Linkuri accesibilitate

„Deocamdată nu s-a umblat la aspectele globale ale conflictului transnistrean” - în dialog cu Ion Tăbîrță


La Tiraspol de Ziua Victoriei, 9 mai 2018

Dialoguri transnistrene - un bilanț 2018 în compania expertului IDIS Viitorul.

2018 este anul în care au avut loc mai multe evoluții cu impact major asupra reglementării transnistrene, de la rezoluția Adunării Generale a ONU cu privire la retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului, la negocierea și punerea în aplicare a celor opt protocoale, numite pachetul Berlin Plus, documente care vizează domenii sociale și economice de pe cele două maluri ala Nistrului și considerate un succes de partenerii externi ai Republicii Moldova.

2018 a fost un an în care reprezentantul președinției italiene a OSCE, Franco Frattini, a elogiat de mai multe ori rolul Rusiei în progresele obținute în relația dintre Chişinău și Tiraspol și în care experții se așteptau la mai multe surprize de pe urma numirii la Moscova a lui Dmitri Kozak în calitatea de responsabil pentru relațiile economice cu Republica Moldova. Experții erau îngrijorați, odată cu numirea lui în luna iulie, că ar putea veni în scurt timp un nou Plan Kozak, după calapodul modelului de federalizare propus în 2003. Deși, acest lucru se poate întâmpla și în 2019, an care la alegerile parlamentare din luna februarie ar putea produce surprize favorabile promovării oricărui plan venind de la Moscova.

În plan economic, regimul separatist de la Tiraspol raportează în 2018 o creștere economică de 19%, o creștere cu 30% a exporturilor, deschiderea regiunii către investiții străine, crearea a cinci mii de locuri de muncă, pentru care de altfel nu are brațe de muncă pentru a le completa, dar și o creștere de pensii și salarii de 7% pentru anul viitor.

Sub aspectul securității, administrația separatistă a anunțat public că numărul de aplicații militare în regiune a crescut de mai bine de două ori, atât ale aplicațiilor trupelor transnistrene, cât și ale celor ale Grupului operativ de trupe ruse staționat în Transnistria. Iar pe 26 noiembrie Ucraina a introdus legea marțială, inclusiv în două regiuni care se învecinează cu regiunea transnistreană, după ce Rusia a capturat trei nave ucrainene în strâmtoarea Kerci din Marea Azov, în proximitatea peninsulei Crimeea.

Aceste și alte subiecte aș vrea să le discutăm în emisiunea de astăzi cu invitatul meu, expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.

Un bilanț regiunea transnistreană 2018 cu Ion Tăbîrță
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:49:49 0:00
Link direct

Europa Liberă: Aș vrea să începem, dle Tăbîrță, cu evaluarea Dumneavoastră. Cum a fost anul 2018 pentru reglementarea transnistreană?

Ion Tăbârță: „Un an cu aparențe pozitive, dar, totodată, un an care a adus o anumită confuzie. Anul 2018 mai degrabă a fost o continuare, o inerție a anului 2017. Anume atunci au fost semnate acele protocoale drept rezultat al așa-numitului Pachet Berlin Plus, iar în 2018 noi am avut implementarea acestor protocoale.

Deocamdată, nu este clar, până la urmă, ce se implementează, ce nu se implementează. Desigur că semnarea acelor documente de la finele anului trecut, plus un document la începutul anului 2018, ne referim la circulația mașinilor din regiunea transnistreană cu plăcuțe neutre, aceste documente se referă la cetățenii de rând, ceea ce este un lucru benefic. Dar, totodată, deocamdată nu s-a umblat la aspectele globale ale conflictului transnistrean.

Toată lumea este conștientă că soluționarea ține de două momente: statutul politic al regiunii transnistrene în componența

Am avut această președinție a OSCE a Italiei, care a făcut cumva jocul sau a elogiat influența factorului rusesc în regiunea transnistreană...

Republicii Moldova sau, în general, statutul acestei regiuni; și al doilea moment se referă la armata rusă din regiunea transnistreană. Or, deocamdată, aceste probleme nicidecum nu au fost abordate. Am avut doar anumite declarații. Am avut această președinție a OSCE a Italiei, care cumva a făcut jocul sau cumva a elogiat influența factorului rusesc în regiunea transnistreană. Cu ce a venit nou președinția italiană a OSCE tot nu prea este clar.

Revenind la deciziile din anul 2018, da, ele au și anumite aspecte benefice. Desigur ne referim la școli, dar și aici trebuie să recunoaștem că decizia se implementează parțial. Da, avem această problemă a fermierilor care este în proces de soluționare, însă nu putem să vorbim că într-adevăr a fost soluționată problema. În rest, avem doar un moment de inițiere.

Desigur, dacă e să ne referim la regiunea transnistreană, ei au căpătat acest drept de a circula cu mașinile lor în statele Uniunii Europene și nu numai ale Uniunii Europene. Totodată, avem și această apostilare a diplomelor emise de Universitatea Taras Șevcenko din Tiraspol, dar și aici încă nu prea este clar acest mecanism.

De aceea, deocamdată, să venim cu anumite concluzii pertinente referitor la anul 2018 despre o anumită influență benefică este cred că prematur. Problemele nici pe departe nu sunt soluționate, ele fiind amânate pentru mai târziu.”

Europa Liberă: În ceea ce privește aceste opt protocoale dintre Chișinău și Tiraspol, ele au fost salutate și la ministeriala OSCE de la Milano din acest an și șeful Misiunii OSCE a vorbit într-un interviu pe care l-a acordat Europei Libere, Valentinei Ursu, despre aceste documente, vorbea despre faptul că sunt „pași mici”, care pot să ducă către succes, către o reglementare de jos a conflictului. Aș vrea să ascultăm o parte din acest interviu cu Claus Neukirch pe care să o comentăm ulterior.

Claus Neukirch
Claus Neukirch

Claus Neukirch: „Deci, ce am reușit în ultimul an? Eu cred că trei lucruri am reușit. În primul rând, noi am făcut ceva pentru oameni, adică ceea ce am hotărât și ce s-a implementat în ultimul an este în beneficiul cetățenilor. A sporit puțin încrederea între Chișinău și Tiraspol, ambele părți trebuie să vadă dacă ele se înțeleg ceva, așa să facem și nu altfel. Și asta în mare măsură s-a reușit. Și al treilea: toți pașii care s-au făcut, după părerea noastră, sunt pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova, suveranitatea și un statut special pentru Transnistria, care este baza pe care OSCE lucrează aici ca mediator în conflict. Deci se va face reglementarea finală prin intermediul „pașilor mici”. Asta este ideea.”

Europa Liberă: Dar mai mulți experți acreditează ideea că acești „pași mici” ar putea să ducă la transnistrizarea Republicii Moldova și de aici pornește o frică, o teamă și se insistă pe ideea că nu trebuie să se treacă „liniile roșii”. Ce le spuneți Dvs. acestor experți?

Claus Neukirch: „Eu cred că în Moldova sunt mulți experți și analiști foarte buni și cred că sunt și cu păreri diferite – unele mai sceptice, altele un pic mai pozitive. Dar haideți să le spunem celor care sunt mai sceptici: de exemplu, eu nu înțeleg faptul că acum școlile cu grafie latină din regiunea transnistreană au contracte de arendă de zece ani, plătesc aceleași tarife pentru apă, gaz și electricitate ca și celelalte instituții din Transnistria și elevii și profesorii pot să circule liber, cum asta poate să dăuneze Republicii Moldova?

De asemenea, faptul că se circulă acum nu cu numere transnistrene, cu steagul transnistrean, dar cu numere de înmatriculare cu design neutru și cu un sticker MD pe mașini, cum asta ar putea să dăuneze Republicii Moldova? Deci, aș fi chiar interesat ca experții să-mi explice cât mai detaliat de unde vine frica aceasta că „pașii mici” ar putea provoca unele daune. Eu cred că toate sunt în beneficiul ambelor părți – și pentru populația din partea transnistreană, unde sunt 200.000 de cetățeni ai Republicii Moldova, dar sigur și un pas pozitiv pentru Republica Moldova.”

***

Europa Liberă: Așadar, dle Tăbîrță, sunt aceste protocoale o situație de câștig reciproc, cum încearcă să ne convingă mediatorii, sau una dintre părți a cedat mai mult, așa cum susțin experții? Sunt pași mici în ce direcție?

Ion Tăbîrță la o dezbatere IDIS Viitorul
Ion Tăbîrță la o dezbatere IDIS Viitorul

Ion Tăbîrță: „Deocamdată, acești „pași mici” nu duc spre reglementarea politică a conflictului transnistrean. Acești pași mai degrabă rezolvă anumite probleme curente ale oamenilor din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Dar, revenind la acel protocol referitor la școlile moldovenești – nu e chiar așa. Într-adevăr, câștigul este că ele plătesc acel preț, redus, nu vreau să zic simbolic, pentru arendă. În schimb, sunt probleme cu plata la serviciile comunale, pentru că plătesc mai mult. Și în al doilea rând, noi nici pe departe nu avem libera circulație a elevilor. Circulația este doar cu o informare prealabilă a așa-numitelor structuri de acolo și, totodată, este problema cu aprovizionarea cu toate cele necesare pentru procesul didactic. Acest protocol nici pe departe nu este implementat în totalitate, doar parțial.

Sigur este o abordare optimistă a dlui ambasador, șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova. Este evident că d-lui cumva va vedea culorile în nuanțe mai pozitive, pentru că, trebuie să recunoaștem, OSCE are nevoie de istorii de succes, iar conflictul transnistrean, în opinia OSCE-ului, poate deveni o astfel de istorie. OSCE are un anumit rol, trebuie să vorbim despre rolul pozitiv pe care îl joacă această organizație în reglementarea transnistreană. Dar totodată trebuie să înțelegem și limitele pe care această organizație le poate avea în reglementarea transnistreană.

Referitor la suveranitate, și aici putem să discutăm. Pentru că toate aceste decizii nu întorc Tiraspolul sub suveranitatea, sub controlul constituțional al Chișinăului. Mai degrabă dau impresia de întoarcere, însă în realitate Tiraspolul reușește să rupă de la Chișinău anumite elemente de suveranitate. Dacă doriți, este o formă moderată ale acelor forme ale statului comun pe care le prevede memorandumul din 1997, semnat de Petru Lucinschi la Moscova. Era vorba despre stat comun și regiunea transnistreană primea dreptul să aibă relații economice independente, culturale, științifice.

Problema este că, da, pe de o parte, avem acest aspect pozitiv – se soluționează problemele oamenilor, dar, pe de altă parte, Chișinăul nu-și întoarce controlul său constituțional asupra teritoriului din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Dle Tăbîrță, un alt aspect despre care s-a vorbit în surdină anul acesta și mai puțin oficial este faptul că aceste documente și progresele respective s-au făcut, ca să zic așa, la mica înțelegere dintre Vladimir Plahotniuc și șeful concernului Sheriff de la Tiraspol, Victor Gușan. În ce măsură acestea sunt lucruri care contează pentru o evoluție pozitivă, așa cum spune toată lumea?

Ion Tăbîrță: „În cazul în care avem aspectul personalizat al soluționării unei problematici, niciodată nu este un lucru pozitiv.

În cazul dat, ar trebui să aibă loc această reglementare pe linie instituțională. În cazul de față când liderul unui partid, chiar fiind liderul partidului de guvernământ, dă de înțeles că de fapt el este cel care a hotărât semnarea acestor documente de la finele anului trecut, nu mi se pare un lucru OK. Nu este exclus ca aceste persoane să aibă și anumite înțelegeri ascunse.

Noi nu știm, până la urmă, care este esența înțelegerilor dintre Victor Gușan și Vladimir Plahotniuc. Pentru că avem situații din alți ani când la fel am avut anumite înțelegeri în culise, care, de fapt, nu au fost nici în beneficiul Republicii Moldova, dar nu au fost nici în beneficiul regiunii transnistrene. Ne referim la acea schemă legată de domeniul energetic, când a apărut peste noapte o firmă-căpușă, Energocapital, care, pur și simplu, strângea niște bani în calitate de intermediar. Și acest lucru s-a întâmplat tot datorită înțelegerilor dintre factori decizionali de la Chișinău, sau anumite persoane de la Chișinău, și factorul decizional de la Tiraspol, care pe atunci era dl Șevciuk.

De aceea, noi nu știm, până la urmă, care este esența acestor înțelegeri, care este miza adevărată, dacă miza este reglementarea transnistreană sau poate adevărata miză sunt anumite înțelegeri de ordin economic…

Deja se vorbea în spațiul public că firma Sheriff a primit licență de a comercializa produse petroliere aici, în dreapta Nistrului. Se vorbea despre anumiți politicieni din Republica Moldova, care ar fi devenit acționari la Sheriff. Deocamdată, asta este în zona culiselor, zvonurilor, dar la sigur în momentul în care avem înțelegeri între două persoane, astfel de speculații au dreptul să existe și există nu fără temei.”

Europa Liberă: În mai multe interviuri acordate pe parcursul anului presei rusești, Franco Frattini, reprezentantul special al președinției italiene a OSCE pentru reglementarea transnistreană, a lăudat rolul Rusiei în obținerea unor înțelegeri concrete în procesul de negocieri, spunând că doar după ce Moscova a spus clar că este de acord cu proiectul numerelor neutre pentru mașinile transnistrene, înțelegerea a putut fi pusă în practică. Cum vă explicați Dvs. această retorică a oficialului OSCE, altfel poate decât prietenia pe care și-a anunțat-o public cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov?

Ion Tăbîrță: „Cred că aici trebuie căutată esența declarațiilor lui Frattini – s-a creat impresia că această președinție a dlui Frattini a venit mai degrabă să sporească imaginea Federaţiei Ruse în reglementarea transnistreană decât să se preocupe de însuși miezul problemei. Dl Frattini mai degrabă s-a preocupat de rolul Federaţiei Ruse, de influența Rusiei pe care o are aici și mai degrabă a mers pe o relație bilaterală ruso-italiană pe seama Republicii Moldova și a reglementării transnistrene.”

***

Un alt eveniment important al acestui an este votarea în Adunarea Generală a ONU a rezoluției cu privire la retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova, pe 22 iunie.

Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu 64 de voturi pentru și 15 împotrivă, rezoluția Republicii Moldova privind retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană. Rusia s-a opus vehement adoptării documentului, insistând chiar asupra retragerii rezoluției de pe agendă, însă propunerea nu a fost susținută de statele membre.

După adoptarea documentului, reprezentantul Rusiei la ONU, Dmitri Polianski, a declarat că acesta va avea un puternic impact negativ asupra procesului de apropiere a celor două maluri ale Nistrului, precum și asupra progresului înregistrat în ultimul timp în reglementarea transnistreană. Dmitri Polianski a pus accent și pe faptul că la nivelul conducerii Republicii Moldova nu există unitate în subiectul retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană, iar proiectul de rezoluție inițiat de Guvern a fost criticat recent de președintele Igor Dodon.

Reprezentantul Uniunii Europene la ONU a reafirmat suportul UE integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova, în frontierele sale recunoscute internațional și a subliniat necesitatea respectării acordurilor de la Istanbul. „UE salută progresele în negocieri și va continua să le susțină, salută protocoalele de la Roma, susține un proces orientat către rezultate și care să aducă beneficii oamenilor de rând”, a mai declarat reprezentanta UE la ONU.

Vorbind în finalul dezbaterilor, ministrul moldovean de Externe Tudor Ulianovschi, a mulțumit țărilor care au susținut rezoluția Republica Moldova și a spus că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”.

„Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evaluată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională”, a spus Tudor Ulianovschi.

***

Europa Liberă: Reamintim că discutăm în studioul Europei Libere de la Chişinău cu expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbîrță. Ion, rolul acestei rezoluții va rămâne până la urmă unul simbolic sau există totuși vreo aplicabilitate practică pentru acest document?

Ion Tăbîrță: „Deocamdată este unul simbolic, cu toate că noi nu putem să negăm rolul pozitiv pe care îl poate avea această rezoluție în viitor. Dar aici avem două momente. Primul este desigur legat de atitudinea Federaţiei Ruse. Federaţia Rusă, ne dăm bine seama, nu va respecta acest document și Rusia, cât va fi la cârma ei Putin, va avea această abordare față de acest fel de documente.

Și al doilea moment este ce va face Republica Moldova. Va ști Republica Moldova, la nivel diplomatic și nu numai, să pună, folosind acest document, presiune pe Federaţia Rusă ca să discute anumite probleme? Dacă da, atunci va fi OK. Dar deocamdată nu știu cum este folosit acest document la nivel diplomatic.

Mai degrabă se creează impresia că acest document este folosit de partidul de guvernământ, de către factori decizionali de la Chişinău, pentru retorica politică internă, mergând pe acel scenariu, sau pe acea abordare geopolitică: „Uitați-vă, este Rusia, avem așa-numitele tancuri rusești!”, care într-adevăr sunt, și „noi trebuie să păstrăm cursul european al Republicii Moldova”.

Această rezoluție mai degrabă este folosită în această retorică politică internă cu scop electoral clar, decât este un mecanism de presiune aspra Federaţiei Ruse.

Dar, oricum, acest document poate fi folosit în anumite situații de către Chişinău pentru a lobba interesele Republicii Moldova, pentru a lobba interesele Chişinăului în problematica transnistreană”.

***

Europa Liberă: Sub aspectul securității regionale, este important să amintim că pe 26 noiembrie Ucraina a introdus legea marțială, după ce Rusia a capturat trei nave ucrainene în strâmtoarea Kerci din Marea Azov, în proximitatea peninsulei Crimeea. Legea marțială a fost introdusă inclusiv în două regiuni care se învecinează cu regiunea transnistreană. Reacția Tiraspolului la aceste evoluții a fost una neașteptat de calmă.

Într-un interviu pe care ni-l acorda la mijlocul lunii noiembrie, ministrul teritoriilor temporar ocupate de la Kiev, Vadim Cernîș, sublinia că Ucraina nu are cum să nu vadă regiunea transnistreană drept pericol, având în vedere că acolo staționează trupe ruse.

Europa Liberă: Ucraina vede vreo amenințare din partea Transnistriei?

Ministrul ucrainean Vadim Cernîș
Ministrul ucrainean Vadim Cernîș

Vadim Cernîș: „În primul rând, ca argument minim, acolo staționează trupe rusești, care trebuie să plece de acolo. Este un angajament asumat de Rusia. Apropo, încă o dovadă – Federaţia Rusă și-a asumat un angajament și nu-l respectă. De ce? Doar pentru că este un factor de influență și de destabilizare.

Mă scuzați, dar depozitul de la Colbasna este la un kilometru, un kilometru și jumătate distanță, practic la frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean. Spuneți-mi, un stat normal, în condiții normale, fără conflicte, ar putea să nu considere asta drept factor de risc? Când nu este clar ce fel de depozit e, când este vorba despre muniții expirate – zeci de mii de tone, când este vorba despre contingente militare staționate ilegal? Chiar și în condiții normale așa ceva nu poate să nu trezească îngrijorarea țării care are așa ceva la frontieră.

Iar condițiile acum sunt de așa natură că noi percepem toate trupele rusești din jurul Ucrainei ca factor nu doar de amenințare potențială, ci ca o amenințare reală. Și este o amenințare nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga regiune, inclusiv pentru Europa și pentru regiunea Mării Negre.

Iată de ce factorul Transnistria este văzut de noi exclusiv din punctul de vedere al integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova. Spre deosebire de Rusia, noi nu intervenim în afacerile interne ale altora, din contra, în această situație noi încercăm să ajutăm, în baza documentelor internaționale, să soluționăm această problemă pe cale pașnică. Dar cineva trebuie neapărat să țină acolo trupe și să împiedice procesul.

Iată de ce din punctul de vedere al Ucrainei aici situația este evidentă. Ucraina întotdeauna a fost statul care a susținut și litera, și spiritul, și logica întregului proces de pace care este convenit cu partenerii internaționali și, cel mai important, cu Guvernul Republicii Moldova. Iată de ce noi am manifestat întotdeauna o atitudine constantă față de subiecte atât de importante precum integritatea teritorială și independența. Nu văd aici probleme, atunci când vine vorba despre nivelul politic.”

***

Europa Liberă: Dle Tăbîrță, a fost până la urmă îndreptățită Ucraina să introducă legea marțială la frontiera cu regiunea transnistreană?

Ion Tăbîrță: „Este o decizie internă a Ucrainei, și, care nu ar fi retorica la Chişinău, până la urmă statul ucrainean, dacă a luat această decizie, înseamnă că are anumite argumente raționale de interes național intern.

Prin introducerea stării de urgență în aceste regiuni de fapt Ucraina și-a trasat un brâu cu risc sporit de pericol, care vine în primul rând din partea Federaţiei Ruse, pentru că statul vecin nu are nicio garanție că într-un anumit context nu se poate repeta anul 2014 și alte regiuni să fie afectate de așa-numiții „omuleți verzi” sau de așa-numiții „voluntari” care de fapt sunt niște mercenari pro-ruși.

Faptul că a fost incluse aceste două regiuni la hotar cu Republica Moldova dă foarte clar de înțeles că Kievul percepe regiunea transnistreană ca teritoriu controlat de Rusia, ca teritoriu care de fapt este subordonat Moscovei și mai puțin Chişinăului.

Totodată, regiunea transnistreană, regiunea Odesa sunt zone cu potențial sporit de eventual conflict. Pentru că Federaţia Rusă va încerca prin orice mijloace să fortifice separatismul transnistrean care acum este cumva mai izolat, mai slăbit față de alte regiuni de la nordul Mării Negre, prin intermediul cărora Federaţia Rusă controlează întreg litoralul nordic al spațiului pontic. Aici desigur ne referim la separatismul din Donbas, aici ne referim la Crimeea care a fost de fapt anexată și care este un cap de pod al Federaţiei Ruse în Marea Neagră.

Și al treilea punct prin care Rusia ar controla este de fapt separatismul transnistrean, însă care este cumva vulnerabil, în viziunea Moscovei, și este într-o anumită măsură izolat. De aceea Federaţia Rusă va căuta scenarii să întărească separatismul de la Tiraspol prin diferite modalități. Fie că va fi scenariul politic, fie că va fi provocarea unui nou separatism în regiunea Odesa, fie în zona Bugeacului, fie chiar într-o zonă mai largă. De aceea statul vecin va încerca să fie precaut pentru eventual a preveni noi scenarii de declanșare a unor noi focare de separatism.”

***

Într-o discuție pe care am avut-o cu analistul militar rus Pavel Felgenhauer la sfârșitul lunii septembrie în cadrul Conferinței de securitate de la Riga, am vorbit despre numirea lui Dmitri Kozak, dar și despre prezența militară rusă în regiunea transnistreană.

Europa Liberă: Ce înseamnă în viziunea Dvs. numirea lui Kozak ca responsabil pentru, formal vorbind, relațiile economice cu Republica Moldova? În Republica Moldova numele lui Kozak este de rezonanță și toată lumea își amintește imediat despre Memorandumul din 2003 și despre federalizarea țării.

Pavel Felgenhauer la Bruxelles
Pavel Felgenhauer la Bruxelles

Pavel Felgenhauer: „În primul rând, Rogozin nu prea s-a descurcat. În al doilea rând, acum funcția lui nu permite să îndeplinească această sarcină – el a mers în industrie, nu mai este vicepremier, este șef la RossKosmos. Și trebuia înlocuit cu cineva. A fost ales Kozak pentru că el deja s-a ocupat de Moldova anterior, și atunci, de ce nu?

Republica Moldova nu este acum cine știe ce prioritate pentru Rusia, pentru Moscova. Omul pur și simplu cunoaște subiectul și i s-a dat și această sarcină pe lângă celelalte care le mai are.”

Europa Liberă: La întâlnirile pe care le-a avut Kozak cu președintele moldovean Igor Dodon și cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselski s-a discutat mult despre statutul contingentului militar rus din Transnistria. Cum credeți, pentru Rusia acest element este unul important în strategia care se construiește în jurul Ucrainei și a regiunii în general?

Pavel Felgenhauer: „Contingentul în Moldova rămâne, evident că Rusia nu are de gând să-l retragă. Pe de altă parte, acesta nu reprezintă o putere militară serioasă. Contingentul este mic, nu are deloc armament greu, are doar blindate. Nu are nici tancuri ca lumea, nici artilerie grea. Și acestea nici nu pot fi aduse de undeva. Pentru că atâta timp cât Ucraina nu este a noastră, nici Moldova nu va fi a noastră, este evident.

Așa că nu se poate face nimic acum în această zonă, militarii pur și simplu stau acolo, fără a prezenta o amenințare. Și asta este bine, pentru că nu are cine lupta. Nici forțele armate ale Republicii Moldova, nici trupele ruse din Transnistria, nici forțele armate ale Transnistriei nu sunt capabile de operațiuni militare ofensive serioase. Iată de ce războiul în zona respectivă este puțin probabil din punct de vedere tehnic.

Și asta este bine, pentru că acum acolo toată lumea vorbește, însă nimeni nu împușcă.”

***

Europa Liberă: Dle Tăbîrță, de ce, în opinia Dvs. Dmitri Kozak s-a implicat neașteptat de puțin în acest an în tot ce ține de Republica Moldova și reglementarea transnistreană? În iunie, când a fost numit, existau îngrijorări că va veni cu un nou Plan Kozak care să fie pe scenariul federalizării. Sau Moscova așteaptă circumstanțe mai favorabile la Chişinău?

Ion Tăbîrță: „La sigur că Moscova așteaptă circumstanțe mai favorabile. Federaţia Rusă probabil a considerat că acum nu este momentul de a forța. La moment, Kozak are mai degrabă impact mediatic, impact psihologic. Dar Federaţia Rusă așteaptă alegerile.

Pentru Federaţia Rusă este foarte important să fie stopat

Kozak are mai degrabă impact mediatic, impact psihologic. Dar Federaţia Rusă așteaptă alegerile....

parcursul european al Republicii Moldova. A încercat să forțeze nota, în special prin impunerea de sancțiuni economice, dar între timp evoluțiile politice interne din Republica Moldova au favorizat poziția Moscovei în regiune. Trebuie să recunoaștem că ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în Republica Moldova a dus la o deteriorare a relațiilor Chişinăului cu Bruxellesul. Acest lucru convine de minune Moscovei. La moment este evident pentru toată lumea că noi avem anumite dificultăți în a discuta cu Uniunea Europeană.

În plus, aici, la Chişinău, avem un partid puternic pro-rus, avem un politician pro-rus care este șeful statului. Da, cu anumite competențe limitate și în anumite situații chiar pus în momente jenante, cu acele deconectări ale lui de la funcție. Dar totodată avem un partid care se bucură de o mare popularitate în rândul cetățenilor. Toate sondajele ne arată că acest partid ar lua cele mai multe voturi, mergând poate chiar până la crearea unei majorități.

De aceea acum Federaţia Rusă va urmări cu atenție ce se va întâmpla în Republica Moldova, care va fi rezultatul alegerilor. Ei încearcă să se implice și se implică, sunt sigur, în mod activ, dar vizibil limitat. Avem acele ieșiri ale președintelui Dodon, unde acesta spune că „eu m-a înțeles cu președintele Putin – migranții noștri să vină de pe data cutare până pe data cutare în Republica Moldova”. „Eu m-am înțeles cu președintele Putin ca să fie scoase taxele la produsele moldovenești. Însă aceste taxe vor fi scoase doar pe jumătate de an”. Se dă de înțeles că totul va depinde de alegeri și dacă noi dorim să avem acele facilități din partea Federaţiei Ruse, atunci este nevoie de un vot în favoarea partidei pro-ruse din Republica Moldova.

De aceea, până la alegerile parlamentare, Federaţia Rusă nu cred că va întreprinde mișcări bruște în direcția soluționării problematicii transnistrene. Dimpotrivă, va aștepta.

Și totodată avem un element inedit, un element nou – doi reprezentanți ai regiunii transnistrene vor fi în Parlamentul Republicii Moldova. Cred că Moscova așteaptă să vadă care va fi comportamentul lor, care va fi rolul lor, care va fi impactul în regiune de pe urma faptului că acești doi reprezentanți au ajuns în Parlamentul de la Chişinău. În funcție de toate aceste elemente Moscova va aduna până la urmă puzzle-ul necesar și, de ce nu?, după aceasta Dmitri Kozak să apară cu un nou scenariu de soluționare a problematicii transnistrene, care, chiar dacă nu va fi întocmai acel document din noiembrie 2003, va păstra totuși esența acestuia.”

Europa Liberă: Ce aveți în vedere când spuneți că va fi păstrată esența? Pentru că de exemplu Claus Neukirch spunea că nu se insistă neapărat pe cuvântul „federalizare”, sau pe formula de federalizare…

Ion Tăbîrță: „Aici nu contează cuvântul, până la urmă. Cuvântul are mai degrabă un impact simbolic. Contează ca Tiraspolul să se întoarcă sub controlul constituțional al Chişinăului. Or, acest lucru nu l-a garantat Memorandumul Kozak din 2003. Atunci tandemul Tiraspol-Comrat era egalat în împuternicirile sale constituționale cu Chişinăul. Ele aveau veto asupra oricărei politici, asupra oricărei decizii adoptate la Chişinău și Chişinăul la modul cel mai direct ar fi fost pus în dependență de atitudinea Tiraspolului și Comratului în orice problemă.

Și dacă ne aducem aminte în perioada 1997-2003 la negocieri Tiraspolul tot timpul insista ca statutul său să fie egal cu cel al Chişinăului.”

***

Europa Liberă: Tot legat de aspectele de securitate din regiune, chiar decidenți de la Tiraspol au anunțat că în primele zece luni ale acestui an în stânga Nistrului a crescut considerabil numărul de aplicații militare, iar pe poligoanele din regiunea transnistreană au avut loc de două ori și jumătate mai multe exerciții militare de tragere la țintă decât în aceeași perioadă a anului trecut. Declarații în acest sens a făcut șeful departamentului de apărare de la Tiraspol, Ruslan Paulesco. Acesta a subliniat că militarii transnistreni au un grad mare de pregătire și mențin o stare permanentă de alertă militară ridicată. În 2018 s-a investit mult în construcția de noi cazărmi, iar cele vechi au fost reparate capital, s-au modernizat instalațiile electrică, sanitară și sistemele de încălzire și de alimentare cu apă, inclusiv la colegiul militar Suvorov de la Tiraspol.

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat trecătorii din orașele din stânga Nistrului dacă nu îi îngrijorează intensificarea aplicațiilor militare din regiune.

- Nu mă îngrijorează, pentru că eu consider că este un lucru necesar. Și dacă în orașul nostru va avea loc un război, chiar dacă e puțin probabil? Atunci oamenii vor trebui să fie gata pentru asta. Eu consider că fiecare om trebuie să-și facă serviciul militar, să-și onoreze datoria.

- Militarii trebuie să se antreneze. Ei probabil folosesc muniții care au ieșit deja din uz, sau termenul de valabilitate expiră și trebuie utilizate în vreun fel. Așa se explică.

- Nici nu știu… Dacă pentru apărare, atunci trebuie.

- Mai bine să dea banii pe altceva decât pe trageri militare – pentru sănătate, pentru medicamente, pentru pensii… Pensia de 1000 de ruble nu-ți ajunge de nimic.

- Sunt oameni în vârful puterii care știu pentru ce se fac aplicațiile astea. Peste ott au loc exerciții. Cum credeți, soldatul trebuie să se antreneze sau nu? Că doar nu vor alerga cu bețele…

- Sunt niște exerciții, oricum este nevoie de ele. Nu se știe niciodată. Război doar a fost, așa că nu se știe niciodată, trebuie măcar un pic să ne asigurăm. Lasă-i să exerseze, să împuște un pic.

***

Europa Liberă: Dle Tăbîrță, cum vă explicați Dvs. reacția calmă, chiar aprobatoare, a oamenilor de rând, atunci când află, iată, că în regiunea lor cresc tensiunile și se intensifică frecvența aplicațiilor militare?

Ion Tăbîrță: „Asta arată că de fapt cetățenii din regiunea transnistreană trăiesc în realități paralele, că ei încă, din păcate, nu au ieșit din Uniunea Sovietică, pentru că este o retorică care se aseamănă foarte mult cu ceea ce era în perioada sovietică: „Noi suntem cei mai pașnici, dar ne pregătim să nu fim atacați”. „Мы мирные люди, но наш бронепоезд…”, cum învățam poezii cândva în frageda copilărie… Cu toate că în secolul XXI lumea preferă să se concentreze pe alte probleme, în special pe probleme de ordin economic, social, migrație și așa mai departe.

Iar aceste aplicații militare este evident că au un caracter de intimidare. Este evident că Chişinăul nu are nicio dorință, dar nu are nici capacități acum să intre într-un conflict deschis cu regiunea transnistreană. Iar aceste exerciții sunt cumva îndreptate împotriva situației din Ucraina, pentru că ele au crescut în intensitate de când a apărut criza ucraineană. Bine, și să nu uităm și de acea paranoia care există legat de subiectul militar în regiunea transnistreană.”

***

Europa Liberă: În plan economic, regimul separatist de la Tiraspol raportează în 2018 o creștere economică de 19 la sută, o creștere cu 30 la sută a exporturilor, deschiderea regiunii către investiții străine, crearea a cinci mii de locuri de muncă, pentru care de altfel nu are brațe de muncă pentru a le completa, dar și o creștere de pensii și salarii de 7 la sută pentru anul viitor. Bugetul are pentru prima dată în ultimii mulți ani acoperite cheltuielile pentru plățile sociale, chiar dacă deficitul rămâne unul imens, în jur de 40 la sută. Dle Ion Tăbârță, de unde vine această creștere economică?

Ion Tăbîrță: „Toate aceste date trebuie verificate. Noi nu avem nicio siguranță a veridicității lor. Dar, totodată sunt anumiți factori obiectivi care ne indică că economia regiunii transnistrene trebuie

„Toate datele statistice de la Tiraspol trebuie verificate. Noi nu avem nicio siguranță a veridicității lor...

să intre într-o anumită revenire după criza din anul 2014. Criza ucraineană a avut un impact major și asupra economiei din regiunea transnistreană pentru că pentru o anumită perioadă toate aceste legături, canale economice care existau, inclusiv de contrabandă, au fost stopate. Ca după asta, treptat-treptat, relația dintre regiunea transnistreană și Ucraina, dintre elitele regionale, să reintre într-o anumită normalitate.

În plus, să nu uităm că în regiunea transnistreană funcționează Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Și aici este o mare problemă a Chişinăului. Chişinăul deocamdată nu este clar cum gestionează Acordul de Liber Schimb pentru regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Ca paranteză, exportul către UE în acest an a crescut, în timp ce, în pofida eforturilor Tiraspolului, exportul către Federaţia Rusă a scăzut cu 2%.

Ion Tăbîrță: „Exact. Regiunea, sau așa-numitele autorități de acolo, și-au luat anumite angajamente pentru ca Acordul de Liber Schimb să se extindă și în regiunea transnistreană. Însă nu prea este clar ce îndeplinesc ei din aceste angajamente și dacă le îndeplinesc.

Da, ei au scos anumite taxe pentru anumite produse europene. Însă Chişinăul trebuia să primească permisiunea de a inspecta, de a lua sub un anumit control anumiți subiecți economici din regiunea transnistreană. Este așa, nu este? Se respectă oare aceste lucruri? În general, noi nu avem instrumentul să înțelegem cum funcționează DCFTA în regiunea transnistreană. Și aici cred că este și o problemă a Chişinăului. Există oare această informație și intenționat se tace? Sau pus și simplu autoritățile nu au aceste pârghii de control?”

***

Un alt subiect pe care am vrea să-l discutăm legat de regiunea transnistreană este cel al drepturilor omului și libertății presei. Autoritățile de la Chişinău, în verva declarațiilor despre succesele obținute pe alte direcții, par să fi pus subiectul în umbră, chiar dacă la începutul anului Biroul de reintegrare a menționat de câteva ori necesitatea de a crea o comisie, sau grup de lucru, pe subiectul drepturilor omului.

În ceea ce privește starea presei în regiune, o analiză elaborată de experții Institutului de studii social-politice și dezvoltare regională de la Tiraspol arată că în prezent 90 la sută din spațiul mediatic este controlat direct sau indirect de administrația separatistă, lucru care transformă jurnalismul din stânga Nistrului într-o unealtă docilă a actualei echipe de la putere.

Liudmila Kovali, fosta directoare a publicației Profsoiuznîe Vesti, publicație închise de autorități în luna februarie a acestui an, spune, într-o corespondență transmisă de colegul nostru de la Tiraspol, Serghei Ursul, că administrația din regiune face totul pentru ca mass-media care nu este controlată de autorități să nu se poată dezvolta.

Liudmila Kovali
Liudmila Kovali

Liudmila Kovali: „În cei 37 de ani de când lucrez în jurnalism, dintre care cei mai mulți – în presa transnistreană, am avut mereu o doză mare de scepticism în legătură cu școala noastră transnistreană de jurnalism. Poate că într-adevăr ne-am creat spațiul nostru mediatic sub presiunea unor condiții mai deosebite, dar din păcate în cei 28 de ani așa și nu am reușit să creăm un spațiu mediatic eficient și complex. Așa și nu am reușit să creăm un conținut demn, care să răspundă cerințelor, provocărilor și necesităților cititorilor, telespectatorilor și radioascultătorilor noștri. Noi nu am reușit să dezvoltăm sectorul mass-media neguvernamentale.

Sunt mulți factori care au influențat acest lucru. Primul și cel mai important, din punctul meu de vedere, subiectiv, constă în faptul că autoritățile nu sunt interesate ca sectorul mass-media neguvernamentale să se dezvolte. Și asta, pentru ca instituțiile administrației să nu fie lipsite de condițiile confortabile pe care tot noi, jurnaliștii, le-am creat pentru ei prin activitatea noastră insuficient de profesionistă.

Toată lumea ne măgulește și ne spune că presa este puterea a patra, dar noi deja demult am încetat să mai fim chiar și oglindă a evenimentelor reale care au loc. Noi demult ne-am transformat într-o servitoare care deservește această putere. Noi deja de foarte demult lucrăm reacționând la orice mișcare din deget a puterii, luăm poziția de drepți, ne înclinăm în reverențe și dăm curs cu plăcere oricărui gest indicativ oricât de mic al decidenților.

Noi, jurnaliștii, așa și nu am reușit să convingem puterea că ea

Puterea nu-i iubește pe câinii care latră. Puterea trebuie să simtă că există un control public, abia atunci va fi eficientă...

merită să aibă parte nu doar de mângâieri pe blăniță, că uneori puterea trebuie să fie pieptănată și în răspăr, lucru care este până la urmă chiar în beneficiul puterii. Puterea nu-i iubește pe câinii care latră. Puterea trebuie să simtă că există un control public, abia atunci va fi eficientă.

Iar atunci când inclusiv posturile private povestesc cât de minunat este totul la noi, cum este totul în ciocolată, atunci când presa ignoră, de exemplu, fenomenul exodului în masă din țară, nu observă nivelul de sărăcie și nivelul de viață care scade în continuare a populației, inclusiv a pensionarilor, asta nu este normal. La fel cum nu e normal că puterea nu observă foarte multe probleme, dar construiește, de exemplu, un havuz și crede că noi toți cei 200 de mii rămași vor face baie în acel havuz și vom fi fericiți…

Nu am nimic împotrivă, havuzuri trebuie să existe, și parcuri trebuie să existe,dar noi trebuie să ne gândim la faptul că în aceste parcuri trebuie să aibă cine veni, trebuie să existe copii care să vină se de joace pe roller-dromurile construite. Iar jurnaliștii trebuie să joace acest rol de controlori publici.”

Adjunctul directorului Institutului pentru studii social-politice, Andrei Mospanov, spune că din cauza faptului că pe piață nu există destule surse media independente discuțiile publice pe temele cele mai de actualitate s-au transferat pe rețelele de socializare. De exemplu, grupul pe Viber numit Transnistria are peste 32 de mii de urmăritori, asta, în timp ce tirajul singurului cotidian, Pridnestrovie, abia ajunge la două mii.

Andrei Mospanov: „În linii mari se poate constata că spațiul mediatic transnistrean în acest răstimp s-a schimbat foarte puțin. Da, nu mai avem atacuri împotriva jurnaliștilor la conferințele de presă ale responsabililor din administrație, dar spațiul mediatic nu a devenit mai bogat. În acest interval de timp nu au apărut nici surse mass-media noi orientate către public și nici reprezentanțe ale unor publicații din Rusia.

Din punct de vedere structural, putem observa în continuare trei elemente în spațiul mediatic transnistrean: presa de stat și municipală, care are o pondere covârșitoare, un post de televiziune privat – TSV, Televiziunea Alegerii Libere, și unele publicații ne-statale, inclusiv ziarele Omul și drepturile lui și Buna seara.

Factorul economic este elementul principal care a frânat în ultimii ani dezvoltarea mass-media ne-statale. Analiza noastră a arătat că ponderea presei finanțate din bugetul public și a celei municipale este de 60 la sută, televiziunea TSV deține cam 30 la sută, iar presa independentă are o pondere de doar 10 la sută. Și având în vedere că postul de televiziune TSV este practic o umbră a formațiunii politice care este acum la putere la Tiraspol, se poate spune că ponderea mass-media pro-putere în structura pieței este de 90 la sută.

Situația în care a fost închis ziarul Profsoiuznîe Vesti, în opinia noastră, nu diferă practic cu nimic de închiderea în 2012 a redacției agenției de știri Novîi Region. În ambele cazuri administrația a folosit resursa administrativă și, în consecință, redacțiile și-au încheiat activitatea.

Practica mai arată că presa neafiliată puterii continuă să aibă dificultăți și cu acreditarea la unele evenimente oficiale. Puterea preferă să discute cu poporul în condiții de confort maxim prin intermediul presei corporative care îi este afiliată.

Dar aici apare întrebarea – poate fi oare societatea pe deplin mulțumită de calitatea unui astfel de dialog? Eu cred că nu. Și acest lucru este confirmat și de numeroasele reacții critice din discuțiile de pe rețelele de socializare. Pe rețelele de socializare oamenii pun întrebări și ridică probleme incomode pentru putere, care de cele mai multe ori nu pot fi auzite în emisiunile televizate.”

***

Europa Liberă: Discutăm evoluțiile anului 2018 în reglementarea transnistreană cu Ion Tăbîrță, expert IDIS Viitorul. Ion, de ce credeți că subiectul drepturilor omului este lăsat oarecum în umbră?

Ion Tăbîrță: „Cred că ar trebui să fie un subiect pe care Chişinăul al trebui să insiste. Pentru că dacă noi vrem să întoarcem regiunea transnistreană sub control constituțional, până când nu vom soluționa problemele legate de drepturile omului, va fi și foarte și foarte greu de făcut asta.

Această regiune are nevoie de o anumită democratizare. Această regiune trebuie să înțelegem că niciodată nu a fost un spațiu democratic. A fost un spațiu politic controlat, ideologizat, cu o propagandă rusească foarte și foarte puternică. Regiunea transnistreană desigur că nu prea dorește să abordeze acest subiect.

Altă problemă este: care e de fapt capacitatea Chişinăului și

„Referitor la controlul mediatic, eu nu cred că Chişinăul acum este departe de Tiraspol…...

disponibilitatea lui? Pentru că trebuie să recunoaștem că și la noi acum, în Republica Moldova, din punctul de vedere al drepturilor omului, din punctul de vedere al democratizării politice tot nu avem o evoluție, ci dimpotrivă, avem o involuție.

Iar referitor la controlul mediatic, eu nu cred că Chişinăul acum este departe de Tiraspol. Dacă vreo câțiva ani în urmă noi spuneam că principalul merit al guvernării Alianțelor pentru Integrare Europeană, pe lângă faptul că nu au reușit să combată corupția, că nu au reușit să facă ordine în justiție, dar măcar aveam pluralism, aveam deschidere mediatică etc. Or, acum vedem că treptat-treptat avem această oligarhizare a presei moldovenești, a spațiului mediatic, dacă doriți o belusconizare a presei din Republica Moldova. Iar presa independentă a rămas ca niște insule izolate care încearcă din răsputeri să reziste, însă trebuie să recunoaștem că devine din ce în ce mai greu. Așa că la capitolul mediatic stăm cam tot acolo.”

Europa Liberă: Pe final, care în opinia Dvs. sunt perspectivele pentru anul 2019? Vedem pe de o parte că Biroul de reintegrare de la Chişinău, prin intermediul șefei acestuia, Cristina Lesnic, vorbește despre necesitatea de a acorda o atenție mai mare coșului politic. Pe de altă parte, șeful negociatorilor de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, vorbește despre un nou model de reglementare propus de Rusia în 2016 și agreat de Chişinău, dar și despre posibile înțelegeri pe sectorul bancar. Iar Vadim Krasnoselski, liderul separatist transnistrean, a declarat că în negocierile cu Chişinăul Tiraspolul nu va face niciun fel de cedări. „Trebuie să mergem la compromis în chestiunile de care depinde viața oamenilor simpli. Noi urmăm principiile independenței, apărăm poziția care a fost decisă la referendumuri”, a declarat Vadim Krasnoselski. Avem de asemenea alegeri parlamentare în februarie 2019, în cadrul cărora regiunea transnistreană va putea delega doi reprezentanți în Parlamentul de la Chişinău. Deci, e un puzzle destul de complex. Credeți că 2019 ar putea aduce soluții de reintegrare în spiritul integrității și suveranității Republicii Moldova?

Ion Tăbîrță: „Misiunea Chișinăului este foarte și foarte dificilă. În anul 2019, dacă vor fi pași spre reglementarea politică, atunci mie îmi vine greu să cred că vor fi în favoarea Chișinăului.

Trebuie să înțelegem un factor esențial, și anume: Partidul Socialiștilor și președintele Dodon, de fapt, nu reprezintă interesele Chișinăului în discuțiile cu Tiraspolul sau cu alți actori externi, dar mai degrabă reprezintă interesele Tiraspolului în discuțiile cu Chișinăul aici, la Chișinău. Pentru că acele modele de soluționare propuse de socialiști sau venite pe filiera socialiștilor cu inspirație pro-rusă nu sunt în interesele Chișinăului. Sunt în interesele Tiraspolului, sunt în interesele Moscovei.

Chiar s-a vorbit și despre un anumit document elaborat de consilierul președintelui pe reglementarea transnistreană, dl Vasili Șova. Este un document arhi-secret, pe care l-a arătat mai multor parteneri externi, despre care se vorbește că, de fapt, nu ar fi fost elaborat aici, la Chișinău, dar a fost elaborat tot de Moscova.

Așa că, dacă să vorbim despre 2019, și despre rezultatul alegerilor, o schimbare în actualul statu-quo în soluționarea transnistreană mai degrabă poate veni pe această filieră pro-rusă. Pentru că Chișinăul, deocamdată, nu are pârghii suficiente pentru

„O schimbare poate veni doar pe filiera pro-rusă, cu implicarea Moscovei… ...

a impune un plan de reglementare care i-ar fi convenabil – ca regiunea transnistreană să se întoarcă sub controlul constituțional, fără să fi cedat din suveranitatea națională a Republicii Moldova.

Iar dacă vom avea forțe pro-europene la conducerea Republicii Moldova, aceste forțe pur și simplu nu vor reuși să impună, atât în formatul oficial 5+2, cât și în alte discuții, un document de soluționare a conflictului transnistrean care să convină Chişinăului. O schimbare poate veni doar pe filiera pro-rusă, cu implicarea Moscovei. ”

Europa Liberă: Deci, eu înțeleg că Dvs. vedeți mai multe riscuri decât avantaje pentru Republica Moldova pe această filieră în 2009?

Ion Tăbîrță: „Da eu, văd mai multe riscuri. Și aici, reieșind din acea declarație făcută de către doamna vicepremier Cristina Lesnic, noi când vom aborda subiectul statutului politic trebuie să avem o viziune foarte clară, trebuie să avem o politică integrată. Or, referitor la statutul politic noi niciodată nu am avut un plan clar, noi nu am știut ce vrem, spre deosebire de Ucraina. Noi tot timpul am avut optici diferite reieșind din zona politică din care provine un anumit partid.

Pentru că, dacă luăm de la stânga la dreapta să analizăm cum văd actorii politici reglementarea transnistreană, vom vedea un mozaic destul de dispersat. Una văd socialiștii, cu totul altfel vede centrul, Partidul Democrat. Apropo, nici până acum nu este clar care este poziția Partidului Democrat privind reglementarea transnistreană. Într-un alt mod văd lucrurile cei de pe segmentul pro-european. Și avem și latura unioniștilor, mulți dintre care spun că în general trebuie să renunțăm la acest teritoriu pentru a ne integra cu România.

De aceea, pentru a aborda statutul politic, soluționarea acestei probleme, noi trebuie să avem un consens la nivelul întregii societăți și la nivelul întregii clase politice. Noi nu avem acest consens. Noi nu avem acest consens nici pe subiectul integrării europene, dar nici pe subiectul reglementării transnistrene.”

Europa Liberă: Am stat de vorbă cu expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârță, cu care au discutat despre principalele concluzii ale anului 2018 pentru reglementarea transnistreană. Mulțumim invitatului nostru și vă dorim un final de an fericit alături de cei dragi și un an nou cu tot ce vă doriți!

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG