă); Ion Chicu (Partidul Consolidării și Dezvoltării Moldovei); Andrei Năstase (independent); Octavian Țîcu (Blocul „Împreună”); Victoria Furtună (independentă); Tudor Ulianovschi (independent); Natalia Morari (independentă).
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
